Jurnal de carantină în UK

“Time you enjoy wasting is not wasted time.”
― Marthe Troly-Curtin, Phrynette Married

Dacă citești articolul ăsta înseamnă că stai în casă.

Dacă citești articolul ăsta, deja s-au scurs două săptămâni de carantină.

sursă: Facebook

În luna februarie în UK a fost furtuna Ciara și mai apoi Denis. Garduri au fost rupte, acoperișuri spulberate și locuri închise. În background-ul global, se anunța o nouă amenințare: Covid 19 sau Corona virusul pentru cunoscători.

Nu mai este cazul să instig la mai multă panică pentru că posturile de știri și site-urile de specialitate sunt mult mai accurate decât sunt eu. Eu am dat unfollow la multe pagini de social media pentru fake news și panică instigată populației. Oamenii se tem de necunoscut, iar dacă un factor extern este adăugat în ecuația asta, se declanșează panica. Rușine să vă fie celor care abuzați în timpurile astea.

sursa:Giphy

În categoria asta sunt incluși și influențării care își dau cu părerea despre o țară în care nu trăiesc. Un exemplu concret este o inluențăriță wanna be din Cluj care își dădea cu părerea despre cât de retard este Prim Ministrul Angliei. Tind să cred că toate măsurile luate global au fost acționate prea târziu când epidemia se metamorofozase în pandemie. În timpuri de genul, nu este nevoie de comentarii în necunoștință de cauză.

Este interesant cum virusul ăsta te face să îți pui în ordine prioritățile.

Cum jucăriile tehnologizate de mii de euro nu au nicio valoare, cum mașina de n cai putere se prăfuiește în garaj și dulapurile cu hainele de fiță stau neatinse pe umerașe. Vacanțele exclusiviste se amână pe termen nedeterminat.Viața pe social media nu mai există și ne adaptăm la viața de înainte de Internet.

Îmi este greu să mă adaptez la ritmul molcolm al vieții, acum zilele trec mai încet, fiecare pas este drămuit cu precizie.

sursa:Giphy

Fiecare zi începe cu un bună dimineața, un ceai băut împreună și fleacuri vorbite pe ici colo. Fiecare zi are un pattern similar, mașina stă în parcare și este folosită doar pentru cumpărături minime. În fiecare zi îl aud pe vecinul căruia încă nu i-am ghicit naționalitatea care fumează țigara de dimineață și își dă sufletul prin veșnica tuse de fumător.

Am spălat o grămadă de rufe, am sortat haine și am donat multe la clothes banks, am aspirat, am dat cu mopul,am șters geamurile din toată casa, am gătit etc etc etc.

Îmi sun prietenii și managerul regulat ca să ținem legătura și să ne ținem la curent cu noutăți. Acum noile legi sunt adoptate din mers și totul se anunță pe live streams.

Hashirama 🙂

Hashirama, pisicul nostru, nu înțelege de ce suntem acasă constant. Primele câteva zile a avut fața în formă de semnul întrebării dar acum ne ignoră și doarme toată ziua. Mă întreb oare cât de mult muncește el?

Ni s-a anulat vacanța în Sardinia programată pentru Iunie și mă oftic teribil căci mă săturasem de vremea capricioasă din Anglia. Curând grădina se va transforma în cea ma exotică destinație.

Lucrul de acasă este singura îndeletnicire care ne ține în priză. Nu este opțiunea ideală dar comparativ cu alte job-uri, asigurăm un salariu constant. Lucrul acasă te face solitar și lipsit de activitate din punct de vedere social. Dacă nu te deranjează, este o opțiune ideală.

*Un singur neajuns este faptul că nivelul de muncă scade pe zi ce trece și ni s-au tăiat deja măririle de salariu.*

În ceea ce privește cumpărăturile am câteva de spus.

De aproape 4 ani de când ne-am mutat în UK, ne-am învățat să cumpărăm cât ne trebuie și să minimizăm food waste. Nu o să cumpăr 4 iaurturi când știu că eu mănânc unul singur. Sau nu o să cumpăr 4 pungi de mâncare de pisică când știu că Hashi mănâncă o pungă la 3 săptămâni.

**Ne-am luat aplicația Mealime care sugerează rețete ușoare, nutritive și bogate în legume. De asemenea mă mai inpir de pe canalul Jamilei și canalul Delicatese.

sursa:Giphy

Noile legi adoptate de lanțurile de supermarket-uri stipulează că Luni, Miercuri și Vineri între orele 8 și 9 dimineața au prioritate oamenii în vârstă și personalul din spitale.

Am fost astăzi pentru cumpărăturile esențiale de legume și carne și am stat la coadă pentru că avem voie să intrăm grupuri de 5 persoane în magazin. În sfârșit am găsit să cumpăr ouă căci de 2 săptămâni mă chinui să găsesc.

În vremuri de cumpănă precum acestea, trebuie să dăm dovadă de kindness, selfishness și solidarity.

Înainte de regulile astea, au fost câteva săptămâni de panic buying, în care oamenii cumpărau mâncare de război. Adică oamenii s-au uitat la prea multe filme cu Apocalipsa și s-au decis să își construiască un fort din hârtia igienică cumpărată în cantități industriale.

Acum 2 săptămâni, magazile arătau cam așa:

Multe persoane susțin că regulile sunt foarte drastice. Regulile astea nu se impuneau dacă tu nu mai cumpărai 3 pungi de paste și 4 baxuri de apă și hârtie igienică pe care nu le folosești acum. Sau nu luai 3 cutii de suc de roșii și 4 sticle de ulei. Nu există principiul să fentăm sistemul în vremuri de pandemie.

Regulile de bază după care se ghidează Anglia la ora actuală sunt următoarele:

  • Ieși din casă pentru cumpărături esențiale/procurarea de medicamente;
  • Ieși din casă dacă nu poți lucra de acasă;
  • Ieși din casă pentru plimbatul câinelui în apropierea casei tale;
  • Ieși de acasă pentru realizarea unor exerciții fizice în apropierea casei evitând mulțimea;
  • Nu ai voie să ieși din casă în niciun caz pentru vizitarea rudelor/prietenilor/colegilor!

Sunt la curent cu ce se întâmplă în România și situația este similară dar cu mai puține cazuri active comparativ cu UK. Atât timp cât următoarele reguli sunt urmate, va fi bine! Important este să stai acasă! #AsteaAșaSeFac

  1. Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
  2. Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
  3. Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
  4. Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
  5. Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
  6. Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
  7. Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
  8. Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.

Cum este să fii imigrant?

“Every immigrant who comes here should be required within five years to learn English or leave the country.”
― Theodore Roosevelt

sursă: Giphy

La momentul la care scriu deja sunt peste 3 ani de când sunt in UK. Am trecut peste telenovela Brexit care după mai bine de 4 ani se încheie cu un gust amar și o plasă nesigură.

Plecarea în UK nu a fost o alegere permanentă ci una temporară. 6 luni și mă întorc ca să aplic la master.Din 6 luni se face 1 an și apoi cu pași repezi trec 3 ani plini cu evenimente diferite.Nu pleci într-o țară străină pentru că îți place ci ajungi într-o țară străină de nevoie și te acomodezi.

Deci cum este viața unui român în Anglia?

Întâi trebuie să clarific ceva:în proporție de 90% din pozele postate de românii din UK sunt cu BMW-uri. Toate sunt pe finance și contrar înțepăturilor, este un lucru comun să ai mașină pe finance. Dar să fii analfabet și cocalar, nu este permis.

Dacă arunci o piatră într-o mulțime, 50% sunt din Europa de est, 40% sunt musulmani și restul sunt amestecați. Este mișto variația de populație până când ești fermecat de alba neagra și ești ușurat de valută ca prin magie sau te transformi într-o piniata umană,în centrul Londrei. Credința este un rău absolut, trend-ul atentatelor așa s-a născut.

Știu că râzi de ‘ăștia de afară ‘ care nu mai știu să vorbească corect gramatical. Nu este din cauza englezei ci din lipsa cunoașterii limbii române. Să fii analfabet în limba română este un nou sport inventat de .. români bineînțeles!

Magazinele cu specific românesc sunt cabinetele psihologice gratuite. Nu gratuite, căci faci cumpărături, dar partea bună este că nu trebuie să plătești pe oră. Oamenii se plâng mai mult ca bocitoarele. Dacă ești vreodată prea fericit și plin de good vibe, du-te într-un magazin românesc.

Marea Britanie este o țară în care se fac bani dacă..muncești non stop ca un robot și stai într-o casă cu vreo 12 persoane sau ești șoferul unui bogătaș. Iluziile unui trai ca afară este țesut cu ani de sudoare. Știi vorba aia, că trebuie să muncești din greu ca să ajungi ceva. Banii ajung in cartierele ale cu case cu multe etaje neterminate.

Dacă vrei să redevii student, poți aplica pentru universitate. Dar când sângele latin îți dictează altceva, faci o afacere din ‘maintenance loan’. După 3 luni de dus la facultate ești bogat și fugi în Dubai în vacanță. Păcat că din asta, singurul lucru pe care îl înveți este cuvântul ‘task’.

Dar românul cum este inventiv, aplică la mai multe companii de telefonie mobilă, își face abonament pentru cele mai noi telefoane și le vinde în Românica la preț exorbitant. Așa vezi cum ies la înaintare ‘ăia cu bani’.

Știi ce este cel mai frustrant? 99% din populația din UK încă etichetează românii ca ‘hoți, inculți și țigani’. De ciumă poți scăpa dar de noi ba.

Înainte să vă doriți o țară ca afară, trebuie să respectați și ‘țările din afară’ și schimbarea pornește la nivel individual nu național.

Friend zone

Ne-am mutat de curând în cartier. Un cartier aproape de piața centrală, un amalgam de tipologii umane de clădiri comuniste și postcomuniste. Vecinii de la parter încă își cer aprobarea de la asociație ca să își poată extinde balconul ca să mai facă o cameră.

Apartamentul era la etajul 1, umbrit de un corcoduș tânăr s-a dovedit a fi o sursă incontrolabilă de material de compot. Și ce compot mon cher.. nu am mai băut nimic asemănător de atunci.

Apartamentul era cât de cât renovat și în stare bună. Două camere, o baie, bucătărie și un balcon încăpător care a devenit neîncăpător după ce s-a pus ceapa, cartofii, murăturile și multe altele păstrate pentru o iarnă fără provizii..

Camera mea a prins atât zile bune, bătăi,certuri și momente depresive. Dar pentru câțiva ani am putut numi apartamentul acasă.

Cartierul era plin de copii, și când zic copii, mă refer la picii ăia gălăgioși și mai mici cu vreo 5 ani minim. Singurele persoane mai în etate erau tipele înțepate sau emo care nu aveau nicio treabă cu mine. Pe atunci încercam să mă fac cunoscută prin porecla DEV ( era tipa aia din Far East Movement) căci un alter ego îmi ajuta uni sprânceana să se simtă ca un villain.

Cartierul în care stăteam era la extreme, prea mulți pici și prea puțini oameni mișto. Dar și când ploaia se termina, apăreau broscuțele după ploaie. Ca fiecare cartier care se respectă, exista un magazin alimentar la care se aproviziona toată lumea. Magazinul ăla nu avea o grămadă de lucruri dar avea cea mai bună pâine și cel mai bun radio șanț în postura vânzătoarelor. Femeile alea știau și dacă te-ai fâsâit în somn.Întotdeauna te știau după nume și ce preferințe ai:’nu mai avem pâine cu semințe, vino după 5, că primim marfă sau dacă vrei bere la 2 litri la rece vino tot la 5.’

În cartier era E., un tip înalt ce își plimba câinele pe nume Sara. Asta se întâmpla pe când aveam vreo 16 ani și încă aveam monosprânceană. Timiditatea mea putea fi clasificată ca un nou record mondial pentru că îmi pierdeam cuvintele pentru un simplu salut. Pe atunci nu știam ce este un stalker dar cred că nu se referea la a culege corcodușe de pe acoperișul vecinului de la parter și să îl vezi pe tipul cu cățelul.

sursa: Giphy

L-am văzut o dată, de două ori,de 5 ori ,începusem să pierd numărătoarea până când am întrebat-o pe vânzătoarea de la magazin cum îl cheamă. Of of Norina, desperate much? Ei bine, măcar am dizolvat stereotipul conform căruia femeile trebuie să fie niște prințese și să aștepte ca Făt Frumos să facă primul pas. Măcar îi aflasem numele. Asta era deja o mare victorie pentru mine.

A trecut o perioadă în care nu îl mai văzusem, iar într-o zi în care planetele se aliniaseră, am dat în tronson peste el. În capul meu se petrecea totul cu slow motion ca în filmele americane siropoase, iar eu încercam să îmi aranjez frizura ca să nu par Betty cea urâtă. Ce nu mă așteptam era momentul în care el s-a oprit și a făcut cunoștință cu mine.

E:Salut, am auzit că ai întrebat de mine, E. încântat, care este numele tău?

Eu:…cri, cri..

Tot eu în capul meu: Ce c*cat zic acum? Hei salut, tatăl tău lucrează în construcții căci tu ești beton..? Oau ce coincidență și tu stai în cartierul ăsta? Ne-am mai văzut căci îmi pari cunoscut.. ?

Tot ceea ce am reușit să scot a fost..

Eu: Oau ce cățel mișto! Cum o cheamă?

E:L-a bufnit râsul.

Tot el a dezmorțit conversația căci mă rușinasem mai tare ca o roșie și așa am ajuns să schimbăm numerele de telefon și conturile de social media.

Am continuat să vorbim și am descoperit că avem multe în comun și probabil că eram în friend-zone de ceva timp dar numai eu nu eram conștientă de asta până am ieșit la ‘prima întâlnire‘.Zic asta, pentru că nu se întâmplase nimic romantic între noi ci pur și simplu ne vedeam când ieșea cu Sara afară. Pe vremea aia încă era moda de bros&sis, adică friend-zone-ul din perioada asta. Rezultatul: mi-a zis că se cuplase cu o gagică cu o zi înainte și că voia să îmi zică asta în față nu prin mesaje. Dar putem să rămânem prieteni. M-am simțit extrem de prost și i-am zis că vreau să plec acasă. M-a condus până la stația de autobuz și i-am cerut să mă lase să mă întorc singură acasă.

În perioada în care a urmat, am încetat să mai vorbim și l-am mai văzut cu cățelul afară. Perioada de liniște și-a pus amprenta, el încercând să ia legătura cu mine și chiar a abordat-o pe mama ca să o roage să îi răspund la mesaje.

Anii au trecut și ne-am mai intersectat, dar majoritatea timpului se umplea cu un salut și ce mai faci până când se despărțise de tipa aia.. dar deja era prea târziu, eram la facultate și cu alte priorități în minte.

Acum, E. este căsătorit cu o tipă foarte mișto și are un copil superb. E. este clar unul din oamenii pe care i-aș saluta și întreba de sănătate dacă ne-am intersecta.

sursa: Giphy

Este ok să ai un crush pe cineva dar este bine să știi când să nu mai insiști. Oamenii încep să te considere clingy sau prea affectionate dacă continui. Eu am avut noroc ca E. să fie un tip foarte de treabă căci dacă era un meltean putea să o ardă cu 2 în același timp (asta este o altă poveste despre altcineva). Dar nimeni nu îți spune cum trebuie să abordezi lucrurile astea și le înveți pe parcurs, pe cont propriu în care te dai cu capul de pereți sau de la oameni trecuți prin experiențe de genul. Este bine să accepți și a2a păreere, a4a, a10a..

Oamenii vin și pleacă

Oamenii vin si pleaca din viata noastra.Unii raman mai mult,altii ne parasesc mai repede.   Si aici nu ma refer la faptul ca viata lor se termina,ci ca dispar,determinati de o situatie anume. Chiar si cei mai apropiati,despre care ti-ai imaginat ca vei sta tot timpul alaturi.Unii dispar din incapatanare,orgolii si principii.Altii din pricina intamplarilor din trecut,carora nu le pot da drumul pentru a putea merge mai departe.Pe un drum care nu iti ofera garantii,ci iti promite doar o mica portie de fericire.

sursa: Giphy

Caci,da,de curand am invatat ca nu exista garantii pentru nimic in viata.Mi-am imaginat o vreme contrariul,dar timpul mi-a demonstrat destul de neasteptat ca nu este asa.

La fel cum mi-am imaginat ca,daca lupt,pot obtine lucruri.Ei bine,nici asta nu este adevarat 100%.

Exista oameni pentru care vrei din toata fiinta sa lupti si nu poti.Nu te lasa ei.Pentru ca nu te vor in viata lor.Din pricina aceleasi incapatanari,a orgoliului si a principiilor.Si trebuie,cateodata,sa inveti sa spui “asta e”!.Adica,exact cuvintele in fata carora te-ai revoltat intotdeauna.

Trebuie sa inveti sa le accepti mai ales sa traiesti cu ele.Chiar daca e greu sau,mai mult,chiar daca ti se pare imposibil.Pana la urma,doar cateva sunt lucrurile cu adevarat imposibile.Si schimbarea oamenilor se incadreaza uneori in aceasta categorie.

5 o’clock sau un articol de creativitate liceană

Am debutat intr-o revista dedicata tinerilor din orasul meu pe timpul liceului. Am zis ca să îmi încerc norocul și partea literară. Dacă este fail sau nu, nu contează, articolul este important pentru că atât timp cât visezi, totul se poate realiza.

sursa: Giphy

”O senzatie ciudata. Asa s-ar putea caracteriza penultima intalnire cu zborul catre aspiratiile inalte.Nu a fost o ciocnire dura deoarece EA a stat in umbra,a privit de pe margine si s-a minunat.Era oare posibil?Zambi…privirea ii era atintita asupra rasaritului.Un apartament la etajul 13 la un pret acceptabil ii oferea cele mai frumoase privelisti in doua momente ale zilei: rasaritul si apusul.

Rasaritul o vitaliza,ii improspata diminetile iar apusul cu darele sale rozalii o determina sa devina melancolica,nostalgica rememorand intamplarile inedite sau banale ale zilei…

Se uita la ceas.Ora cinci fara cinci .Mai avea de asteptat inca cinci minute.Cateodata,cele cinci minute pareau o eternitate.Isi facuse un obicei in a astepta rasaritul si apusul indiferent de sezon..Se aseza mai bine in fotoliul pe care l-a cumparat de la un magazin de chilipiruri .Era in stil victorian imbracat in fetru de un verde inchis.”Nu-i rau”,isi spuse cand il cumparase.Acum avea toate piesele necesare pentru a-si aranja un “colt de rai” in balconul proaspat renovat.

Trei orhidee rozalii langa masa ovala din mahon asteptau binecuvantarea razelor soarelui.Mangaie usor petalele gingase ale acestora.Daca ar avea mai multa grija de  ele si le-ar uda la timp conform regulilor nu ar mai ajunge la gunoi la fiecare doua saptamani.“Stai putin!”isi spuse.Ele sunt si niste flori pretentioase care au nevoie de mai multa atentie.Dar asta este,bineinteles,o scuza penibila.“Nu ma las cu una cu doua”…Zambi din nou.Incapatanarea era punctul ei forte…asa i-a spus mai toata lumea.“Incapatanata ca un catar!”,a mai adaugat si prietena ei cea mai buna.

Da,era adevarat.Dar avea si o parte buna incapatanarea asta.Asa s-a motivat si a trecut mai departe.Voia sa devina mai buna.Sa fie remarcata.Sa se faca auzita.Stia ca este SPECIALA.Poate era un cliseu pe care il auzise in filme si se amuza copios,afirmand ca sunt niste kitsch-uri.Dar acum nu mai credea la fel.Acum SIMTEA asta.DA!Intuitia sa nu dadea gres niciodata..celebra ei intuitie..ha..

Isi rezema capul de spatarul fotoliului si isi trase salul de casmir pe ea.Era destul de racoare pentru o zi de vara.Ei bine,singura sansa in care nu te sufocai de caldura si puteai sa respiri.Un moment de respiro…Ii placeau mai mult diminetile de primavara si cele de toamna tarzie.

Anotimpurile ei preferate..primavara cand copacii infloresc si imprastie parfumul imbietor al florilor si toamna tarzie cand frunzele incep usor usor sa capete o nuanta aramie si contureaza un tablou viu.

“Iar visez!”,isi spuse.”Nu o sa reusesc niciodata sa realizez ceva daca doar visez…”Oare visatul nu dauneaza?Daca ar fi sa se ia dupa spusele cuiva,visatul este benefic pentru ca iti doresti ceva cu indarjire si se va intampla.Totul este sa vrei.Dar…era in care traim nu mai lasa loc si visatorilor si romanticilor incurabili care vor sa isi exprime trairile si emotiile prin arta,gesturi sau lucruri marunte.“Of…Imi place sa visez…”

Amorti in pozitia pe care si-o alesese sa stea in fotoliu.Se ridica in capul oaselor.Ibricul incepu sa scoata suntetul ca era gata apa ce fierbea.Se ridica din scaun si se duse in bucatarie sa isi ia o cana.Bucataria era o incapere pe care nu prea o folosise de cand se mutase.Era frumos varuita intr-o nunata de portocaliu piersica ce dadea o tenta diafana iar mobila era din lemn de cires,frumos lacuita.Inca mai mirosea a bait.

Se duse si inchise ochiul aragazului.Isi lua o cana care avea un smile cu o fata prostuta.Cana pentru cafea.Mai mult ii placea sa prepare cafeaua decat sa o bea.Adauga doua lingurite de cafea in ceasca si o lingurita de zahar,puse apa si o lasa sa se infuzeze.Aceasta inunda bucataria si balconul de mireasma sa.

Incepea sa se vada rasaritul..“It’s 5 o’clock in the morning..”Alarma telefonului anunta ora cinci dimineata pe versurile melodiei artistei britanice Lilly Allen.Un nou inceput,intr-o noua zi…Darele aramii corelau o imagine frumoasa…”

Ce este Crăciunul?

2 săptămâni până la Crăciun. Unii sărbătoresc cu voie bună și good spirit iar alții văd asta ca o perioadă foarte stresantă.

Crăciunul este perioada în care orice individ își prpune să fie mai bun, mai tolerant și mai darnic cu cei din jur. Acea perioadă când în care orice persoană vrea să dea dovadă de umanitate deși în ultimele 11 luni blamau cauzele umanitare.

sursă: Giphy

Crăciunul este perioada în care colega ta super enervantă cu aere de buricul Pământului va fi obsecen de drăguță. Să nu te miri dacă ți se va oferi o prăjitură sau ceva home made. Nu îți face scenari ide film în cap căci nu vei fi otrăvit cu cianură.

Crăciunul este perioada în care există contradicția: brad natural sau artificial? Întotdeauna se trezesc ecologiștii deghizați în oameni fără ocupație și studiile de caz ce arată că plasticul sufocă planeta. Oh boy, that’s another battle left for another day..

Crăciunul este perioada în care te duci țanțoș să îți alegi brăduțul din jungla umană ca un alfa feroce. Dar în restul timpului, te bați cu pumnul în piept că ești ecologist și nu înțelegi cum jumătate din pădure a fost tăiată?

Crăciunul este perioada în care stai în trafic mai mult decât de obicei. Cine a zis că Sfinții și Împărații nu trebuie să se pogoare mai des pe Pământ?

Crăciunul este perioada în care în care devii un alcoolic anonim. Vișină, Strugure și Jack te vor acompania de sărbători și când îți va fi greu. Cine zice că Schimbarea la față nu se poate întâmpla de două ori pe an.

Crăciunul este perioada în care te ghiftuiești. Salată de boeuf, sarmale,cozonaci, caltaboși etc etc. Ficatul tău oftează zgomotos după reclamele la Colebil & Co.

Crăciunul este perioada în care  te duci la târguri de Crăciun și stai la cozi interminabile. Cine credea vreodată că benevol vei cumpăra un hotdog și un pahar de vin aromat la supra preț?

Crăciunul este perioada în care alergi ca o găină fără cap să găsești cadourile ideale. Recunoaște că oricât ai încerca, niciodată nu o să poți mulțumi pe toată lumea pentru că aveau așteptări mai înalte decât Burj Khalifa.

Crăciunul este perioada în care toată lumea sărbătorește Crăciunul pe social media. Așa o să vezi că fosta ta gagică a fost cerută în căsătorie, o să vezi că tipul pe care ai avut un mega crush a primit niște gantere ca să mai dea jos burta  sau că tipa aia de bani gata a mai primit un nou Porsche și o vacanță în New York. Cui nu îi place să bălească la grădina altuia?

sursa: Giphy

Dacă faci parte din categoria curajoșilor și participi la întrunirea anuală în familie, Crăciunul este perioada în care adunările generale se soldează cu rude cu grad necunoscut și cu întrebări jenante. Dacă zicala ține-ți prietenii aproape și dușmanii și mai aproape avea un sens universal, în cultura românească ia o altă turnură.

Cum (nu) lucrezi cu 20 de femei?

Este greu să fii femeie dar și mai greu să lucrezi cu femei. Pentru că suntem niște ființe neînțelese și complicate într-o lume dominată de King Kong, avem tendința de a fi teritoriale și .. la fel de feroce une cu altele.

Cum să nu iubești jungla de office formată din cheetah feroce și fazani feminizați?

Când ai auzit vreodată un bărbat să ii zică altuia ‘bă Gigele, dă-te mai așa că nu am loc’ și Gigel să se supere pentru că a interpretat în nu știu câte moduri această rugăminte.

Așa este și când lucrezi într-un birou cu femei. Este una să lucrezi într-un birou mixt și alta să lucrezi într-un birou în care este un bărbat la 20 de persoane.

sursa: Giphy
  1. Când lucrezi într-un birou cu femei, ești scanat mai rău ca în aeroport. ‘Bluza de la HM, pantaloni de la Zara și pantofi de la Deichman... calică femeia, nu își permite să își cumpere haine mai calitative. Lasă că îi arăt eu țărancei cum să te îmbraci cu stil.‘ Ei și așa se nasc cochetele la Bravo ai stil!
  2. Când lucrezi într-un birou cu femei, multe sunt pe ciclu pe repeat ca într-un roller coaster. Vasilica a venit la muncă și nu mi-a zis bună, a stat bosumflată toată ziua și nu îmi acordă atenție. Cred că a aflat că i-am mâncat iaurtul.
  3. Când lucrezi într-un birou cu femei, multe sunt egocentrice și își pun viața pe tavă deși tu nu vrei să afli atât de multe detalii intime. Când am născut, m-a tăiat de la punctul x și y, uite aici poză. Auzi Mărie, ți-am arătat tatuajul meu din zona inghinală?
  4. Când lucrezi într-un birou cu femei, se naște râca și atitudinea bitchy. Nu generalizez dar ferească Sfântul să te cerți cu o femeie. Te va ține minte toată viața deși ‘ea nu ține râcă‘. Enervează o femeie și îți va sparge cauciurile la mașină și îți va arunca PS4-ul pe geam.
  5. Când lucrezi într-un birou cu femei, se naște ideea de a merge la sală și de a ține dietă. Toată lumea o arde healthy până în weekend iar luni o luăm de la capăt.
sursă:Giphy

Dar paharul ăsta nu este doar pe jumătate gol ci ..

  1. Când lucrezi într-un birou cu femei, afli rețete noi sau că din .. nimic poți realiza un dish demn de Masterchef. Cine credea că bacon-ul putea fi ridicat la rang de premium dish?
  2. Când lucrezi într-un birou cu femei, afli de website-urile cu cele mai multe reduceri. Hainele couture o să pară knock- off pe lângă chilipirurile pe care le poți găsi.
  3. Când lucrezi într-un birou cu femei, o să afli că fiecare este o Mariah Carey în devenire, ori că sparge toate geamurile ori că adună un stadion întreg de aplauze e totuna.
  4. Când lucrezi într-un birou cu femei, se nasc cele mai bune glume pe care doar persoanele din office le pot înțelege.
  5. Când lucrezi într-un birou cu femei și nu numai, îți dai seama că îți petreci mai mult timp decât cu partenerii, amanții sau familia.

Spune-mi dacă te regăsești în mediul ăsta și ce părere ai de un mediu de office mixt sau nu?

Cum să (nu) fii influențăr?

De curând am făcut o triere a postărilor pe care le-am avut pe blog.

Articolele mele îmi conturează etapele vieții: adolescent, tânăr adult și mai nou adult.

Am fost întrebată de ce nu scriu mai des. Sincer, pentru că viața îmi ocupă tot timpul. Ar fi fost mult mai ușor să scriu despre modă, make up și cât este viața de frumoasă în poze. Dar știi ce? Mie chiar nu îmi place viața asta roz pe care tot o promovăm. De ce promovăm atât de mult perfecțiunea? De unde companiile de make up și idealul de femeie cu sâni mari și talie de viespe?

Noi consumatorii , suntem cea mai bună sursă de venit. Vorba aceea, ‘cere și ți se va da’ ni se aplică în totalitate.

Hai să facem un experiment. În drum spre facultate, locul de muncă sau o cafenea, te provoc să te uiți la femeile și bărbații care trec pe lângă tine. Age range să fie între 18-30 de ani. Să îmi spui dacă observi diferențe sau pur și simplu vezi pattern-uri trase la indigo.

Curând o să ajungem în anul 2020 și toată lumea face trimitere la vremurile din 1920 unde moda era predominată de femei suple în costume de cabaret cu accesorii pline de sclipici, coliere de perle și țigarete lungi. Ce pierdem din vedere este că femeile erau un model de eleganță prin mister și buze subțiri cu ruj roșu.

1920 era predominată de gangsteri, mafie și atentate la fiecare clan. Nici măcar atunci nu era o viață așa plină de roz dar oamenii țineau la valorile morale și sociale. Casa era un sanctuar, nimeni nu atenta la femeia altuia pentru că se isca un mare război între clanuri.

sursă: Giphy.com

Acum în 2020 (în mai puțin de o lună), nimeni nu se mai duce la un job pentru că nu mai este trendy, social media este casa fiecărei persoane importante la care se dau premii iar Instagramul este portofoliul fiecărui influențăr.

Scriu din 2012, cu pauze lungi pentru că întotddeauna mi-am dorit să abordez o VARIETATE de subiecte pe blog. Pentru că în viață faci de toate: gătești, speli vasele, ieși în oraș, pupi o broască țestoasă și dacă ai noroc se transformă în prinț.

Acum criticii în marketing ar spune că dacă vrei să faci bani din ceva trebuie să fii activ. Nu neg asta dar oamenii se PLICTISESC să vizioneze același topic spus în 10 moduri ca la Bacalaureat sau același tutorial scris în diferite limbi ca un manual de instrucțiuni de la IKEA.

Sunt activă atât pe Instagram cât și pe Facebook, dar de multe ori mă las bătută pentru că este o lume atât de .. suprasaturată de ‘cât de mult mă bucur că sunt prietenă cu x’ și ‘cât de mișto este să naști și ajungi suplă in 2 săptămâni’.

Într-o lume ideală ar trebui să ne cultivăm în informații propriu zise și nu cât a plătit x în vacanță în Sri Lanka sau că experiența nașterii nu este așa ușoară pe cât o portretizează social media. Este un act natural.

Dacă ai rezistat până la sfârșit, spune-mi în comentarii dacă ți-ai verificat Instagramul și am dreptate. 🙂

Femeile și cântarul

sursa: Google

De când lumea, femeile sunt nemulțumite de cum arată: ‘ba parcă am un pic de celulită ici colo, ba se văd oasele nu știu cum sau ba greutatea variază de la vară la iarnă’.

Eu vă zic sincer că am început sala și cu chiu cu vai mă mai duc. Cel mai nasol a fost atunci când după vreo 4 săptămâni cântarul arăta că am cu 2 kile mai mult. Eu novice fiind, m-am panichat căci nu înțelegeam iar cântarul meu digital nu îmi arăta de fapt masa musculară acumulată.

De curând am descoperit că cei de la Allview au lansat un Smart scale ce îți evaluează atât grăsimile, masa musculară cât și bunul mers al metabolismului.

Cum suntem în era tehnologiei, tot ce trebuie să faci este să te conectezi la aplicața Smart care app și se sincronizează cu telefonul tău. Analiza metabolismului se realizează prin tehnica BIA (bioelectric impedance analysis) adică se generează un mic șoc electric inofensiv în corp ca un fel de scanare din cap până în picioare. Nu îți face griji, totul este inofensiv și chiar foarte interesant de analizat.

După ce îți sunt analizate 14 indici metabolici precum body mass index, body fat, bodyweight without fat, subcutaneous fat, visceral fat, body moisture, skeletal muscle, muscle mass, bone mass, metabolic rate, proteins and metabolic age, aplicația te ajută la crearea unui mod de viață sănătos ce include o dietă corespunzătoare și activitate fizică specifică.

Ca să înregistrezi progresul, poți seta aplicația la un reminder ca să te cântărești. Nu trebuie să îți faci griji dacă ai vizitatori și din reflex se duc să se cântărească căci aplicația poate memora până la 8 utilizatori 🙂

Poți achiziționa cântarul de aici.

sursa: giphy

Dacă te-am convins dar vrei să afli mai multe detalii, poți intra pe contul celor de la Blogatu.ro și să arunci o privire aici pentru unboxing-ul acestui produs. Dacă îți place, te poți abona la canal pentru mai multe unboxing-uri interesante 🙂

Vreau să stau în centru

După 6 luni în UK, ne-am hotărât să ne mutăm la un apartament. Ne săturasem să împărțim casa cu încă 10 persoane, da ai văzut bine.

Un cuplu de englezi cu probleme de maturizare și cu drogăreala la zi, un negru dubios care fuma marijuana zi de zi , un cuplu de români care se credea mai presus de orice și oricine, o englezoaică foarte retrasă dar foarte amabilă și un alt cuplu de români care erau mai ok.

Nu tu mâncare, nu tu spălat când vrei, nu tu așezat la masă nu tu nimic. Așa că ne-am decis să ne mutăm, cât mai repedeeeeee. Am căutat în fiecare zi și parcă apartamentele intrau în pământ. Se adăugau pe site-urile de închiriere și când sunam erau deja luate.

Frustrarea a început să apară și lunile treceau cu repeziciune. Nu am vrut penthouse cu garaj pentru 4 mașini ci un loc cât să ne ajungă.

sursa: giphy

Apartamentul era exact în inima orașului, adică exact pe strada pe care treceau toate MAȘINILE, MOTORETELE ȘI AMBULANȚELE. Dar cine s-a interesat de asta? Noi eram fascinați de faptul că ne-am putut găsi un loc al nostru.

Curat, pereți albi, parchet laminat, lambriuri și bârne negre.

După o săptămână de verificări, am fost accepați și gata de mutat.

Când a venit vara ne-am dat seama că lipsa geamurilor de la baie și bucătărie îngreunează buna circulație a aerului și se face foarte multă căldură în casă. Iar faptul că apartamentul este orientat spre soare, generează efectul de seră și este mai cald înăuntru decât afară.

În prima noapte de vară propriu zisă am deschis toate geamurile ca să ne mai răcorim dar surpriză…sub geamul nostru era o stație de autobuz și un kebab shop la care veneau toți să stingă arsura de alcool din stomac.

Am zis ca poate este o coincidență nefericită dar.. nu a fost așa… Ghinionul a durat toată vara. Momentul ăla când apartamentul devenea o seră și trebuia să plecăm din casă indiferent dacă aveam în plan sasu nu.

Am curățat geamurile pe dinafară și totul era frumos și strălucitor și ce să vezi? Un pescăruș ne-a apreciat munca și s-a gandit că ar fi bine să își lase amprenta colorată, culoarea vomei sau pur și simplu pescărușul a avut diaree.

sursa: giphy

La scurt timp s-a mutat un cuplu de indieni proaspăt căsătoriți și au început să aibă ritualuri de rugăciune.Dimineața mirosea intens a bețișoare parfumate și cântece indiene date la maxim. Noi doar ne-am ” revanșat” cu muzica dată la maxim în alte momente ale zilei. Cred că a fost un pact mutual în decurs de 2 ani.

Înainte să ne hotărăm să ne mutăm căci începeam să suferim de claustrofobie și ne împiedicam unul de altul, s-a mutat un nou vecin. Un puștan de 20 de ani cu prieteni dubioși și foarte rebel.

Știi vecinii ăia bătrâni și acri care îți bat în țeava de la calorifer? Well, noi așa am părut în ochii vecinului când am chemat poliția căci unul din prietenii lui a fost lăsat drogat la intrarea în bloc.

Puștiul arunca cu pietre în geamuri, răgea la Tom vecinul nostru și suna la interfon. Când într-un final poliția a ajuns la fața locului, l-a confundat pe unul din ofițeri cu un taximetrist și a căzut în fund încercând să ajungă în mașina de poliție.

Disclaimer: Nimeni nu a fost rănit sau schingiuit în realizarea acestui articol 🙂