Despre referendum si alte nimicuri

De cand a aparut controversatul referendum, pe social media circula tot felul de pareri pro si contra.

De fapt de ce te agiti romanule? Ca nu vrei sa vezi doua tipe pupandu-se? A stai, asta este una din fanteziile tale si intotdeauna vorbesti cu baietii la o bauta, ca na Vasilica nu iti mai ofera o viata amoroasa intersanta.

Dar atunci cand vezi doi barbati tinandu-se de mana sau chair sarutandu-se ‘ti se face rau’ ca aia sunt niste ‘fatalai’ sau niste ‘bulangii’. Caci vai draga, daca va vedea fiul tau si isi va face ganduri? Iti zzic eu: ca este ok sa nu te simti bine in pielea ta.Dar ce vei face atunci cand copilul tau iti va spune ca este gay? Zi zi, o sa il omori? Ca esti pe principiul ‘ eu te-am facut, eu te omor’?

Cum puteti sa va preocupati atat de mult de subiectul asta? Suntem in urma cu 30 de ani,in comparatie cu alte societati din Europa. In satele din Romania inca mai exista wc-ul in fundul gradinii, inca nu avem un sistem de irigatie pus la punct si ce sa mai cerem canalizare si gaze. La prima viitura ne intrebam de ce sunt atat de multe case luate de ape? Stirile de la ora 5 ne anunta cu stupoare si vina se imparte intr-o parte si in alta.

familie sf  lat familia, it famiglia (cu unele sensuri ale fr famille)1 Totalitate a persoanelor unite prin legături de sânge sau prin alianță. 2 Soțul, soția și copiii lor. 3 (Popprc) Soția și copiii cuiva.

Am vazut o chestie care se tot repeta.

Ca noi am fost lasati pe Pamant sa procream, si ca traditional trebuie sa fie o femeie si un barbat in ecuatie. Ok, nimic de comentat.

Dar asta a fost acum cateva milenii. Avansam, gresim si invatam din ce facem.Bine, in cazul Romaniei, nu se aplica aceeasi regula, pentru ca stagnarea este punctul forte.

Sunt femei care isi ingheata ovulele caci nu se simt pregatite sa aiba copii sau barbati care sufera operatii la testicule si isi criogenizeaza sperma ca sa poata avea copii. Asta mai este traditional? Sau stai, nu te-a preocupat asta pana acum?

Ce familie traditionala? Aia in care barbatul trebuie sa faca bani, si femeia trebuie sa stea acasa, sa gateasca si sa faca copii? Si barbatului i se cuvine orice pentru ca eu ‘fa aduc bani in casa si trebuie sa taci si sa inghiti ca altfel te omor in bataie’?!

Familia traditionala in care el vine acasa beat, face scandal si te ‘zvanta’ in bataie?

Familia traditionala in care copiii sunt traumatizati si nu li se ofera suportul psihologic si moral? In care copiii invata ce vad acasa si inteleg ca bataia este ‘rupta din rai’ si ca femeile nu trebuie respectate ci tratate cu superioritate.Te-ai intrebat vreodata de unde isi trag radacinile sociopatii?

Sau familia traditionala in care femeile si barbatii se duc la furat in tari straine si isi fac cate 3 vile si cu BMV-URI la poarta langa vaca si magar?

Familiile care stau in rulote si asteapta cu mana intinsa in centrul orasului si afirma cu mandrie ca au venit sa stea pe beneficii si sa fure din societatile civilizate ‘ ca ei este prosti’? Asta nu este o problema importanta? Sau stai, Romania este alcatuita din ‘smardoi, curve si mafeoti’ si astia care se chinuie la munca ‘este prosti’.

copil sm – 1 Băiat sau fată în primii ani ai vieții, până la adolescență. 2 (Îs~ de școală Elev. 3(Îs~ mic sau (popde țâță Sugar. 4 (Îs~ nenăscut Făt. 5 (Îs~ de găsit Copil (1) cu părinți necunoscuți. 6 (Îs~ lepădat Copil (1) născut înainte de vreme. 7(Îas) Copil (1) părăsit de mamă. 8 (Îs~ de suflet Copil (1) crescut de părinți adoptivi Si: înfiat

Dar hai sa nu mai vorbim despre relatiile astea ‘pacatoase’ cum zice tanti Floarea si sa vorbim despre copii.

M-am cam saturat ca sa citesc ca oamenii se duc la referendum pentru viitorul copiilor.Ce viitor dom’le? A cui viitor? Populatia Romaniei este atat de imbatranita incat practic tara este presarata ici colo cu cate un vlastar tanar care dupa majorat va pleca in Anglia, Germania sau alte state ,open minded.

Dar hai sa fim ipocriti si sa te intreb romanule, de ce nu investesti in Spitalul de oncologie de la Bucuresti, de ce nu ajuti la construirea de adaposturi de animale ca sa nu mai avem atat de multe animale abandonate ? Sau de ce nu adopti copii,caci casele de copii sunt pline de inimi firave?

De ce nu ajuti la donarea de carti, lucruri de uz casnic, haine sau chiar sa ajuti pe cineva fara sa iti faci reclama pe Facebook? De ce nu faci asta? Stii cati copii vor sa invete dar nu au finante? Ca stau in case de chirpici si citesc si scriu la lumina lumanarii?

 

Dar lucrurile astea nu se vor schimba atat timp cat inveti sa respecti oamenii indiferent rasa, natie sau orientare sexuala. Daca nu iti place cineva, de ce nu ignori asta? De ce trebuie sa faci ‘bascalie’ , ca sa te simti tu satisfacut? Caci si asa a murit capra ta, trebuie sa moara si capra gay-ului?

Am lucrat cu homosexuali si au fost cei mai misto oameni, oameni ce au avut ceva de demonstrat cu o cultura generala vasta ( ex : editor la Vogue UK).  De fapt stai, tu romanule nu ai putea mentine un dialog civilizat caci l-ai trata precum ar avea ciuma si incerca sa il lovesti cu pietre.

Vezi sunt atat de multe intrebari romanule la care nu poti raspunde si pe tine te doare unde vecina si vecinul isi introduc organele genitale.

Daca te pasioneaza atat de mult ideea asta de pornografie, de ce nu atasezi  niste camere de supraveghere in fiecare casa ca sa te convingi ca cuplurile traditionale sunt cuminti si la locul lor?  Nu inteleg ipocrizia asta? Ca vai , nu vreau sa vad ‘un gheu’ cum se pupa sau mai rau cum fac amor. Dar Ioane tu faci asta deja in intimitatea ta deci de unde cu judecata asta? Ca nu vrei tu ca sa se afle ca te inspiri din Kamasutra asta este fudulie deja.  Hai mai bine incearca sa fii sincer cu tine si sa accepti ca sexualitatea nu mai este un tabu si ca este ok sa ‘ai alte gusturi’ decat majoritatea.

Of Romanie, dulce Romanie, incotro te indrepti?

 

Advertisements

Export de tinerete

Nu scriu foarte des și de multe ori las în drafts ca sa continui articole. Înainte redactam un articol în câteva minute sau ore ( dacă am prea multe idei), acum îmi trebuie săptămâni și chiar luni.

Sunt întrebata când postez un articol nou. Sa fiu sincera am vreo 4 la care ma tot chinui și pe care sper sa le postez în decursul următoarei săptămâni.

Despre ce vorbim astăzi?

Despre tineri.

Tocmai ce am terminat serialul Instrumente mortale, cu chiu cu vai, mai pe adormite mai pe trezite. Nu fac spoilere ca și în celalalt articol dar va recomand serialul, dacă aveți chef sa evadați din lumea plictisitoare și gri sau din lumea vopsita în telenovele și vampiri.

8ZPY
sursa: Gif

** și mie îmi place Twilight și filmele cu tematica dar nu îmi face plăcere sa fie mediatizate la extrem pentru ca ajung ca toate sa aibă același subiect. Personajul principal este o ea superba ce îl cauta pe Fat Frumos sau este un el singuratic care a avut parte de o poveste tragica și se jura ca nu va fi uman (..bla bla bla bla..) și se îndrăgostește de o frumoasa ființa umana. Apoi știți ce urmează, romantism de iți e rău.

Voiam sa vorbesc despre tinerii cu probleme reale, precum ce fac după ce termina Facultatea cu master cu doctorat sau rezidentiat.

Am dat fără sa vreau peste niște filmulețe pe Facebook, ce expuneau situația din Romania, situația gri în care ne aflam. Ca se plângeau ca nu mai avem medici căci toți apuca calea straineziei. De ce dom’le , se întreabă membrii Guvernului?! Pentru ca nu se simt apreciați și ca nivelul de trai este foarte jos decât ce suntem învățați în facultate.

Îmi aduc aminte ca am urat ora de fonetica de engleza la facultate. De fapt, am avut  doar câteva materii, și în rest am urat specializarea pe care am urmat-o. Foarte multe idei învechite, doar informații învățate mecanic și uitate după examen.

La un moment dat am fost întrebata în UK ce am învățat la facultate în Romania. Răspunsul meu a fost ca de fapt am învățat “istoria și vocabularul vostru”. Au rămas blocați, și m-au întrebat de ce, ca ei nu ne studiază istoria și habar nu au despre noi ( decât ce se postează în media).

De când lucrez în domeniul recrutărilor, am întâlnit foarte multi tineri.. poate prea multi. Media  de vârsta este intre 18-25 de ani.  De multe ii întreb de ce au venit în Anglia. Mai toți mi-au spus ca au venit sa aibă o viata mai buna, sa strângă niște bani sau ca nu au niciun viitor în Romania. Dar cel mai rar aud,” am venit sa îmi fac o cariera”. Deși suntem blamați pentru ceea ce suntem, țigani, mincinoși sau hoți… suntem una din cea mai buna forța de munca.

Cu ceva timp în urma, o mămica care a lucrat pentru mine vreo 3 luni într-un depozit a fost luata pe contract. A venit pe la birou sa ii dam actele necesare și când i-am urat felicitările de rigoare mi-a spus “ca ce felicitări, fac asta de nevoie căci am nevoie de bani sa am grija de copil.; noi suntem sclavii lor, ca vezi numai emigranți în munca de depozit, dar nimeni nu iți da șansa sa avansezi”.

Nu tind sa cred ca este atât de extrema gândirea de aici dar experiența din Ro nu este luata în considerare când aplici la locuri de munca dar ironic când te întorci în țara și cauți un loc de munca, se pune baza pe experiența primita în Anglia.

tenor.gif
sursa: Gif

Dar tinerii chico, sunt atât de multi. Sunt copii plecați de acasă, căci nu mai au ce învăța în propria lor țara, țara ce nu facilitează niciun mod de avansare și promovare a tinerilor. In locul actual unde lucrez, cred ca 70% din persoanele care vin în fiecare zi sunt tineri, ca mine, ca tine. Tineri ce spera la o viata mai buna chiar dacă sunt sub calificările lor.

Deci Românie când te trezești căci curând o sa îmbătrânești înzecit dacă iți mai pleacă copiii? Vin generațiile din spate, și va fi aceeași letargie? Oare și sora-mea va avea parte de același traseu sau Românie, poți oferi un drum lin și dezvoltat pentru copiii ce rămân?

Cum este să fii recrutant

tumblr_inline_nfclqyeKF71t2yz6y.gif
sursa:Giphy

Lucrez de 9 luni în domeniul recrutărilor.

Este un ritm galopant,spontan și plin de nedreptăți.

Eu muncesc câte 9 ore pe zi,mai mult sau mai puțin, în care de multe ori nu am pauză de masă pentru că este prea multă aglomerație și trebuie să știi în care parte de fapt vrei să te împarți. Și eu bineînțeles că vreau să fac totul și uit să mai mănânc.. din nou.

Nu mă deranjează aspectul ăsta decât atunci când stomacul zbiară, literalmente, după mâncare. Cel mai mult mă deranjează atunci când clienții sună și atunci când nu le convine ceva, probabil minor, îți caută nod în papură sau aruncă cu rahat nene, în tot ceea ce ai construit până acum.

De fapt,ce fac eu ca și consultant de recrutări? Caut oameni în general, depinde de câți clienți(companii)are agenția, realizez înregistrarea lor cu acte etc, le procesez orele pe care le primesc de la managerii de shift/tură, mă ocup de procesarea lor cât și de organizarea zilelor de concediu.

Companiile sunt care mai de care.

Unele bune altele mai puține bune. Unele cu care te anunță cu jumătate de oră înainte de începerea shiftului că au nevoie de nu știu ce persoană calificată să facă nu știu ce chestii sau altele care îți dau la dispoziție 12 ore. Hilar,nu? Și totuși, pentru mine asta e la ordinea zilei.

Știi ce e amuzant? Că până să lucrez în domeniu în Anglia, habar nu aveam că există domeniul recrutărilor. Sorry,my bad, I was dumb.

Am zis la început un ritm plin de nedreptăți. O cocktail extraordinar între un manager căruia îi place să domine femeile – ooops, nu mă încadrez la categoria asta- și o colegă care s-a plafonat în jobul ei și îi place de asemenea să dramatizeze. Caut un mediu profesional nu un loc unde ne bălăcărim ca la ușa cortului și realizăm telenovele live.

Ce îmi place la locul meu de muncă?

Simplu: oamenii și poveștile lor. 

Oamenii care vin și își pun viitorul în mâinile mele.

Oamenii care încearcă să învețe engleză la vârste de peste 50 de ani pentru că vor să aibă un loc stabil de muncă.

Vizitele onsite și glumele cu managerii de shift, au văzut că sunt fată bună.

Oamenii care știu că sunt româncă și vin la recomandările celorlalți să lucreze pentru mine.

Britanicii mișto care au energie și după mai puțin de 8 ore de somn.

Oamenii mei care vin să își arate recunoștința față de mine prin gesturi simple.

Reacția oamenilor mei- ca niște pui de găină- când sunt onsite.

Reacția oamenilor mei când au aflat că plec (piele de găină ).

Toate lucrurile enumerate mai sus se rezumă în două cuvinte: oamenii mei. 

giphy
sursa:Giphy

Pentru asta le mulțumesc.

Și acum o să mă întrebi: de ce vrei să pleci?

dd48ccb0-872a-0133-980c-0a6c20e5e327
sursa:Giphy

Pentru că vreau să simt pulsul lucrurilor, nu să stau închisă într-un birou sau să mă îndrept într-o direcție diferită și să fac altceva.

Și pentru că vreau să am viață de familie.

Fun fact: Astăzi cei de la Luxoft din România m-au contactat pentru un post in departamentul de IT Recruitment. C’mooon, are you serious karma? :))

 

Gurmanzi în termeni sănătoși

happy_1dec

Îmi e dor de produsele românești.

Săptămâna asta am fost la un supermarket polonez unde există și o mare parte din produsele românești pe care acasă le găsești la orice chioșc.

Am luat pateuri, condimente, napolitane, cozonac și chiar semipreparate. Eu nu mănânc semipreparate foarte des dar când văd ceva ce îmi face cu ochiul, fac o încercare. De regulă nu am parte de surprize neplăcute pentru aleg produse de bună calitate și proaspete.

În galantare am văzut ceva nou de la Caroli, salamul Semenic. Ce m-a mirat a fost faptul că avea o etichetă ciudată unde era menționat că “Salamul Semenic Extra de Caroli are acum o etichetă inteligentă,cu Carolimetru Termic, care te notifică dacă produsul tău nu este

păstrat la temperatura optimă!”.

“Oau, asta chiar e mișto! ” Oficial am găsit o #mâncarecunotificare.

De regulă am tendința să scot salamul și să îl pun pe masă până ajunge la temperatura camerei ca să simt gustul salamului și de asemenea să mă doară dinții. Dar acum pot să nu mai aplic teoria asta învechită deoarece cadranul termosensibil își schimbă culoarea în functie de temperatura produsului:sub 8°C are culoarea verde, peste 8°C incepe să sa coloreze in galben iar în cazul în care cadranul termosensibil începe să se coloreze în galben este un semn de atenționare că produsul trebuie reamplasat la rece, sub 8°C.

noms-shaggy-sandwich

 

Mă duc să mai dau o fugă la supermarket. Continuăm discuția când mă întorc la sandwich cu salam de la Caroli. 🙂

Gurmanzi în termeni sănătoși

happy_1dec
sursa: Google

Îmi e dor de produsele românești.

Săptămâna asta am fost la un supermarket polonez unde există și o mare parte din produsele românești pe care acasă le găsești la orice chioșc.

Am luat pateuri, condimente, napolitane, cozonac și chiar semipreparate. Eu nu mănânc semipreparate foarte des dar când văd ceva ce îmi face cu ochiul, fac o încercare. De regulă nu am parte de surprize neplăcute pentru că aleg produse de bună calitate și proaspete.

În galantare am văzut ceva nou de la Caroli, salamul Semenic. Ce m-a mirat a fost faptul că avea o etichetă ciudată unde era menționat că “Salamul Semenic Extra de Caroli are acum o etichetă inteligentă,cu Carolimetru Termic, care te notifică dacă produsul tău nu este
păstrat la temperatura optimă!”.

“Oau, asta chiar e mișto! ” Oficial am găsit o #mâncarecunotificare.

De regulă am tendința să scot salamul și să îl pun pe masă până ajunge la temperatura camerei ca să simt gustul salamului și de asemenea să nu mă doară dinții. Dar acum pot să nu mai aplic teoria asta învechită deoarece cadranul termosensibil își schimbă culoarea în functie de temperatura produsului:sub 8°C are culoarea verde, peste 8°C incepe să sa coloreze in galben iar în cazul în care cadranul termosensibil începe să se coloreze în galben este un semn de atenționare că produsul trebuie reamplasat la rece, sub 8°C.

noms-shaggy-sandwich
sursa: Google

 

Mă duc să mai dau o fugă la supermarket. Continuăm discuția când mă întorc cu un sandwich cu salam de la Caroli. 🙂

Ce este un shared house

kogda_kollegi_sprashivayut_chto_ya_prines_s_soboy_na_obed.gif
sursă: Google

Cum am promis în articolul anterior, o să relatez mai în detaliu termenul de “shared house”.

Când am ajuns în UK, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne căutăm un loc (decent!) în care să stăm. Menționez decent pentru că proprietarii profită de navitatea celor noi veniți în bătrâna țară.

Bon, am dat avansul pentru două săptămâni și am intrat în noua casă. Pe o străduța înghesuită la numărul 149, se află noua locuință.

bf2c9ff4c86bc30f12fd03e16a77059a1b2757dc_645_430
sursă:

Casa dispune de 4 camere, un living, două băi și o grădină. Calitatea lasă de dorit. Frigul se resimte de la primul pas iar mirosul de acru și umed se resimte deși geamurile sunt deschise. Podeaua este din lemn dar veche și zgâriată. Baia mare dispune de duș și cadă dar nu este calorifer iar pe jos este igrasie pe un linoleum vechi de când lumea.

 

Bucătăria dispune de niște piese de mobilier pline de grăsime și praf și de niște gresie care pare mult mai murdară de fiecare dată când este curățată. Ăsta da loc să gătești,huh?

Livingul se compune dintr-un frigider, o masă, niște scaune șubrede și d:ouă canapele ce miros a pipi. Iar podeaua are o culoare ciudată de nuanța muștarului fiert și pus într-un ou stricat. Loc bun de stat și de savurat mâncarea.. you bet not!
La etaj sunt 3 camere și o baie mică cu wc și chiuvetă. Când dai drumul la apă zici că vine dintr-un izvor subteran.

Camera noastră este mare și cu deschidere la grădină ( nu că priveliștea ar fi fabuloasă!). Un pat, două dulapuri ( pe al doilea l-am împrumutat de la altă cameră când nu erau acasă) și o debara. Cum spune Adi, prietenul meu, “important este că suntem împreună și ne vom clădi propria noastră viziune”.

Deci dacă am trecut peste partea prezentării acum putem prezenta locatarii (în afară de mine/Adi și unchiul/mătușa mea).

  1. Vecina de la parter– genul ăla de femeie frustrată la aproape 50 de ani, care a trecut prin viață, fandosită de București . Își cumpără lucruri scumpe, nu îi place să gătească și nu îi place ca cineva să gătească foarte mult în bucătărie ca să nu îi intre miros în cameră.

 

      2. Basarabeanul sadea– genul ăla de bărbat, fără soție care a lucrat în construcții și                      căruia îi place să exagereze în poveștile lui despre armată. De asemenea nu îi place să            facă curățenie și să își spele chiar hainele de pe el.

 

 

534646.gif
sursă : Google

3. Basarabeanul “Starboy”– aka băiatul fotbalist de 18 ani fără educație care se crede buricul Pământului. Nu știe să gătească, să acorde respect sau să curețe după el. Crede că tot i se cuvine.

 

Și asta e o parte din aventura încă în derulare. După 3 luni, ne-am mutat în alt shared house, într-un cartier frumos și cu speranța unor vecini mai ok.. Dar..

Povestea rămâne pentru articolul următor. 🙂

 

O valiză,o pălărie și zile multe

670px-Save-Money-When-Travelling-Step-1Mi-a plăcut întotdeauna să călătoresc.Când eram mică,indiferent dacă plecam la pădure cu părinții sau îi vizitam pe bunici,nu conta.Important era să explorez,ținutul din afara “cutiei cu patru pereți.Iar livada bunicilor,era cel mai alambicat labirint,mai ales când pomii erau înfloriți.

Apoi când am mai crescut,am experimentat faza “când voiam să mă fac astronaut”,pentru că deja eram plictisită de planeta asta.Îți dai seama că îmi plăcea costumul alb și lucios și casca aceea mare.Voiam să cunosc alte planete și poate niște pui de extratereștri.:))

tumblr_ln090prBvD1qzl6lho1_500Nu a ținut mult această curiozitate și apoi am ajuns să mă interesez “cum devii stewardesa”.:)) Nu râde pentru că sunt sigură că ai dat măcar o dată un search pe Google,ca să afli cum se “mănâncă” această meserie.Bine,m-ai prins: și melodia “Toxic“a cântăreței Britney Spears a avut o mică pondere :)) Sunt sigură că și tu fredonai:”With a taste of your lips/I’m on a ride/You’re toxic I’m slipping under..” Ce vremuri!

Bineînțeles că mama m-a adus cu picioarele pe Pământ sau a încercat,până în momentul în care am început să plec la concursuri și proiecte.Astfel,de la orașe precum Lepșa și Tecuci am ajuns la Alba-Iulia și Cluj-Napoca.Prețul plătit a fost timpul petrecut în tren până la destinație.Și timpul a fost cuprins între 12 și 19 ore în tren :)) Dar timpul ăsta mi-a oferit și cele mai faine amintiri!

oaap1Pentru că sunt obișnuită să călătoresc indiferent dacă stau câteva zile sau o perioadă mai îndelungată,am învățat ce trebuie să iau cu mine.Mai puține haine,pentru că o să te doară spatele.Crede-mă,mi s-a întâmplat asta.Am coborât după 19 ore de stat în tren,am ajuns în Cluj,seara pe la 8 jumătate și am căutat înnebunită un taxi,cu”toată casa în spinarea ta”.

Câteva produse de make-up,căci nu o să ai timp de așa ceva ,dacă distracția e mare și oamenii sunt pe măsură.

Este neapărată nevoie de o agendă,ca să notezi lucruri importante.De la numere de telefon până la gânduri,citate,jocuri etc.Și un pix,să nu uiți :))Atunci când cei din Alba-Iulia încep să rostească regionalisme,nu trebuie să ratezi ocazia să le scrii.

O ie.Ca atunci când îi întâlnești pe studenții din alte țări să le poți explica cum stă treaba cu portul național din mica Românie.

Căștile să nu le uiți!!Muzica unește suflete!

Un aparat de fotografiat ca să imortalizezi momentele frumoase cât și peisajele.Nu vei da niciodată greș.Indiferent dacă îți place să faci poze sau nu,este o alegere inspirată.

tumblr_mhobxe02pu1rcufq7o1_500Si la final,gânduri frumoase și deschiderea spre nou.Nu se știe peste cine dai sau de ce aventuri o să ai parte,indiferent dacă te muți într-o țară străină sau doar ești un împătimit al călătoriilor.Nu se știe ce îți rezervă timpul dacă nu îi accepți provocările! 🙂

Dacă tot vorbim de timp,în perioada 21 – 27 martie are loc a 9-a ediție a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului, One World Romania.Mai multe detalii,găsești pe  http://oneworld.ro/2016/l/ro/.Nu rata această ocazie în care festivalul One World Romania se întoarce anul acesta mai puternic ca oricând și pregătește mult mai multe decât aș putea să îți dezvălui acum. 60 de documentare îț ivor asigura o experiență cinematografică cu totul specială, timp de o săptămână, în cele doar câteva săli de cinema rămase deschise în centrul Bucureștiului.

 

P.S : Ți-am mai spus că ai avea nevoie și de o pălărie? :))