Dimineți electrice

De când m-am mutat în UK, am descoperit ca fără un automobil nu te poți descurca în oraș. Deși nu stau în Londra sau în alte orașe circulate, este foarte greu sa călătorești fără un mijloc de transport.

De exemplu, dimineața este foarte greu cu autobuzele. Ori vin prea târziu ori vin prea devreme. Niciodată nu știi la ce ora sa pleci, iar dacă da Domnu’ sa ațipești și sa nu auzi alarma, iți poți lua adio de la a ajunge la timp la locul de munca.Asa ca ,vrei nu vrei, trebuie sa înveți pentru permis ca sa poți sa comuți dintr-o parte-n alta.

Hai sa va zic ceva, eu nu sunt mare amatoare de a conduce, adică hei, este mult mai bine sa stau pe locul pasagerului și sa schimb melodiile din playlist.

Plus ca eu caracterizez mașinile ca fiind mai toate la fel: au roti, folosesc combustibil și au scaune confortabile. Si fac mult zgomot, mai ales la semafoare când se accelerează ( vezi vezi, știu câte ceva despre mașini ).

In calitate de pieton, merg foarte des cu autobuzul și ..îmi place. Fac naveta de când eram în scoală generala și este în reflex în a merge cu autobuzul.

Ceea ce am observat în autobuzule englezești și noua ne lipsesc cu desăvârșire ( pe lângă faptul ca noi nu avem un sistem electronic pentru bilete și aer condiționat) este faptul ca ei folosesc o tehnologie pentru a reduce amprenta de carbon.

Adica încearcă sa facă lumea sa folosească metode alternative de a conserva natura plus sa folosească autobuzul în loc de propriul mijloc de transport.

Mesajele cu aviz informativ aici chiar au efect. Englezii sunt pe principiul ca dacă o persoana dau exemplu în viata de zi cu zi, atunci și ceilalți îl vor urma.

Pentru ca este un oraș industrial se pune accentul pe biciclete. Sunt vreo 4-5 parcuri industriale ce oferă locuri de munca sezoniera și pe termen lung locuitorilor de aici, pe tot parcursul anului.

bike-rider.gif
sursa: Giphy

De asta ,de o perioada încoace, se încearcă trecerea de la bicicletele tradiționale la bicicletele electrice. Nu sunt foarte scumpe și de asemenea nu dai la pedale ca un apucat iar când ajungi la munca curg apele de pe tine.

Prima data când am văzut o bicicleta electrica,era la un tip care aștepta la semafor și nu înțelegeam de ce nu da la pedale. Mi-a cam dat cu eroare exact ca atunci când am văzut (și auzit) pentru prima data o Toyota ( electrica).

 

Daca nu mi-ar fi frica de mașini și tiruri ( am o manie), mi-ar plăcea sa achiziționez o bicicleta electrica, căci as economisi bani, as avea grija de mediul înconjurător ( v-am zis eu de puterea exemplului) și ca nu mi-as face grija de locurile de parcare ( nu îmi place sa fac parcări).

scootin.gif
sursa: Giphy

Nu m-as putea deplasa cu un hoverboard ( pentru ca o sa cad în nas, și asa am nasul mare, nu trebuie sa îl fac și mai și) iar trotinetele electrice mi se par ideale a fi folosite în parc ,de oameni leneși ca mine sau prințese diafane ca sora-mea.

 

 

Cred ca mama va trebui sa facă un drum la EvoMag dupa acest articol, cred ca nu va scapă de insistentele sora-mii în achiziționarea unei trotinete electrice. 🙂 Era mai rau daca stia despre evenimentul din 16 iunie în care cei interesați au putut testa trotinete electrice în showroomul evoMAG.

Advertisements

Un ghemotoc de 750 de grame

Sunt iubitoare de animale.

De când eram mică, îmi doream să mă fac veterinar ca să adun toate animalele, să le îngrijesc și să le ofer un adăpost. Îți dai seama că nu am putut realiza așa ceva pentru că : 1. eram o puștoaică de 6 ani și 2. că ai mei mă asigurau că sigur vor fi luați de alte persoane iubitoare de animale.

Pe parcursul anilor, ai mei nu mi-au ușurat dragostea mea față de animale. La bunici aveam animale începând de la gălăgioșii porci, până la rațele și iepurașii pufoși. Iar acasă nu a lipsit o pisică sau un câine. :)) Ce mai, o adevărată grădină zoo!

Acum, de când m-am mărit, am ajuns în stadiul în care ajunsesem vreo 8 animale în curte. Multe pisici, vreo 2 câini, un porcușor de guineea și vreo 2 pisici.

O pisică cu puii ei, i-am salvat de pe stradă și apoi i-am dat spre adopție, un câine salvat de pe stradă anul trecut, l-am dat luna trecută unei familii iubitoare iar porcușorul meu de guineea a fost “capsat” în joacă de cățelușul dat spre adopție.

Iar sora mea, pentru că simțea nevoia unui pui de cățel micuț, am ajuns la achiziționarea unui pui corcitura de shi-tzu cu bichon havanez.

Știi ce e amuzant? Că nimeni nu îți spune ce te așteaptă după ce iei cățelul. Am uitat să menționez că acest puiuț l-am luat din Constanța.

Iar călătoria până la mare a fost făcută cu trenul.

20160507_132731
Ava

Surprinzător i-a plăcut tare mult să se plimbe. Am luat-o într-o cutiuță și se supăra dacă o acopeream. Am presupus că vrea să vadă împrejurimile și așa o linișteam și adormea.

Poza alăturată(avea o lună jumătate) a fost făcută în timp ce ne plimbam pe plajă și voia să vadă ce se întâmplă. Întotdeauna avea vârful limbuței afară și era tare amuzantă.:))

A plâns, nu avea stare dar când ne vedea ( pe mine și pe prietenul meu), se liniștea și adormea.

La întoarcere, a atras o grămadă de ocheade din partea curioșilor. Era ghemotocul ăla mic și pufos de blană, adorabil și zgomotos. :))

A avut și un “accident” în tren. Și-a scos fundulețul deasupra cutiei și.. ei bine, a lansat o bombă mirositoare. Noroc că aveam șervețele și o pungă. Ne-am pus pe adunat și curățat iar ea stătea cuminte în colțul ei și a adormit.

Excursia Avei sigur o să rămână o amintire amuzantă. A fost un cățel dorit iar când am adus-o acasă, a adormit în ligheanul cu rufe ( după sesiuni de scheunat).

20160508_114834
Soră-mea cu Ava

 

Ce a urmat: strâns după ea, că se stricase la burtă, făcea pipi peste tot, scheuna noaptea iar dimineața mânca cât pentru 3 căței.

În calitate de iubitor de animale, spun că au meritat aceste pățanii pentru că acum este cel mai alintat cățel posibil. Și pufos, și mâncăcios.

Acum are aproape 7 luni, îi prindem blănița de pe cap că îi cade peste ochi și nu mai vede. Iar în timpul ei liber (acela fiind în fiecare zi), fuge după gândăcei și fluturași.

20160516_121953
Somul de frumusețe
20160530_114036
Câine la cutie

Paște de mai

giphyyPaște fericit,dragilor!

Înainte de toate,nu faceți exces la ouă,cozonac și beutură și să vă simțiți bine alături de cei dragi.

Eu m-am plictisit îngrozitor azi iar când am dat să plec și eu în oraș,am făcut slalom printre mirosul de grătar,manele și mașinile aduante la fiecare poartă.Eu stau la  12 kilometri de Galați,într-o comună în care locuitorii Galațiului migrează să scape de nebunia din oraș.

Înainte de sărbătoarea propriu-zisă a Paștelui,au fost pregătirile ce necesită mult calm și mult sânge rece.Eu am ajutat atât la pregătirea bucatelor tradiționale cât și la cumpărături.

giphy (4)Când am fost la cumpărături,am văzut numai oameni nervoși,supărați și care își faceau calcule până la ultimul bănuț.Cuplurile erau încruntate,îmbătrânite înainte de vreme de stresul  cotidian și grija că “nu au ce pune pe masă de Paște”.Oamenii nu mai știu să aprecieze sărbătorile..nu totul ține de cumpărături,nervi și bani.Sărbătorile țin de oamenii pe care îi aduni lângă tine,oamenii ce îți încălzesc sufletul.M-a întristat ce am văzut.Nu am văzut un chip mai destins și zâmbitor.Toți țipau și se încruntau.

Copii alintați și obraznici,care aveau numai pretenții de o nesimțire crasă.Am si eu soră mai mică,dar mama a educat-o într-un anumit fel și nu își permite să facă reprezentațiile pe care le-am văzut eu.

Așa că,dragilor.Noi suntem generația care ar trebui să aducă o schimbare,să (re)învățăm să prețuim sărbătorile spiritual și nu numai material.

 

La răscruce de drumuri

“Am obosit de atata drum si tare as mai sta,
Alerg dupa visul meu si strig, nu te indeparta..”

Nu îmi place să fac pe psihologul sau să abordez subiecte delicate dar asta am simțit că vreau să scriu în momentul ăsta.Poate și pentru că am ascultat o melodie care nu mă așteptam să aibă un asemenea răsunet.Aici ai linkul.

Bănuiesc că fiecare a observat în ce vremuri trăim.Copii abandonați în orfelinate,copii din familii dezbinate,divorțuri pe bandă rulantă ș.a.m.d

Eu o să vorbesc despre copiii din familii dezbinate,familii în care copilul este între ciocan și nicovală.

Și ca să exemplific cât mai ușor o să vă zic povestea unui băiețel și o fetiță,care nu se cunosc dar au o poveste comună.

A fost o dată ,acum mult timp,o fetiță și un băiețel.

imagesFetița mică,creolă și cu certuri în familie.Își iubea părinții dar la vârsta de 8 ani deja pierduse numărătoarea certurilor în familie.Își doarea doar ca certurile să înceteze și să fie toata lumea fericită.Soluția a fost divorțul,care era previzibil.Nu a înțeles cum merge asta dar știa că tatăl ei o va vizita la școală sau va putea merge la plimbare cu el.

O vreme a fost ok,dar apoi tatăl a început să rărească vizitele.Nu înțelegea a cui e vina,și s-a gândit că mama îi interzicea să vină.Tatăl a început și el să dea vina pe mamă.Fetița a devenit tristă și neînțeleasă.Singurul lucru care o ghida era faptul că trebuie să învețe să devină cineva.Și-a promis că atunci când va fi mare va fi “cineva important” și că va avea o familie care nu va fi dezbinată.

Au început să treacă anii.Cu bune și rele s-a maturizat și a devenit o femeie în toată regula.Mama și-a refăcut viața,la fel și tatăl.Fetița,acum femeie,nu mai ține legătura cu el,sunt doar doi străini care au să își spună multe dar într-un moment de cotitură.Fetița a acumulat numai furie iar tatăl..ei bine,un necunoscut complet.

giphyBăiețelul mic,alb,creț și puțin rotofei avea de asemenea certuri în familie.Își iubea părinții dar într-o zi i-a spus mamei că vrea să înceteze certurile și ca trebuie să divorțeze,alfel va fugi de acasă.Mama s-a uitat mirată la micuțul din fața ei și a știut ce trebuie să facă.Copilul ei era cel mai neprețuit lucru.

Astfel,într-o dimineață,după ce tatăl a plecat la muncă,au împachetat tot și au plecat.Băiețelul și-a luat rămas bun de la locul care l-a numit o dată “acasă”.

Perioada care a urmat..afost una dificilă.Neînțelegeri,copilul era la mijloc,certuri,promisiuni în zadar.Nu s-a mai putut face nimic.Erau doi oameni care din dragostea lor au zămislit un băiețel care acum era între ei.Băiețelul care a dus pe umerii lui,atât problemele tatălui cât și siguranța mamei.

Timpul a trecut,băiețelul s-a maturizat.Familiile sunt străine dar cunoscute în același timp.Łucrul care nu s-a schimbat ,este dragostea părinților pentru băiețelul care cândva era între ei,care acum și-a găsit liniștea în brațele unei fetițe creole.

Urmează să își construiască o familie împreună.Vor să aibă grijă ca viitorii lor copii să nu aibă parte de traume emoționale prin care au trecut ei.

Nu e o poveste cu final fericit,ci pur și simplu,o realitate.Astăzi,tot mai mulți copii,trec prin calvarul acesta.

Am scris articolul acesta că poate,un copil supărat și furios va da din greșeală peste “blogul căutat” și va căuta explicații.Sper că te-am ajutat,rătăcitorule…

Căutare de amintiri

Se spune că noi îmbătrânim dn momentul în care ne naștem,iar pozele ne sunt martorii acestei maturizări continue.De aceea,îndrăznim să imortalizăm cât mai multe momente din viața noastră.tumblr_lhy5p4Q0NT1qe4345o1_500

Îți spun sincer că atunci când am văzut descrierea campaniei de la https://www.komunomo.com/contests/photo ,primul gând a fost:”Care poză să o aleg?”.Stai,nu știi de concursul lor inedit? Îți dau niște detalii imediat.Dar ca să înțelegi ideea nu trebuie să fii din generația facebook ci un simplu om care se bucură de momentele cu cei dragi și unele să mai fie și imortalizate.

concurs-foto-komunomoÎn perioada 29 marie-12 aprilie cei de la Komunomo în parteneriat cu F64,organizează un concurs cu tema:oameni fericiți.

Tot ce ai de făcut este să te înregistrezi la ei pe site și ai două posibilități: 1. să te înscrii cu o fotografie și poți câștiga vouchere F64 în valoare de: Premiul I – 1000 euro, premiul II – 700 euro si premiul III – 300 euro,  sau 2. să votezi fotografiile și poți câștiga produse F64.Simplu,nu? Trebuie doar să îți aduci aminte de momentele în care ai zâmbit și cu sufletul. 🙂

Și acum revenind la problema principală:eu cu ce poză să ma înscriu la concurs?

*după 10 minute*

Gata!Știu!Fericirea pură se citește pe fața copiilor așa că o să încarc o poză cu cele mai adorabile ființe:sorămea și vărul meu (iar pe mine nu mă băga în seamă,eram tânără! 😀 ).Eu m-am înscris,tu ce aștepți?558356_266588173441155_1701997674_n

 

Ce-i cu 8 Martie?

Acum doua zile,a fost 8 Martie.

12801363_10153873353791011_5579893623701573396_nCand te logai pe Facebook,prima chestie pe care o vedeai era:”Today we celebrate the International Women Day”.Si apoi au inceput sa curga pozele cu pustoaicele de 16-17 ani care se credeau mari “femei”.Am evitat  sa ma uit la notificari in ziua aia.

Hai sa iti spun o poveste.

Ziua Internationala a Femeii este dedicata exclusiv mamelor,matusilor,bunicutelor etc.Daca iei prin definitie,vei vedea ca “femeia” inseamna altceva.Noi suntem obisnuiti sa luam totul al general dar Dex-ul spune altceva.Si suna cam asa:

“FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.”

Ca sa nu zici ca sunt invidioasa pe acele “tinerele” care se pozau cu flori,cadouri etc.”celebrating the Internatioanl Women Day”.Eu asociez 8 Martie cu ziua mamei,nici mai mult nici mai putin.Rasfat si mai multa pretuire.Lucrul asta,il poti face in fiecare moment,nu iti trebuie o data anume.

Ca sa afli povestea zilei de 8 Martie,cei de la Wikipedia iti explica mai pe larg.Esenta este ca femeile,sunt puternice si rezista la stres,durere etc.Pentru ca asa sunt ele,o aparenta delicata cu puteri nemaivazute.

12814797_1111763408866669_5958210899667712594_nP.s. MULTUMESC MAMA CA M-AI FACUT!AM AJUNS OMUL CARE SUNT ACUM,DAORITA TIE!

Aventura din spatele dozatorului

   

  Uit sa beau apa…la mine nu se aplica “ca trebuie sa bei un litru de apa pe zi”.:)) Daca beau 0,50 l pe zi,am batut un record chiar…..
..iar sora mea este la fel.Are 7 ani si are o personalitate puternica si..preia multe ticuri de la mine..Si va spun de ce..
       Cam pe la jumatatea lunii august,am iesit la cumparaturi cu mama mea si sora mea,de asemenea.Am de dimineata ,ca sa nu ne prinda soarele puternic, in cautarea camasii pentru clasa intai.Asta da,aventura cu peripetii! :))
       Am strabatut cam jumatatea de oras..ba nu era modelul ok,ba materialul nu era bun sau era pur si simplu ordinara…O pauza binemeritata a fost cand am savurat o inghetata la cornet si am ajuns sa avem “mustati” de la inghetata…si sora mea care “Bubule,nu mai vreau inghetata asta,da-mi-o pe a ta!”..
Doar aveam in ambele maini inghetate si servetele ca sa sterg “dalmatianul” proaspat aparut dupa jumatate de inghetata savurata.
“Dupa lupte seculare ce au durat 30 de ani”,am reusit sa fac schimbul fara accidente si sa imi readuc sora din dalmatianul din pete de inghetata.:))
         Desi plecasem la cumparaturi pentru sora mea,am luat ba niste cizme,ba niste pantofi sau chiar niste balerini..si a trebuit sa ne reincarcam ..soldul.Asa ca a trebuit sa ne orientam spre o banca…doar la 10 minute de mers..
        Stii,in momentul ala s-a aplicat una din legile lui Murphy:)) Ca atunci aveam nevoie de bani destul de repede….si a trebuit sa ne asezam la o coada de vreo 10 persoane…Eu si sora me,ne-am asezat pe scaune,fii atent,scaune din alea “pe care,Bubule,ne putem invarti” :)).Primele 7 minute au fost chicoteli pe baza scaunelor deoarece sora mea,bine si eu,ne invarteam ..sau incercam,ca deh,eram intr-o institutie publica.
        Dupa epuizarea resurselor(intr-un tarziu!),aveam nevoie de apa.Cei de la banca,aveau apa de la Fantana.Eu am vazut dozatorul,m-am dus si mi-am luat apa..am savurat-o pana la locul in care stateam si sora mea a vrut mai mult.Amuzant a fost atunci cand,i-am aratat surorii mele cum se foloseste ca mai apoi sa ma intrebe daca “poate sa isi puna si in sticla,ca tot este atat” :))