Simplitate contemporana

william-hazlitt-quote-simplicity-of-character-is-the.gif

sursa: Gif

Am citit de curând un interviu luat unui roman stabilit în Thailanda de vreo 9 ani.Ideea interviului gravita pe comparația Romania- Thailanda.

Știți și voi frumusețea și exotismul locului, dar ceea ce noi nu știm este modul simplu de viata pe care locuitorii de acolo îl urmează. Nu stau toată ziua cu “cracii la soare” sau ca sunt pe o relaxare totala dar se concentrează pe bunăstarea sufletului.

Atât de multe cuvinte mari pe hârtie dar hai sa iți dau un exemplu concret: eu, tu și ceilalți din jurul nostru.

Hai sa privim o zi banala.

Te duci la munca și te întrebi ce sarcini vei mai primi de la șeful care se este mai mereu în vacanta?

Da , și tu cunoști acel coleg care nu face nimic mai toată ziua și este plătit mai mult ca tine. Nu mai pun la socoteala ca el călătorește mai peste tot, “sparge bani” pe șampanie și pe senzații extreme în Dubai.

De asemenea, când ajunge acasă este răsfățat de partenerul de viata cu o cina romantica și cu un “bine ai venit acasă”.

Normal ca tu te oftici când nu iți poți permite sa termini la timp sarcinile, sa te poți bucura de o vacanta binemeritata și jumătatea sa iți arate cât de mult te iubește, dar nu cu o fata acra ce iți transmite de fiecare data “du-te la ma-ta”.

Paralelismul asta este intre civilizația noastră și a lor.

Noua ne place a avem cât mai mult și sa trăim într-o viata luxoasa în care suntem în pana de timp tot anul și încercam sa compensam prin achiziții. Plus ca noi luam foarte mult în considerare părerea celor din jur.

De aici încep și trendurile “inedite” care nu își au rostul de multe ori.

Oamenii aia sunt fericiți pentru puținul pe care îl au, și își prețuiesc familia. De ce, pentru ca sunt pe principiul ca orice s-ar întâmpla, dacă familia iți este aproape, pot începe de la zero oricând.

Apreciază viata simpla și pioasa în comparație cu nevoile noastre suprasaturate: telefoane mari, case cu 4-5 camere garaj și gradina, vacante în locații cu nume ce nu pot fi pronunțate și mașini care se conduc singure.

Ai încercat vreodată sa apeși butonul de pauza și sa dai un rewind sa te întorci în perioada în care apreciai un film bun în aer liber, cu prieteni și fără telefonul lipit de mana? Daca nu, te provoc sa fac asta acum 🙂

 


Odă unui om frumos

c0272ac579874425726d9e31ef6c0856

sursa: Pinterest

După multe căutări te-am găsit, un suflet firav și creț, cu o inimă frumoasă și un suflet frumos. Stăteai la masă și mă priveai cu ochi neștiutori și fascinați. Indiferent dar un explorator în devenire.

 

Odată am vorbit cu luna de pe cer, I-am povestit de noi, i-am zis de tine Și luna mă-înțelege și îmi dă ce-i cer..

 

Tu,om frumos, care râzi cu toată inima  și ai ales să îmi luminezi zilele gri și ploioase…

 

Tu,om frumos,care ești un împătimit al tehnologiei încerci să ma faci un adept deși eu sunt de modă veche, încă m-ai ai de lucrat la tranziția de la funcția basic la nivelul de avansat…

Tu,om frumos, cu superputeri ce poți transforma o zi plictisitoare de weekend  într-un maraton de pizza…

Tu, om frumos, m-ai învățat că dragostea poate fi foarte diferită și profundă decât am citit noi în cărțile de povești…

Tu,om frumos, îmi sprijini pasiunile și ai încredere că atunci când o să fiu om mare, o să merite tot efortul depus…

Tu,om frumos, care îmi suporți serenadele, chiar și atunci când încerc să ating note înalte și sparg vazele. Tind să cred că o să am succes la karaoke după o bere…

Tu, om frumos, șofer înnăscut ce mă ajuți să cuceresc lumea cu lecțiile de șofat…

Tu,om frumos, ce m-a făcut să joc PUBG și să descifrez tainele armelor și a tehnicii de survival

Tu, om frumos, cu fățuca de veveriță, ce mă faci să râd chiar și atunci când vreau să mă izolez într-un colț uitat de lume…

Tu, om frumos, ce mă ajuți să trec peste hopurile vieții…

Tu, om frumos, ce mă mângâi pe creștet atunci când problemele îmi acoperă vălul percepției vieții de zi cu zi…

Tu, om frumos, ce îmi ești suportul mental pe terenul fragil al realității în care trăim…

Tu, om frumos, ce îmi suporți capriciile și fricile…

Tu, om frumos, ce îmi gătești ca să îmi ții fericită burtica…

Tu,om frumos, ce mă lași să îmi încălzesc mâinile sub hainele tale când vin de afara (chiar dacă nu este voluntar)…

Tu,om frumos, ce ți-ai asumat un risc uriaș ca să începi o viață nouă cu o necunoscută…

 

 

Pentru toate astea, OM FRUMOS, îți mulțumesc și te iubesc.

 

 


Tribut

De fapt era vorba de româncele din UK dar…

maxresdefault (1)

sursa: Google

Nu fac discriminare și nici nu vorbesc de partea proastă în caare femeile sunt văzute ca obiect sexual. No no, vorbesc de frumusețea româncelor și de capacitatea lor de a se zbate să facă ceva cu viața lor în străinătate.

Nu este vorba de un clișeu și nu este vorba despre 0,01% cazuri când femeile sunt CEO-ul unui companii.

Vorbesc despre femeile care îmi trec pragul agenției în calitate de iubite, soții, fiice sau mame.Româncele de disting din mulțime din două perspective, atât negativă cât și pozitivă.

dorothy brain had one gif

sursa: Gif

Băi, sunt cele care vin în căutarea unui loc de muncă cu botox în buze, cercei ovali și îmbăiate în Far Away sau One Million.

Dragi fete din generația nouă, iertați-mi hate-ul dar întâi să veniți în străinătățuri, vă rog învățați niște cuvinte din DEX și ce înseamnă a da cu mătura.

Știi, e amuzant la câte răhățele am auzit când m-am prefăcut că nu vorbesc română. Fetelor,trebuie să înțelegeți că surname înseamnă nume de familie și nu numele persoanei de lângă tine și că 77-7 fac 70 nu o operație matematică complexă.

Btw, if you want that rich dude to choose you , you need to be very dumb and hot or just to be dumb and lucky.Pozele făcute în oglindă la Primark cu hashtagul # ilovemylife#blessed nu te ajută deloc. Just saying..

Și mai sunt tipele normale, care au venit în UK pentru că au fost obligate de sistemul precar din România să vină pe plaiuri străine să se adapteze și să facă ceva cu viața lor. Mame supereroine , iubite care au două joburi și care se îmbolnăvesc de oboseală.

tenor (4).gif

sursa: Gif

Acele femei care nu se dau în spectacol că și-au achiziționat nu știu ce nimic sau care fac live-uri pe facebook și ne arată cum să îți aranjezi părul. Și acele femei care sunt multifuncționale și spun mândre că sunt românce deși sistemul nostru le-a dat un șut în fund și au ajuns să producă income pentru altă țară.

Cum am menționat la începutul postării, nu este despre CEO-uri ci despre oameni simpli dar care fac o mare diferență majorității.

De exemplu, în branșa mea am întâlnit două românce; Carina și Diana.

Pe ambele le-am întâlnit la conferința anuală a companiei la care lucrez și am fost tare mândră să discut cu femei frumoase și puternice.  Printre multele întrebări pe care ni le-am adresat, amândouă răspuns ferm că nu se vor mai întoarce în România.

Carina este originară din Cluj dar a venit în Anglia de vreo 3 ani. A lucrat ca și account manager vreo 2 ani, adică persoana care face plățile și apoi a început ca și Implementation manager, adică unde este nevoie de ajutorul ei, ea va ajuta proiectul.

Iar Diana, contract manager și o graviduță adorabilă. A venit aici acum 2 ani, a lucrat ca și warehouse operative, apoi a avansat ca și supervisor și în final a devenit contract manager.

Este trist să vezi că nu o să putem avea o țară ca afară pentru că 1. nu luăm ideile din străinătate ca să le implementăm în țara noastră și 2. nu avem motivația financiară și morală să facem asta.

Referitor la asta, am vizionat acum câteva zile, seria de interviuri moderate de Lorena Buhnici cu cele de la Fabmuse ce afirmau că atunci când sunt invitate la showuri de modă/ evenimente importante în alte țări ce atrag interes internațional, faptul că sunt românce le trag în jos, datorită faimei ce o avem în afara granițelor.

Ce m-a frapat a fost când în timpul interviului, au menționat o situație penibilă realizată la fashion show-ul de la Tbilisi unde la cardul de acces li s-a scris că sunt din Ucraina de către organizatori ca să nu le afecteze percepția celor invitați asupra muncii și realizării lor.

Chiar este trist nene, să ajungem așa..


Oameni

Noi suntem alcătuiți dintr-o multitudine de contradicții.

giphy

sursa: Gif

Într-o zi suntem spontani și ne lăsăm purtați de valul momentului iar a doua zi când ceasul bate ora 07:00 suntem aceeași oameni inflexibili și scorțoși ascunși după armura pe post de costum, armură ce ne poartă dorințele, aspirațiile, fanteziile și regretele.

 

 

Ne dorim de multe ori lucruri pe care nu le putem avea..

Știi ceasul ăla cu atât de multe mecanisme încât  nu le poți enumera? Sau familia aia fericită ce își plimbă copiii cu  trăsături angelice prin parc? Sau cuplul ăla care pare că este  desprins din reclamele de la TV?

Hai că te-am prins aici.

Și  mie îmi place frumosul, fericirea și prosperitatea dar o dată ce vei fi într-o situație mai sus menționată, va începe să pălească farmecul și o dată cu trecerea timpului îți vei dori ceva mai mult.

Ceva să îți facă inima să tresalte și să poți menține pasiunea vie, ceva să strălucească și în marea trecere a timpului și un cadru frumos al dragostei trecute.

Câteodată vorbesc mult și fără rost, dar tind să cred că fiecare posibilitate trebuie să fie exploatată și evaluată la o anumită intensitate.

tumblr_onk38sNYnF1s9a9yjo1_400.gif

sursa: Gif

Da, viața după o anumită perioadă, devine comodă, dar poți să ii dai un refresh printr-o simpă clipire, a gândurilor, a viziunii și a aspirațiilor. Totuși suntem într-o altă epocă.

 

 

  • Mai știi fata pentru care ai avut un crush secret? Du-te și invit-o la o cafea ca să nu regreți toată viața că nu ai pupat-o.

 

  • Mai știi cearta cu ai tăi? Dă-le un telefon, ascultă-le polologhia și reveniți la sentimente mai bune.

 

  • Mai știi abonamentul la sală pe care încă îl plătești de 3 luni? Ia-ți teneșii și pantalonii scurți și du-te să îți recapeți metabolismul.

Vezi, sunt atât de multe posibilități.. nu ține totul de a vrea ci și de deciziile pe care le iei la momentul potrivit.


Scrisoare către mama

Dragă mamă,

Încep cu sfârșitul și tind să îți mulțumesc pentru că m-ai crescut și că m-ai educat în modul în care ai crezut tu că este cel mai bine. Fiind o femeie divorțată ai vrut să ai un copil model iar perfecțiunea a fost un principiu în procesul de creștere. Și fiind fată am pășit pe urmele tale.

giphy

sursă: Google

Adolescența a fost cea mai grea etapă a vieții noastre. Eu eram o rebelă tu nu erai de acord cu deciziile și gândurile pe care le aveam asupra vieții. Încă eram fetița ta, învăluită într-un drum cețos și greșit. Provocarea ta a fost să îți regăsești copilul.

 

M-am ținut de carte, am luat premii și am participat la olimpiade și concursuri.Colegii începuseră să îmi atribuie numele de “tocilară și șoricel de bibliotecă“. Nu am fost un geniu dar întotdeauna am avut medii mari și am încercat să mă fac observată la materiile care îmi plăceau. Întotdeauna am avut frustrarea că nu sunt destul de bună dar de fapt tu ai vrut să mă înveți că trebuie întotdeauna să aspir la mai mult și să mă perfecționez în orice fac. Mi-ai spus de multe ori că timpurile în care trăim îmi oferă multe resurse și trebuie să profit de orice oportunitate.

Totuși ai menționat prea târziu că nu toate oportunitățile sunt bune. Și așa am dat de câte o ușă închisă în calea dezvoltării mele, de o inimă frântă de care ai încercat să mă ferești dar eu pentru că a fost prea încăpățânată am vrut să mă lovesc de pragul de sus. Te-a durut sufletul văzând că parte din carnea ta suferă dar era ireversibil, fetița ta, fără să vrei se maturiza.

Tu mi-ai adunat de pe jos, bucățile frânte din inima mică și puternică iar ușile închise au început să pară  accesibile prin diferite metode pe care mi le-ai arătat. Întotdeauna ai crezut cu ardoare că “ce e al meu e pus deoparte”. M-a dus la disperare vorba asta, pentru că îmi doream atât de mult să fie adevărat încât începea doar să devină un vis de mult pierdut.

Ai afirmat întotdeauna că sunt încăpățânată și dificilă și că o dată ce îmi pun ceva în cap, o să realizez lucrul acela, indiferent dacă este rău sau bun. Paradoxal, majoritatea lucrurilor făcute la încăpățânare au ajuns să fie unele din cele mai frumoase experiențe.

Una din acele experiențe făcute cu încăpățânare a fost plecarea în Anglia alături de iubitul meu. După 8 luni de relație am fost puși în fața situației de a pleca într-o țară străină și luăm totul de la 0. Ți-a fost frică, ți-ai făcut griji dar m-ai sprijinit pentru că ai avut presimțirea că totul va fi bine. Și așa a fost.

c000000323_3_1

sursa: Google

 

Acum ..fiecare dintre noi simte lipsa celeilalte. Suntem la o distanță de 2200, îmi este dor de tine dar îți mulțumesc MAMĂ pentru că datorită ție am ieșit un om așa mișto! 🙂

 

Nu trebuie să fie o ocazie specială ca să le arăți alor tă că apreciezi ceea ce fac pentru tine și că încearcă să îți arate că te iubesc în felul lor. PROVIDENT ne provoacă să fim recunoscători față de părinții noștri și să le adresăm mesaje pe care să le postăm pe Facebook cu tag către pagina  Mulțumesc Părinților , însoțite de hashtagul #multumescparintilor, iar prin tragere la sorți se oferă trei premii în valoare de 500 de lei.

 

 

 


Super oameni

Mă uit la Jocurile de Olimpice de mică pentru că îmi petreceam verile la bunici și prindeau doar vreo  2-3 posturi (alea de la ruși) și Televiziunea Română pe care se difuzau Jocurile Olimpice.

Mi se făcea pielea de găină când le vedeam pe fetele României pe primele locuri înfășurate în drapelul țării și cântând cu patimă imnul național.

RIO-paralympic-games-freepressjournalDar în egală măsură sunt și Jocurile Paralimpice.

Adică e vorba de oamenii ăia care deși au suferit un accident sau au avut o problemă la naștere și și-au depășit condiția și au ajuns să concureze la Jocurile Paralimpice.

Când te gândești că noi ne cramponăm la fiecare greutate și la fiecare supărare, oamenii ăștia înving greutăți, frustrări și dezaprobări din partea oamenilor. și totuși, uite unde au ajuns!

Acum 4 ani..

 

Acum patru ani, Jocurile Paralimpice de vară din 2012 s-au desfășurat în perioada 29 august–9 septembrie 2012 la Londra în Regatul Unit, după încheierea Jocurilor Olimpice de vară. A avut cel mai mare număr de sportivi și națiuni participante, un total de 4.302 de atleți din 164 de țări au fost prezenți la competiție. Comparativ cu jocurile paralimpice din 2008, numărul atleților a crescut cu 291 și a țărilor cu 18, care a fost de 4.011 și respectiv 146.

Anul acesta..

 

Jocurile Paralimpice de vară din 2016 sunt cea de-a 15-a ediție a Jocurilor Paralimpice, cea mai importantă competiție multisportivă pentru sportivi cu handicap, și primele organizate în America latină. Se vor desfășura în perioada 718 septembrie2016 la Rio de Janeiro, Brazilia, după încheierea Jocurilor Olimpice de vară. 4.350 de sportivi din 176 de țări sunt aștepți și se vor împarți 528 de medalii de aur în 23 de sporturi paralimpice.

Nu în ultimul rând, de menționat este că anul acesta vor participa 11 paralimpici din România cu suportul celor de la Olympus Dairy Lactate. La precedenta ediţie, care a avut loc la Londra, România a participat cu șase sportivi şi a obținut două medalii, una de aur şi una de argint, ambele prin Carol-Edward Novak. Cele două reușite ale ciclistului au făcut ca oficialii federației să considere participarea de la Londra un real succes.

Este nevoie de susținere pentru calificare

Prin intermediul campaniei “Susținem adevărații invingatori”, Olympus are ca obiectiv creșterea gradului de conștientizare a mișcării paralimpice din România, oferind sportivilor cu dizabilități o expunere care să le asigure un nivel de notorietate crescut, comparabil cu cel al sportivilor fără dizabilități. În perioada iulie – septembrie, Olympus direcționează Comitetului Național Paralimpic câte 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum Olympus (1,5% și 3,5% grăsime) cumpărată. Olympus susține pentru a doua oară consecutiv sportivii care vor participa la Jocurile Paralimpice de la Rio și va direcționa către Comitetul Paralimpic 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum Olympus cumpărată.

Cuvânt la final

Tot ce aveți de făcut este să dați tot ce e mai bun! Noi vă susținem cu mic cu mare! 😀

 

 


Aici și totuși nu aici

giphyEu cred (încă) în oameni. Cred în ei, în schimbare, în motivația lor, în planurile lor de viitor.

Dar ce se întâmplă atunci când tu nu mai crezi în tine? Că ți-ai ratat viața? Că nu mai are rost să continui și te plafonezi la o ființă sedentară. Să ne înțelegem: fiecare dintre voi are “fantomele” lui pe care le înfruntă zi de zi. Temeri și frustrări ce pot ieși la suprafață oricând.

Și totuși.. ce faci dacă ajungi în momentul în care fiecare zi este zugrăvită în alb și negru? Fiecare zi ce este la fel.

Zi după zi.

Oră după oră.

Minut după minut.

Îți cauți un refugiu? Care e ăla? Nu știi. Este doar un loc care își schimbă forma dar denumirea nu. Este locul care te protejează de toate dar în același timp, este locul care îți facilitează și contactul din jur.

Subestimarea și lipsa motivației sunt punctele forte ale acestei fortărețe. Persoanele dragi sunt doar niște pioni uitate pe o tablă de șah de mult uitată. Și tu te miri că încă nu ai fost uitat? Sau luat în vânt de bătaia timpului…

Oare ce gânduri te apăsă? Oare mai vezi calitățile care te defineau ca persoană? Oare ți-ai pierdut definiția “eului” tău? Oare câte întrebări îți pui? Faci o retrospectivă cu slow motion a amintirilor. Începi să derulezi și să retrăiești tot ce a fost frumos. Cele urâte le închizi într-un cufăr.

Te-ai pierdut în valurile amintirilor și refugiul este unul din locurile tale favorite. Ești prezent dar totodată absent.

Cine te scoate din absenteismul tău?

Răspuns: Nimeni și nimic. Ești doar tu și..tu.

Ca să ieși din negura aceasta, trebuie să găsești un motiv de trăit.

Doar unul.

Probabil vrei un răspuns la toate întrebările și la toată nesiguranța și durerea. Ți-aș răspunde dacă aș  fi o zi în corpul tău.. și aș simți ce simți și tu. Ce te macină, ce te doare..