Povestea blogului

De cand am creat pagina de facebook a blogului, am tot primit intrebari legate de cand scriu, de ce scriu, daca este un hobby sau daca articolele sunt luate de pe internet.

Daca tot am facut public blogul este cazul sa fac un pic de lumina.

Sa incepem cu inceputul.

Blogul s-a nascut din nevoia mea acuta de a scrie. Cum am mentionat si in descrierea paginii, blogul meu a avut diferite forme si diferite nume. Pentru ca scriam foarte mult si ca conceptul blogului este genul jurnal ce se axeaza mai mult sau mai putin pe experientele personale, am hotarat sa nu mai irosesc hartia si sa daunez mediului incojurator, si sa trec pe mediul online.

Asa am descoperit platforma blogspot. Acum haterii vor spune diferite rautati la adresa platformei ( si da, am citit recenziile de pe internet), nu eram foarte bine documentata in 2012. Da, ati vazut bine, scriu e mai bine de 6 ani si in toti acesti ani mi-am perfectionat stilul.

Dar ca sa intelegi mai bine pasiunea scrisului, trebuie sa dam un pic timpul inapoi, pana in 2004 cand mini me era in clasa a4a, de fapt sfarsitul clasei a4a. De ce este asa de importanta aceasta perioada? Pentru ca mi-am cunoscut mentorul ce mi-a dat de inteles ca lumea literelor este accesibila cu multa creativitate.

Era una din ultimele saptamani de scoala, si aveam inspectii ca viitori profesori sa vada daca o sa ne ia in clasa a5a. Dupa cum stii, era un prag pe care noi copiii, trebuia sa il trecem cu brio ca sa o facem pe invatatoare,mandra de puii pe care ii lasa sa zboare.

Trebuia sa pregatim Domnul Goe de I.L. Caragiale. Noi asteptam cuminti in clasa, caci nu eram obisnuiti cu alta figura feminina si profa care trebuia sa ne inspecteze se zicea ca este al naibii. Asa se zicea, vezi minte de copil. Mare ne-a fost mirarea ca o femeie roscata, mica de statura si foarte cocheta ne-a calcat pragul. Toti eram uluiti. Nu putea sa fie chiar atat de rau, nu? nu?O sa trec peste detaliile din timpul inspectiei, caci am trecut cu brio si am ajuns ca profesoara roscata sa ne indrume in lumea literelor din noul an.

giphy

sursa: Giphy

Ce a urmat ?Ca sa se faca auzita sau mai bine zis citita, ne-a dat vreo 100 de titluri pe care trebuia sa le citim  pe timpul vacantei ca sa ne facem o idee pe ce fel de texte o sa lucram. 100 de titluri in mai putin de 3 luni? Pe bune? Si vacanta unde?

M-am chinuit toata vara aia, pe balcon, cu cartile imprumutate de la biblioteca, sa le fac un fel de rezumat ca sa nu uit esenta povestii, am notat expresii si am lucrat intens la ele ca sa fiu pregatita. Biblioteca mi-a devenit o a doua casa in vara aia si a fost la fel in continuarea anilor. Speram ca eforturile mele sa merite.

Mare mi-a fost mirarea ca atunci cand am inceput in forta cu gramatica. In fiecare zi a saptamanii, multe notiuni de gramatica. Ma plictisisem si incepusem sa ma frustrez ca efortul meu a fost in zadar si ca mi-am pierdut intreaga vara… citind.

Stii momentul ala cand te intrebi ce poate fi mai rau de atat? Profa ne-a dat lucrare de control la tot ce invatasem pana in momentul ala. Se zice ca dupa furtuna apare curcubeul. Ei bine la mine s-a manifestat cu o nota acceptabila si o tema supriza: sa facem o compunere. Nu imi mai aduc aminte cerintele dar stiu ca am fabulat pe niste anime-uri pe care le urmaream cu spor .

*pentru cei interesati de anime-uri, este vorba despre Inuyasha si aveti linkul aici.

FcOV

sursa: Giphy

Ce a urmat? Ani in care imi incercam norocul la olimpiade si concursuri de romana. Nu zic ca am excelat si am fost extraordinara dar mi-a deschis apetitul de cunoastere. Iar profa a fost un OM ce m-a ghidat si mi-a dat sfaturi despre cizelare si cum sa imi canalizez creativitatea.

*profa daca cititi acum, sa stiti ca sunteti cea mai tare.

Cel mai greu a fost cand am ajuns la liceu, si am dat peste minti obtuze si inchise si a trebuit sa ma reorientez. Mi-am canalizat energia spre Jurnalism si mi-a placut si mai mult. Nu stiu daca as fi facut o treaba minunata in domeniu, dar nu m-as fi dat in laturi. Am exersat condeiul pe mai multe platforme si m-am adaptat exact ca un cameleon ( doar in ceea ce tine de scris).

*long story short, am scris la revista scolii/liceului, am participat la concurs de jurnalism si am scris la o revista locala de proza; dar in majoritatea timpului mi-am publicat ideile, aici in spatiul virtual.

Acum nu prea am timp sa ma ocup de blog, pentru ca lucrez full time si ideile vin si pleaca daca nu le astern pe hartie la momentul potrivit.

Nu sunt articole copiate de pe net, sunt creatie proprie ( ca am fost intrebata despre asta, why you should ask this?!), majoritatea sunt pe corazon si celelalte sunt pe diverse. Imi place sa impart din experientele personale cat si sa scriu despre travelling. Pagina mea de instagram este plina de peisaje care mai de care.

Blogul este un hobby ce imi ofera o varietate nelimitata de idei si de spatiu de scris. Pot sa scriu cele mai mari tampenii sau pot sa scriu cele mai misto chestii, haters gonna hate.

Alte curiozitati / intrebari/ critici le puteti lasa in comentarii sau pe pagina de contact a blogului 🙂

Advertisements

Despre noi despre voi si despre toate

giphyCand lucram in librarie, am intalnit tot felul de oameni. Mai carismatici, mai misteriosi, mai amuzanti, mai altfel dar toti aveau acelasi numitor:oti aveau un miez cald.

Am observat o chestie; oamenii folosesc cafenelele, restaurantele, frizeriile sau librariile sa isi zica oful,chiar daca studiile arata contrariul si media portretizeaza ca suntem dependenti de telefoane.

Te-ai gandit vreodata ca e din cauza ca suntem singuri? De fapt ca te simti singur chiar daca esti inconjurat de mii de oameni?

Am lucrat intr-o agentie de recrutari si am intalnit tot felul de oameni. Stii care e problema? Ca nici unul nu era fericit ci impovarat de greutatile vietii.

La locul de munca anterior am intalnit oameni foarte diferiti care mi-au oferit indirect lectii importante.

Am intalnit un tip foarte misto care era unul din cel mai ghiniost in materie de dragoste: se lipea doar de tipe intr- o relatie. Nu ducea lipsa de nimic, ci pur si simplu de noroc. Acum este un om fericit. Si norocos.

Sau o femeie in toata firea care se chinuia de 8 ani de zile sa apuce intr-o directie diferita, dar pentru ca nu are curaj, a ramas intr-un punct ‘mort’. Acum inca lucreaza la curaj.

Sunt o fire directa ( poate prea mult) si inca invat cum sa ‘manevrez’ diplomatia. De aceea un manager pe care l-am intalnit m-a invatat ca oamenii apreciaza oamenii diplomati si care nu pot fi cititi ca niste carti deschise.

De asemenea mi s-a confirmat, ca este foarte greu sa lucrezi intr-o companie numai cu femei. Din frustrarea de a fi dominate de barbati, femeile au inceput sa o duca la extrem. Ajung sa nu mai stie cum sa lucreze in echipa, sa nu stie sa mai comunice cu alte femei dintr-un rang mai mic si sa nu mai aprecieze experienta anterioara

Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt niste fiinte formate dintr- o mana de contradictii, ca sunt manati de pasiune si nu de ratiune, si ca dragostea si ura, simpatia si antipatia pot aparea in mai multe forme.

Povesti cu final (ne)fericit

Ieri, o fosta colega, draga mie din liceu ,mi-a trimis invitația la nunta ei.

Dupa 8 ani plini de dragoste, s-au hotărât ca în sfârșit sa spargă gheata și sa formeze o familie.

Couple

sursa: Giphy

Cei doi au o istorie lunga, to keep the story short, s-au întâlnit în liceu, au avut o relație cu suișuri și coborâșuri, ea visând sa fie jurnalist și el polițist. Împotriva tuturor prejudecăților, ei au continuat sa lupte pentru ce au clădit și ca acum sa ne arate noua muritorilor de rând ca exista și sentiment pur. Am întrebat-o cum se simte ca și femeie aproape măritata:” încă mai am fluturi în stomac”.

M-am bucurat ca un copil când desface cadourile de Crăciun; pentru ei, pentru ea și pentru sentimentul asta pe care ți-l poate inspira o relație frumoasa clădita în atâția ani.

tenor

sursa: Giphy

Pe de alta parte, suntem noi, cei care după 8 ani de căsnicie jinduim la colegul de la munca care iți poate oferi lumea, noi cei care după 20 de ani divorțam de partener căci ne-am saturat în a avea grija de toată lumea și numai de noi nu și noi ce care avem relații de lunga durata dar nu mai facem eforturi sa menținem flacăra pasiunii.

Întotdeauna mi s-a părut amuzant și tragic ca oamenii cred ca on the other side the place is more greener. Normal ca va fi ( la început) dar apoi tot ajungi sa te obișnuiești cu omul ala, sa pornești la un drum nou și sa construiești ceva alături de el. Deci unde ajungi? Yep, în același loc.

Dar mai sunt și oamenii cărora le este frica de nou, de stabilitate și oamenilor cărora le este frica de dezamăgire. Oamenii cei din urma întotdeauna o sa aibă o părere generala despre sexul opus (“toate’s la fel” sau “toți bărbații sunt niște porci”) dar nimeni nu face un efort sa schimbe opinia asta generala. De ce? Pentru ca ne complacem în situațiile în care suntem și ne intriga tot ce este nou.

Omul este atât de naiv și atât de firav în același timp, o suma de contradicții.

Simplitate contemporana

william-hazlitt-quote-simplicity-of-character-is-the.gif

sursa: Gif

Am citit de curând un interviu luat unui roman stabilit în Thailanda de vreo 9 ani.Ideea interviului gravita pe comparația Romania- Thailanda.

Știți și voi frumusețea și exotismul locului, dar ceea ce noi nu știm este modul simplu de viata pe care locuitorii de acolo îl urmează. Nu stau toată ziua cu “cracii la soare” sau ca sunt pe o relaxare totala dar se concentrează pe bunăstarea sufletului.

Atât de multe cuvinte mari pe hârtie dar hai sa iți dau un exemplu concret: eu, tu și ceilalți din jurul nostru.

Hai sa privim o zi banala.

Te duci la munca și te întrebi ce sarcini vei mai primi de la șeful care se este mai mereu în vacanta?

Da , și tu cunoști acel coleg care nu face nimic mai toată ziua și este plătit mai mult ca tine. Nu mai pun la socoteala ca el călătorește mai peste tot, “sparge bani” pe șampanie și pe senzații extreme în Dubai.

De asemenea, când ajunge acasă este răsfățat de partenerul de viata cu o cina romantica și cu un “bine ai venit acasă”.

Normal ca tu te oftici când nu iți poți permite sa termini la timp sarcinile, sa te poți bucura de o vacanta binemeritata și jumătatea sa iți arate cât de mult te iubește, dar nu cu o fata acra ce iți transmite de fiecare data “du-te la ma-ta”.

Paralelismul asta este intre civilizația noastră și a lor.

Noua ne place a avem cât mai mult și sa trăim într-o viata luxoasa în care suntem în pana de timp tot anul și încercam sa compensam prin achiziții. Plus ca noi luam foarte mult în considerare părerea celor din jur.

De aici încep și trendurile “inedite” care nu își au rostul de multe ori.

Oamenii aia sunt fericiți pentru puținul pe care îl au, și își prețuiesc familia. De ce, pentru ca sunt pe principiul ca orice s-ar întâmpla, dacă familia iți este aproape, pot începe de la zero oricând.

Apreciază viata simpla și pioasa în comparație cu nevoile noastre suprasaturate: telefoane mari, case cu 4-5 camere garaj și gradina, vacante în locații cu nume ce nu pot fi pronunțate și mașini care se conduc singure.

Ai încercat vreodată sa apeși butonul de pauza și sa dai un rewind sa te întorci în perioada în care apreciai un film bun în aer liber, cu prieteni și fără telefonul lipit de mana? Daca nu, te provoc sa fac asta acum 🙂

 

Economisiri pe termen lung

animated_pig_final_3

De când ma știu, întotdeauna am ‘strâns’ bani. Restul de la pâine, banii de colind sau bursele primite de-a lungul anilor școlari.

Iti dai seama ca nu erau sume enorme dar îmi dădea satisfacerea ca ‘banii aia sunt pe meritul meu’. Întotdeauna mi-am cântărit alegerile în ceea ce înseamna noi achiziții. Chiar și acum, după multi ani, vânez ‘reducerile’ și compar preturile din mai multe surse.

Nu sunt calica, dar cineva mi-a zis mai demult ca întotdeauna trebuie sa ai niște bani deoparte în caz de urgenta.

Când am ajuns la liceu, am întâlnit o fata de la o alta specializare care făcea poze. Pe vremea aia, abia începuse nebunia artei fotografice , iar aparatul abia ce fusese lansat.

Tatal ei era marinar și călătorea pe vase de croaziere. Ii cumpărase frumosul aparat din Belgia cu vreo 40 de milioane ( bani multi, va zic!). Gândește-te ca la noi nici măcar nu apăruse pe piața, era ceva exclusiv.

De atunci m-a fascinat aparatul ala. Nu foarte masiv, o calitate a pozelor foarte buna și ușor de manevrat, perfect pentru începători.

Ce sa mai, a fost dragoste la prima vedere! Anii au trecut, am ajuns la facultate, iar dorința de a-mi achiziționa acel aparat nu s-a stins. Am făcut multe căutări pe net, aflând ca aparatul poate fi găsit la jumătate de preț chiar și mai putin, totul depinzând de cât de multe accesorii sunt.

Dupa calculele mele, dacă munceam vara, primeam ce îmi doream. Am muncit toată vara, am economisit fiecare bănuț și într-un final a venit momentul mult așteptat, sa îmi țin ‘copilul în brate’.

5LzKjxm.gif

sursa: Giphy

Nu știu ce a fost mai satisfăcător, faptul ca după o lunga așteptare am primit ce mi-am dorit sau ca faptul ca datorita economiilor mele mi-am achiziționat primul aparat. Ce-i drept, nu este termen de comparație ca atunci când primești ceva pentru un lucru pentru care ai depus eforturi.

*P.S  povestea încă se continua cu ‘și au trăit fericiți pana la adânci bătrâneți. 🙂

 

Probabil mai sunt sute de povesti cu final fericit ca al meu.

Nu contează dacă este despre un telefon, o mașina, o bicicleta sau un abonament la sala, important este sa înveți cum sa iți gestionezi banii.

De aceea cei de la BCR,au demarat în acest sens proiectul Școala de Bani ce îi încurajează pe copiii între 7 și 14 ani să învețe cum circulă banii prin lume, cum să facă economii și cum să gestioneze un buget, realizând toate acestea cu ajutorul unor jocuri desfășurate în cadrul atelierelor de educație financiară.

Aceste ‘lecții’ au loc în camionul FLiP, special amenajat pentru a fi deopotrivă loc de joacă și sală de curs ca sa fie interactiv ( și neplictisitor). Ca sa fie și mai interactiv, dacă te încadrezi in categoria de vârsta, te poți înscrie în concursul FLiP your story, unde pot câștiga o bicicletă Pegas. Înscrierile se pot face până pe 29 iunie, iar câștigătorul este ales prin tragere la sorți.

Pe lângă faptul ca primești mentorat gratuit despre economisirea banilor mai poți câștiga și o bicicleta foarte faina. Misto, nu? 🙂

Soltstitiu’ de bere

Astăzi este cea mai lunga zi din an, are loc solstițiul de vara.

Conform Wikipediei, solstițiile sunt cele două momente din an când planul determinat de centrul Soarelui și de axa de rotație a Pământului este perpendicular pe planul orbitei Pământului. Adica cele două momente ale anului unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mare (vara) sau cel mai mic (iarna) din an. Variația acestui unghi în cursul anului se explică prin aceea că axa de rotație a Pământului nu este perpendiculară pe orbita lui.

Mai pe scurt, astăzi ai parte de cea mai lunga zi din an asa ca trebuie sa profiți din plin.

Ce ai alege sa faci astăzi?

Eu mi-as lua conversii, costumul de baie și niște schimburi și as pleca spre mare. Chiar dacă citești mai târziu articolul meu, ai timp sa te urci în tren și sa ajungi în cele din urma sa ajungi la mare.

giphy-2scsc.gif

sursa: Gif

Cu o mana de prieteni ( putini da’ buni), ne-am avânta în cel mai apropiat supermarket, luam un bax de bere, niște cipsuri și alte tipuri de ‘gustări sănătoase’. Nu ne trebuie mai mult ( bine hai, si motorina ca altfel masina nu merge, dar pe asta o luam de la pompele petroliere).

Stii mirosul de vara? De fapt nu este un miros, ci mai mult un feeling, de oameni, de mancare, de parfum si de apa de mare. Dar serile tarzii, caldute in care simti ca totul este posibil.

Dar stii ce mi-ar placea, sa ma opresc la o saormerie ( da da, imi place sa mananc), sa comand o saorma are iar apoi cu satisfactie sa imi aleg toppingurile (adica toate).  Sa ne oprim cu masina la marginea drummului si sa savuram apusul ( si saorma).

La sfarsit o bere buna si rece.

Genul ala de bere care te pisca pe limba dar se imbina perfect cu gustul carnii, al sosurilor si garniturilor adaugate. Nu sunt un mare cunoscator de bere, deci mie imi place sa incerc diferite tipuri.

De asemenea mi-as dori nici sa ma ingras cat infulec acest deliciu ( doar am zis ca ma apuc de sala). 

Stii momentul ala cand te duci la chioscul de la doi pasi si au diferite feluri de beri si tu esti ceva de genul ‘stati ca eu nu prea stiu ce si cum sa aleg’.

Tine ideea asta, pentru ca asa am descoperit si eu berea de la Albacher. Nu o sa abund in termeni stiintifici si tehnologici, nu stiu sa descriu gustul pentru ca toate’s la fel  pentru ca toate au gustul amarui .

PN-Albacher-149x500

sursa: Google

Stiu doar ca este o bere Premium Larger, realizata conform unei retete traditionale germane si produsa exclusiv din ingrediente 100% naturale: apa, malt, malai si hamei, o bere proaspata, nepasteurizata, he he , vezi ce face lumea atunci cand gusta berea si sta la masa ( se uita pe ambalajul de pe sticla).

*Datorita faptului ca isi pastreaza originalitatea si ca inca produc totul in tara, au ajuns la frumoasa aniversare se 10 ani!

Dar sa fie rece si la sticla de 330 de ml, ca se raceste mai usor si nu se rasufla 🙂

 

 

Dimineți electrice

De când m-am mutat în UK, am descoperit ca fără un automobil nu te poți descurca în oraș. Deși nu stau în Londra sau în alte orașe circulate, este foarte greu sa călătorești fără un mijloc de transport.

De exemplu, dimineața este foarte greu cu autobuzele. Ori vin prea târziu ori vin prea devreme. Niciodată nu știi la ce ora sa pleci, iar dacă da Domnu’ sa ațipești și sa nu auzi alarma, iți poți lua adio de la a ajunge la timp la locul de munca.Asa ca ,vrei nu vrei, trebuie sa înveți pentru permis ca sa poți sa comuți dintr-o parte-n alta.

Hai sa va zic ceva, eu nu sunt mare amatoare de a conduce, adică hei, este mult mai bine sa stau pe locul pasagerului și sa schimb melodiile din playlist.

Plus ca eu caracterizez mașinile ca fiind mai toate la fel: au roti, folosesc combustibil și au scaune confortabile. Si fac mult zgomot, mai ales la semafoare când se accelerează ( vezi vezi, știu câte ceva despre mașini ).

In calitate de pieton, merg foarte des cu autobuzul și ..îmi place. Fac naveta de când eram în scoală generala și este în reflex în a merge cu autobuzul.

Ceea ce am observat în autobuzule englezești și noua ne lipsesc cu desăvârșire ( pe lângă faptul ca noi nu avem un sistem electronic pentru bilete și aer condiționat) este faptul ca ei folosesc o tehnologie pentru a reduce amprenta de carbon.

Adica încearcă sa facă lumea sa folosească metode alternative de a conserva natura plus sa folosească autobuzul în loc de propriul mijloc de transport.

Mesajele cu aviz informativ aici chiar au efect. Englezii sunt pe principiul ca dacă o persoana dau exemplu în viata de zi cu zi, atunci și ceilalți îl vor urma.

Pentru ca este un oraș industrial se pune accentul pe biciclete. Sunt vreo 4-5 parcuri industriale ce oferă locuri de munca sezoniera și pe termen lung locuitorilor de aici, pe tot parcursul anului.

bike-rider.gif

sursa: Giphy

De asta ,de o perioada încoace, se încearcă trecerea de la bicicletele tradiționale la bicicletele electrice. Nu sunt foarte scumpe și de asemenea nu dai la pedale ca un apucat iar când ajungi la munca curg apele de pe tine.

Prima data când am văzut o bicicleta electrica,era la un tip care aștepta la semafor și nu înțelegeam de ce nu da la pedale. Mi-a cam dat cu eroare exact ca atunci când am văzut (și auzit) pentru prima data o Toyota ( electrica).

 

Daca nu mi-ar fi frica de mașini și tiruri ( am o manie), mi-ar plăcea sa achiziționez o bicicleta electrica, căci as economisi bani, as avea grija de mediul înconjurător ( v-am zis eu de puterea exemplului) și ca nu mi-as face grija de locurile de parcare ( nu îmi place sa fac parcări).

scootin.gif

sursa: Giphy

Nu m-as putea deplasa cu un hoverboard ( pentru ca o sa cad în nas, și asa am nasul mare, nu trebuie sa îl fac și mai și) iar trotinetele electrice mi se par ideale a fi folosite în parc ,de oameni leneși ca mine sau prințese diafane ca sora-mea.

 

 

Cred ca mama va trebui sa facă un drum la EvoMag dupa acest articol, cred ca nu va scapă de insistentele sora-mii în achiziționarea unei trotinete electrice. 🙂 Era mai rau daca stia despre evenimentul din 16 iunie în care cei interesați au putut testa trotinete electrice în showroomul evoMAG.

Export de tinerete

Nu scriu foarte des și de multe ori las în drafts ca sa continui articole. Înainte redactam un articol în câteva minute sau ore ( dacă am prea multe idei), acum îmi trebuie săptămâni și chiar luni.

Sunt întrebata când postez un articol nou. Sa fiu sincera am vreo 4 la care ma tot chinui și pe care sper sa le postez în decursul următoarei săptămâni.

Despre ce vorbim astăzi?

Despre tineri.

Tocmai ce am terminat serialul Instrumente mortale, cu chiu cu vai, mai pe adormite mai pe trezite. Nu fac spoilere ca și în celalalt articol dar va recomand serialul, dacă aveți chef sa evadați din lumea plictisitoare și gri sau din lumea vopsita în telenovele și vampiri.

8ZPY

sursa: Gif

** și mie îmi place Twilight și filmele cu tematica dar nu îmi face plăcere sa fie mediatizate la extrem pentru ca ajung ca toate sa aibă același subiect. Personajul principal este o ea superba ce îl cauta pe Fat Frumos sau este un el singuratic care a avut parte de o poveste tragica și se jura ca nu va fi uman (..bla bla bla bla..) și se îndrăgostește de o frumoasa ființa umana. Apoi știți ce urmează, romantism de iți e rău.

Voiam sa vorbesc despre tinerii cu probleme reale, precum ce fac după ce termina Facultatea cu master cu doctorat sau rezidentiat.

Am dat fără sa vreau peste niște filmulețe pe Facebook, ce expuneau situația din Romania, situația gri în care ne aflam. Ca se plângeau ca nu mai avem medici căci toți apuca calea straineziei. De ce dom’le , se întreabă membrii Guvernului?! Pentru ca nu se simt apreciați și ca nivelul de trai este foarte jos decât ce suntem învățați în facultate.

Îmi aduc aminte ca am urat ora de fonetica de engleza la facultate. De fapt, am avut  doar câteva materii, și în rest am urat specializarea pe care am urmat-o. Foarte multe idei învechite, doar informații învățate mecanic și uitate după examen.

La un moment dat am fost întrebata în UK ce am învățat la facultate în Romania. Răspunsul meu a fost ca de fapt am învățat “istoria și vocabularul vostru”. Au rămas blocați, și m-au întrebat de ce, ca ei nu ne studiază istoria și habar nu au despre noi ( decât ce se postează în media).

De când lucrez în domeniul recrutărilor, am întâlnit foarte multi tineri.. poate prea multi. Media  de vârsta este intre 18-25 de ani.  De multe ii întreb de ce au venit în Anglia. Mai toți mi-au spus ca au venit sa aibă o viata mai buna, sa strângă niște bani sau ca nu au niciun viitor în Romania. Dar cel mai rar aud,” am venit sa îmi fac o cariera”. Deși suntem blamați pentru ceea ce suntem, țigani, mincinoși sau hoți… suntem una din cea mai buna forța de munca.

Cu ceva timp în urma, o mămica care a lucrat pentru mine vreo 3 luni într-un depozit a fost luata pe contract. A venit pe la birou sa ii dam actele necesare și când i-am urat felicitările de rigoare mi-a spus “ca ce felicitări, fac asta de nevoie căci am nevoie de bani sa am grija de copil.; noi suntem sclavii lor, ca vezi numai emigranți în munca de depozit, dar nimeni nu iți da șansa sa avansezi”.

Nu tind sa cred ca este atât de extrema gândirea de aici dar experiența din Ro nu este luata în considerare când aplici la locuri de munca dar ironic când te întorci în țara și cauți un loc de munca, se pune baza pe experiența primita în Anglia.

tenor.gif

sursa: Gif

Dar tinerii chico, sunt atât de multi. Sunt copii plecați de acasă, căci nu mai au ce învăța în propria lor țara, țara ce nu facilitează niciun mod de avansare și promovare a tinerilor. In locul actual unde lucrez, cred ca 70% din persoanele care vin în fiecare zi sunt tineri, ca mine, ca tine. Tineri ce spera la o viata mai buna chiar dacă sunt sub calificările lor.

Deci Românie când te trezești căci curând o sa îmbătrânești înzecit dacă iți mai pleacă copiii? Vin generațiile din spate, și va fi aceeași letargie? Oare și sora-mea va avea parte de același traseu sau Românie, poți oferi un drum lin și dezvoltat pentru copiii ce rămân?

Nemultumiri de oameni mari si mici

Un proverb chinezesc spune ca ”poţi cumpăra cu bani o carte, dar nu şi cunoaşterea”.

giphy

Oamenii sunt inspaimantati de necunoscut si propun sa isi dea cu presupusul in ceea ce te priveste pe tine, pe vecinul, pe bunica sau catelul.

Urmaresc cu interes vlogul lui Anne (click pe nume) si intr-unul din vlogurile ei subliniaza nevoia de educatie sexuala dupa ce Biserica ortodoxa s-a opus in Guvern.

De ce?

Inainte sa incepeti sa aruncati cu noroi, dati un click aici  ca sa cititi articolul. Sa nu ziceti ca nu fac un bine 🙂 .

Si inca mai intrebati de ce?

Pentru ca e mult mai misto sa apara o adolescenta de 13 ani la stirile de la ora 5 decat, citez, ”nu trebuie să absolvim cursuri de kamasutra ca să fim oameni normali”.

Caci deh, daca pierdem si exclusivitatea asta ajungem la sapa de lemn , la propriu caci altfel cine mai face vizualizari ca sa ii platim pe bietii camerani, microfonisti, reporteri etc etc etc.

*sa se inteleaga, nu am nimic cu saracii oameni care isi fac doar datoria;

** dar am ceva cu oamenii care vorbesc aiurea desi nu cunosc bine problema;

*** cum ar fi purtatorul de cuvant al Bisericii ortodoxe;

Ca sa nu va luati de mine ca sunt ateu o sa abordez un alt exemplu: mediul social in care te invarti.

Un prieten spunea cu emfaza ca gura satului nu o poti astupa, indiferent ce sacrifii faci.

What_do_I_hate_most__PeopleTe-ai intrebat de ce colegii de la locul de munca te plac asa mult? Pentru ca esti un bun subiect de studiat si un bun subiect de barfa. Da stiu, credeai ca te plac, ei nu, doar esti un aperitiv de amuzament.

De asemenea, stiu ca voiai o marire de salariu in ceea ce ai profesat timp de multi ani. Din pacate, vei mai astepta inca 6 ani ca sa poti sa iti atingi telul.

Sau vrei sa ajuti si sa faci un bine omenirii?

Gandeste-te ca binele pe care ai vrea sa il faci cuiva nu iti va fi rasplatit dublu cum spun vorbele batranilor. Oamenii sunt facuti dintr-un aluat mucegait si plin de gogoloase.

68b3f5dca29a424d86674ed795266894e9e73e9c.gifAsa ca Apocalipsa unde esti? Ca Thanos deja a exterminat jumatate din Avangers.

 

 

Frustrări

Te-ai întrebat vreodată de ce suntem atât de absorbiți de cunoaștere? De ce sunt atât de multe cărți de analiză scrise despre noi oamenii?

Aseară am vizionat filmul Ghost in the shell cu Scarlett Johansson‘. Filmul nu a fost preferatul meu, pentru că aveam mai multe așteptări mai ales că actrița este foarte bună în rolurile ei și mai ales în cele de asasin. Rolul ei definitoriu în Black Widow o recomandă.

Nu o să fac spoliere ( prea multe) dar ce mi-a plăcut în film a fost ideea / mesajul transmis. Fizicul poate fi alterat dar omul este compus dintr-o sumă de contradicții, de frustrări, defecte și abilități.

În zilele noastre, oamenii sunt apăsați de mai multe frustrări decât bucurii. Și da, inclusiv tu cel care citești ai o frustrare exact acum.

De exemplu de fiecare dată când încerc să deschid TV-ul și de fiecare dată se conectează PS4 deși teoretic și practic el ar trebui să stea închis. Este ca și cum are personalitate proprie și este bântuit în același timp.

giphy (7)

Sau de fiecare dată când mă pensez nu îmi ies egale sprâncenele. Este hilar să vezi de fapt că ai o expresie involuntară pe față.

 

 

Sau atunci când trebuie să pleci la un interviu, nu vine autobuzul, faci comanda la taxi, aștepți 12 minute și apoi trebuie să te înarmezi cu multă răbdare în traficul  aglomerat pe o ploaie cumplită.

Sau atunci când te joci PubG și nu ești în stare să nimerești niciun jucător că ești pe modul survival și te oftici și sperii pisicile vecinului.

*Exemplele de mai sus sunt din viața reală și trebuie tratate ca atare.

Nu am vrut să dau exemple lacrimogene și melancolice pentru că suntem plini de telenovele oriunde aruncăm un ochi.

Este o vorbă la englezi, ce se traduce prin a trata orice cu sare și piper. De asemenea când ai ghinion într-o Vineri pe data de 13 să știi că nu poți da vina pe o coincidență.:))