Femeile și cântarul

sursa: Google

De când lumea, femeile sunt nemulțumite de cum arată: ‘ba parcă am un pic de celulită ici colo, ba se văd oasele nu știu cum sau ba greutatea variază de la vară la iarnă’.

Eu vă zic sincer că am început sala și cu chiu cu vai mă mai duc. Cel mai nasol a fost atunci când după vreo 4 săptămâni cântarul arăta că am cu 2 kile mai mult. Eu novice fiind, m-am panichat căci nu înțelegeam iar cântarul meu digital nu îmi arăta de fapt masa musculară acumulată.

De curând am descoperit că cei de la Allview au lansat un Smart scale ce îți evaluează atât grăsimile, masa musculară cât și bunul mers al metabolismului.

Cum suntem în era tehnologiei, tot ce trebuie să faci este să te conectezi la aplicața Smart care app și se sincronizează cu telefonul tău. Analiza metabolismului se realizează prin tehnica BIA (bioelectric impedance analysis) adică se generează un mic șoc electric inofensiv în corp ca un fel de scanare din cap până în picioare. Nu îți face griji, totul este inofensiv și chiar foarte interesant de analizat.

După ce îți sunt analizate 14 indici metabolici precum body mass index, body fat, bodyweight without fat, subcutaneous fat, visceral fat, body moisture, skeletal muscle, muscle mass, bone mass, metabolic rate, proteins and metabolic age, aplicația te ajută la crearea unui mod de viață sănătos ce include o dietă corespunzătoare și activitate fizică specifică.

Ca să înregistrezi progresul, poți seta aplicația la un reminder ca să te cântărești. Nu trebuie să îți faci griji dacă ai vizitatori și din reflex se duc să se cântărească căci aplicația poate memora până la 8 utilizatori 🙂

Poți achiziționa cântarul de aici.

sursa: giphy

Dacă te-am convins dar vrei să afli mai multe detalii, poți intra pe contul celor de la Blogatu.ro și să arunci o privire aici pentru unboxing-ul acestui produs. Dacă îți place, te poți abona la canal pentru mai multe unboxing-uri interesante 🙂

Advertisements

Vreau să stau în centru

După 6 luni în UK, ne-am hotărât să ne mutăm la un apartament. Ne săturasem să împărțim casa cu încă 10 persoane, da ai văzut bine.

Un cuplu de englezi cu probleme de maturizare și cu drogăreala la zi, un negru dubios care fuma marijuana zi de zi , un cuplu de români care se credea mai presus de orice și oricine, o englezoaică foarte retrasă dar foarte amabilă și un alt cuplu de români care erau mai ok.

Nu tu mâncare, nu tu spălat când vrei, nu tu așezat la masă nu tu nimic. Așa că ne-am decis să ne mutăm, cât mai repedeeeeee. Am căutat în fiecare zi și parcă apartamentele intrau în pământ. Se adăugau pe site-urile de închiriere și când sunam erau deja luate.

Frustrarea a început să apară și lunile treceau cu repeziciune. Nu am vrut penthouse cu garaj pentru 4 mașini ci un loc cât să ne ajungă.

sursa: giphy

Apartamentul era exact în inima orașului, adică exact pe strada pe care treceau toate MAȘINILE, MOTORETELE ȘI AMBULANȚELE. Dar cine s-a interesat de asta? Noi eram fascinați de faptul că ne-am putut găsi un loc al nostru.

Curat, pereți albi, parchet laminat, lambriuri și bârne negre.

După o săptămână de verificări, am fost accepați și gata de mutat.

Când a venit vara ne-am dat seama că lipsa geamurilor de la baie și bucătărie îngreunează buna circulație a aerului și se face foarte multă căldură în casă. Iar faptul că apartamentul este orientat spre soare, generează efectul de seră și este mai cald înăuntru decât afară.

În prima noapte de vară propriu zisă am deschis toate geamurile ca să ne mai răcorim dar surpriză…sub geamul nostru era o stație de autobuz și un kebab shop la care veneau toți să stingă arsura de alcool din stomac.

Am zis ca poate este o coincidență nefericită dar.. nu a fost așa… Ghinionul a durat toată vara. Momentul ăla când apartamentul devenea o seră și trebuia să plecăm din casă indiferent dacă aveam în plan sasu nu.

Am curățat geamurile pe dinafară și totul era frumos și strălucitor și ce să vezi? Un pescăruș ne-a apreciat munca și s-a gandit că ar fi bine să își lase amprenta colorată, culoarea vomei sau pur și simplu pescărușul a avut diaree.

sursa: giphy

La scurt timp s-a mutat un cuplu de indieni proaspăt căsătoriți și au început să aibă ritualuri de rugăciune.Dimineața mirosea intens a bețișoare parfumate și cântece indiene date la maxim. Noi doar ne-am ” revanșat” cu muzica dată la maxim în alte momente ale zilei. Cred că a fost un pact mutual în decurs de 2 ani.

Înainte să ne hotărăm să ne mutăm căci începeam să suferim de claustrofobie și ne împiedicam unul de altul, s-a mutat un nou vecin. Un puștan de 20 de ani cu prieteni dubioși și foarte rebel.

Știi vecinii ăia bătrâni și acri care îți bat în țeava de la calorifer? Well, noi așa am părut în ochii vecinului când am chemat poliția căci unul din prietenii lui a fost lăsat drogat la intrarea în bloc.

Puștiul arunca cu pietre în geamuri, răgea la Tom vecinul nostru și suna la interfon. Când într-un final poliția a ajuns la fața locului, l-a confundat pe unul din ofițeri cu un taximetrist și a căzut în fund încercând să ajungă în mașina de poliție.

Disclaimer: Nimeni nu a fost rănit sau schingiuit în realizarea acestui articol 🙂

Facebook, Valentine și Februarie

*dă play la:

Este ora 19:00 in Cluj. Oamenii grăbiți se perinda pe străzile înguste ale orașului. Este frigut in jur de -2 grade Celsius. Miroase a iarna , a frig din copilărie.

Am ajuns in Cluj pentru un mini break ca sa îmi întâlnesc o prietena cu care am înnodat o prietenie de la un banal concurs de traducere din Albă Iulia.

Am zis sa batem Clujul la pas in zilele in care stau.

Am pornit și am făcut înconjurul centrului orașului in vreo 20 de minute.

“Deci unde vrei sa mai mergem?”, ma întreabă Narcisa.

“Unde găsesc un sediu Yves Rocher?”

O colega de la munca m-a întrebat dacă pot sa ii iau o crema cu extract de măsline de la Yves Rocher căci i-a plăcut mirosul și textura când am avut crema la purtător .

Am luat busul pana acolo. Nu am mai mers cu autobuzul de vreo 3 ani in România.

Un tip ciudat cu pantaloni extra slim se rezeama de scaunul de lângă noi și încearcă sa ii atragă atenția prietenei mele. Îl cunoaște de la un Fast food din apropiere.

sursa: Giphy

Genul ăla de tip care “hei gagica, tatăl tău e terorist căci tu ești bomba!”

Ne-am făcut semne semne și încercam sa ne abținem sa radem cu chiu cu vai.

Am ajuns in mall după aceasta aventura, iar bun venitul din mall a fost cu multe baloane in forma de inima și cu multe texte de Valentine’s Day.

Narcisa îmi spune ca pe pagina ei de social media sunt doua trenduri de doua săptămâni încoace : ba tipele care își promovează dragostea pentru partener cu poze din Dubai,restaurante sau cereri in căsătorie ba textele tipilor de genul ca acum ele nu se mai plâng căci vor cadouri extravagante de Ziua Indragostilor.

Sa fiu sinceră in UK nu este mare zarva cu ziua de 14 Februarie și am zis ca nu cred ca este așa exagerat in Ro.

M-am înșelat. Trandafiri in cutii, ursuleț de plus, ciocolata și dulciuri in forma de inimioare sau brățări scumpe cu charm-uri in forma de Cupidon sau LOVE.

Și când te gândești ca eu m-am dus doar ca sa îmi iau niște haine de la un lanț de magazine. That’s Valentine’s Day mood :))

Dacă așa este pe 13 Februarie, ma întreb oare cum va fi pe 14 Februarie ?

arhiva proprie

Ma uit la Narcisa , începem sa radem și o întreb ” do you want to be my Valentine for tomorrow?”:))

“Normal, nu așa am stabilit?”:))

Self confidence și altele

*press play to:

Când eram în școala generală, fetele începeau să își descopere feminitatea și băieții masculinitatea feroce, o imagine tragico-amuzantă cu rimel și cu multă pilozitate.

Un moment epic a fost atunci când hormonii kicked in și s-au produs multe schimbări fizice și psihice, înălțime, lungime, coșuri, hormoni și muuuult păr.

Dar cel mai mult, frustrări și anxietate.

Aveam în clasă o tipă pe nume G., înaltă,cu trăsături frumoase și un păr lung cu temperament foarte îndrăzneț. Genul de fată care te-ar teroriza pe vecie pe băncile școlii, liceului și facultății. De regulă dacă nu era înconjurată de oameni era o tipă chiar de treabă dar în mulțime…well..

sursa: giphy

Într-o perioadă în care încă se făcea tranziția de la telefoanele cu clăpiță la telefoanele cu touch screen ea era idealul cel mai updated de adolescentă.

Acum când mă gândesc îmi dau seama că idealul era așaaa de Kim Kardashian, dar vaarianta mult mai tânărăăăăă.

Dar datorită tipei ăleia mi-am dat seama că niciodată nu o să fiu mai înaltă, mai fancy, mai subțire sau cu părul lung.

Cu timpul, am încercat să mă duc regulat la vreo 5 săli, să îmi las părul să crească timp de vreo 4 ani ca apoi să ajung să îl tund scurt până la ceafă, am rămas de un metru și-un pișcot și mă îmbrac cu mom jeans care sunt super comfy.

Am înțeles că niciodată nu o să arăt ca scoasă din cutie pentru că nimeni nu are timp de așa ceva.

Nici tu, nici gagică-ta nici sora ta,nici prietena ta cea mai bună.

Mama Natură te lasă ba cu o celulită urâtă,ba cu un țesut adipos nasol ori cu un apetit uriaș pentru mâncăruri aromate și ciocolată.

P.S : Machiajul nu scoate tot ce e mai bun din oameni și zic oameni pentru că mai nou, bărbații îl folosesc ca să arate fără cusur.

Cine credea că barbatul neanderthal o să fie dat cu foundation și contur ca să aibă o față fresh ? Și bărbații cu machiaj sunt fete de treabă, just saying .

sursa:giphy

Jungla de office

*inainte sa citesti articolul, apasa play pe melodia asta 🙂

Toti avem griji, unele mai mici, altele mai mari.

A iti zice ca se streseaza cu jobul si sarcinile de zi cu zi. Se plânge ca desi lucreaza de doi ani in acelasi loc, nu a facut nimic sa schimbe ceva. Sta pentru ca locul asta ii ofera siguranta zilei de maine, ca sa nu isi faca griji de chirie, de transport, de rata la masina. Dar ..este nefericita.

Se uita cu jind la B care are o viata excelenta si nu stie de ce el se plange toata ziua cand ajunge la job.

B este un tip carismatic, intr-o relatie de 6 ani cu o tipa trasa ca prin inel si cu o cariera in ascensiune. El se plange ca ea nu ii da atentie si intotdeauna il vezi cu telefonul in mana vorbind ba cu una, ba cu alta. Dar niciodata nu a dus la alt nivel, ci a ramas la nivelul de tatonare. Nu vrea sa isi lase ce are sigur acasa.

Il sacaie pe C, tocilarul din birou, caci pare ca el nu are nicio problema.

C are o gramada pe cap, caci munceste si se duce la facultate in acelasi timp ca sa nu mai lucreze cu tipi ca B. Colegii il categorizeaza ca fiind tipul antisocial dar nu ii pasa. Nu il suporta pe B caci are tot ce isi doreste dar niciodata nu este multumit. De abia asteapta sa isi ia diploma si sa le dea o lectie tipilor astora cu BMW si fite de sefi.

El si cu D se inteleg desi nu ii agreeaza linguseala.

D este un oportunist, incearca sa fie friendly cu toata lumea mai ales in cazul persoanelor dupa care el poate profita. Este exact ipocritul care ar face orice numai sa aiba o pozitie de conducere prin linguseala si pupincurism.

Iar cand nu ii iese asta, se plange la E care este confidenta lui. De fapt este colega care este de ceva timp in birou. Colega aia care stie toate barfele din birou si care isi cauta un viitor sot in orice newbie din birou si alte departamente. Saliveaza din greu la B, care este deja luat.

Nu o suporta pe F caci ea este prea indiferenta si aroganta care are un Audi la care viseaza de mult timp. O uraste dar nu are un motiv anume.

F este de jumatate de an cu experienta intr-un alt domeniu. Nu ii face placere sa vina la jobul din birou dar are nevoie sa nu se plafoneze. Prefera sa invete ceva nou. Are de platit masina la care saliveaza E de cand a venit. Sta in office pentru ca are o echipa misto si nu ar alege sa plece altundeva doar din cauza asta. Ar prefera sa aiba viata personala.

Frustrari mari si mici.

Cand te gandesti ca ai o zi nasoala si te gandesti ca prietenul cutare si vecina cutare au un job extraordinar, dovezi fiind pozele de pe facebook, citeste articolul asta si apoi mai cugeta inca o data. 😀

Povestea blogului

De cand am creat pagina de facebook a blogului, am tot primit intrebari legate de cand scriu, de ce scriu, daca este un hobby sau daca articolele sunt luate de pe internet.

Daca tot am facut public blogul este cazul sa fac un pic de lumina.

Sa incepem cu inceputul.

Blogul s-a nascut din nevoia mea acuta de a scrie. Cum am mentionat si in descrierea paginii, blogul meu a avut diferite forme si diferite nume. Pentru ca scriam foarte mult si ca conceptul blogului este genul jurnal ce se axeaza mai mult sau mai putin pe experientele personale, am hotarat sa nu mai irosesc hartia si sa daunez mediului incojurator, si sa trec pe mediul online.

Asa am descoperit platforma blogspot. Acum haterii vor spune diferite rautati la adresa platformei ( si da, am citit recenziile de pe internet), nu eram foarte bine documentata in 2012. Da, ati vazut bine, scriu e mai bine de 6 ani si in toti acesti ani mi-am perfectionat stilul.

Dar ca sa intelegi mai bine pasiunea scrisului, trebuie sa dam un pic timpul inapoi, pana in 2004 cand mini me era in clasa a4a, de fapt sfarsitul clasei a4a. De ce este asa de importanta aceasta perioada? Pentru ca mi-am cunoscut mentorul ce mi-a dat de inteles ca lumea literelor este accesibila cu multa creativitate.

Era una din ultimele saptamani de scoala, si aveam inspectii ca viitori profesori sa vada daca o sa ne ia in clasa a5a. Dupa cum stii, era un prag pe care noi copiii, trebuia sa il trecem cu brio ca sa o facem pe invatatoare,mandra de puii pe care ii lasa sa zboare.

Trebuia sa pregatim Domnul Goe de I.L. Caragiale. Noi asteptam cuminti in clasa, caci nu eram obisnuiti cu alta figura feminina si profa care trebuia sa ne inspecteze se zicea ca este al naibii. Asa se zicea, vezi minte de copil. Mare ne-a fost mirarea ca o femeie roscata, mica de statura si foarte cocheta ne-a calcat pragul. Toti eram uluiti. Nu putea sa fie chiar atat de rau, nu? nu?O sa trec peste detaliile din timpul inspectiei, caci am trecut cu brio si am ajuns ca profesoara roscata sa ne indrume in lumea literelor din noul an.

giphy

sursa: Giphy

Ce a urmat ?Ca sa se faca auzita sau mai bine zis citita, ne-a dat vreo 100 de titluri pe care trebuia sa le citim  pe timpul vacantei ca sa ne facem o idee pe ce fel de texte o sa lucram. 100 de titluri in mai putin de 3 luni? Pe bune? Si vacanta unde?

M-am chinuit toata vara aia, pe balcon, cu cartile imprumutate de la biblioteca, sa le fac un fel de rezumat ca sa nu uit esenta povestii, am notat expresii si am lucrat intens la ele ca sa fiu pregatita. Biblioteca mi-a devenit o a doua casa in vara aia si a fost la fel in continuarea anilor. Speram ca eforturile mele sa merite.

Mare mi-a fost mirarea ca atunci cand am inceput in forta cu gramatica. In fiecare zi a saptamanii, multe notiuni de gramatica. Ma plictisisem si incepusem sa ma frustrez ca efortul meu a fost in zadar si ca mi-am pierdut intreaga vara… citind.

Stii momentul ala cand te intrebi ce poate fi mai rau de atat? Profa ne-a dat lucrare de control la tot ce invatasem pana in momentul ala. Se zice ca dupa furtuna apare curcubeul. Ei bine la mine s-a manifestat cu o nota acceptabila si o tema supriza: sa facem o compunere. Nu imi mai aduc aminte cerintele dar stiu ca am fabulat pe niste anime-uri pe care le urmaream cu spor .

*pentru cei interesati de anime-uri, este vorba despre Inuyasha si aveti linkul aici.

FcOV

sursa: Giphy

Ce a urmat? Ani in care imi incercam norocul la olimpiade si concursuri de romana. Nu zic ca am excelat si am fost extraordinara dar mi-a deschis apetitul de cunoastere. Iar profa a fost un OM ce m-a ghidat si mi-a dat sfaturi despre cizelare si cum sa imi canalizez creativitatea.

*profa daca cititi acum, sa stiti ca sunteti cea mai tare.

Cel mai greu a fost cand am ajuns la liceu, si am dat peste minti obtuze si inchise si a trebuit sa ma reorientez. Mi-am canalizat energia spre Jurnalism si mi-a placut si mai mult. Nu stiu daca as fi facut o treaba minunata in domeniu, dar nu m-as fi dat in laturi. Am exersat condeiul pe mai multe platforme si m-am adaptat exact ca un cameleon ( doar in ceea ce tine de scris).

*long story short, am scris la revista scolii/liceului, am participat la concurs de jurnalism si am scris la o revista locala de proza; dar in majoritatea timpului mi-am publicat ideile, aici in spatiul virtual.

Acum nu prea am timp sa ma ocup de blog, pentru ca lucrez full time si ideile vin si pleaca daca nu le astern pe hartie la momentul potrivit.

Nu sunt articole copiate de pe net, sunt creatie proprie ( ca am fost intrebata despre asta, why you should ask this?!), majoritatea sunt pe corazon si celelalte sunt pe diverse. Imi place sa impart din experientele personale cat si sa scriu despre travelling. Pagina mea de instagram este plina de peisaje care mai de care.

Blogul este un hobby ce imi ofera o varietate nelimitata de idei si de spatiu de scris. Pot sa scriu cele mai mari tampenii sau pot sa scriu cele mai misto chestii, haters gonna hate.

Alte curiozitati / intrebari/ critici le puteti lasa in comentarii sau pe pagina de contact a blogului 🙂

Export de tinerete

Nu scriu foarte des și de multe ori las în drafts ca sa continui articole. Înainte redactam un articol în câteva minute sau ore ( dacă am prea multe idei), acum îmi trebuie săptămâni și chiar luni.

Sunt întrebata când postez un articol nou. Sa fiu sincera am vreo 4 la care ma tot chinui și pe care sper sa le postez în decursul următoarei săptămâni.

Despre ce vorbim astăzi?

Despre tineri.

Tocmai ce am terminat serialul Instrumente mortale, cu chiu cu vai, mai pe adormite mai pe trezite. Nu fac spoilere ca și în celalalt articol dar va recomand serialul, dacă aveți chef sa evadați din lumea plictisitoare și gri sau din lumea vopsita în telenovele și vampiri.

8ZPY

sursa: Gif

** și mie îmi place Twilight și filmele cu tematica dar nu îmi face plăcere sa fie mediatizate la extrem pentru ca ajung ca toate sa aibă același subiect. Personajul principal este o ea superba ce îl cauta pe Fat Frumos sau este un el singuratic care a avut parte de o poveste tragica și se jura ca nu va fi uman (..bla bla bla bla..) și se îndrăgostește de o frumoasa ființa umana. Apoi știți ce urmează, romantism de iți e rău.

Voiam sa vorbesc despre tinerii cu probleme reale, precum ce fac după ce termina Facultatea cu master cu doctorat sau rezidentiat.

Am dat fără sa vreau peste niște filmulețe pe Facebook, ce expuneau situația din Romania, situația gri în care ne aflam. Ca se plângeau ca nu mai avem medici căci toți apuca calea straineziei. De ce dom’le , se întreabă membrii Guvernului?! Pentru ca nu se simt apreciați și ca nivelul de trai este foarte jos decât ce suntem învățați în facultate.

Îmi aduc aminte ca am urat ora de fonetica de engleza la facultate. De fapt, am avut  doar câteva materii, și în rest am urat specializarea pe care am urmat-o. Foarte multe idei învechite, doar informații învățate mecanic și uitate după examen.

La un moment dat am fost întrebata în UK ce am învățat la facultate în Romania. Răspunsul meu a fost ca de fapt am învățat “istoria și vocabularul vostru”. Au rămas blocați, și m-au întrebat de ce, ca ei nu ne studiază istoria și habar nu au despre noi ( decât ce se postează în media).

De când lucrez în domeniul recrutărilor, am întâlnit foarte multi tineri.. poate prea multi. Media  de vârsta este intre 18-25 de ani.  De multe ii întreb de ce au venit în Anglia. Mai toți mi-au spus ca au venit sa aibă o viata mai buna, sa strângă niște bani sau ca nu au niciun viitor în Romania. Dar cel mai rar aud,” am venit sa îmi fac o cariera”. Deși suntem blamați pentru ceea ce suntem, țigani, mincinoși sau hoți… suntem una din cea mai buna forța de munca.

Cu ceva timp în urma, o mămica care a lucrat pentru mine vreo 3 luni într-un depozit a fost luata pe contract. A venit pe la birou sa ii dam actele necesare și când i-am urat felicitările de rigoare mi-a spus “ca ce felicitări, fac asta de nevoie căci am nevoie de bani sa am grija de copil.; noi suntem sclavii lor, ca vezi numai emigranți în munca de depozit, dar nimeni nu iți da șansa sa avansezi”.

Nu tind sa cred ca este atât de extrema gândirea de aici dar experiența din Ro nu este luata în considerare când aplici la locuri de munca dar ironic când te întorci în țara și cauți un loc de munca, se pune baza pe experiența primita în Anglia.

tenor.gif

sursa: Gif

Dar tinerii chico, sunt atât de multi. Sunt copii plecați de acasă, căci nu mai au ce învăța în propria lor țara, țara ce nu facilitează niciun mod de avansare și promovare a tinerilor. In locul actual unde lucrez, cred ca 70% din persoanele care vin în fiecare zi sunt tineri, ca mine, ca tine. Tineri ce spera la o viata mai buna chiar dacă sunt sub calificările lor.

Deci Românie când te trezești căci curând o sa îmbătrânești înzecit dacă iți mai pleacă copiii? Vin generațiile din spate, și va fi aceeași letargie? Oare și sora-mea va avea parte de același traseu sau Românie, poți oferi un drum lin și dezvoltat pentru copiii ce rămân?

Frustrări

Te-ai întrebat vreodată de ce suntem atât de absorbiți de cunoaștere? De ce sunt atât de multe cărți de analiză scrise despre noi oamenii?

Aseară am vizionat filmul Ghost in the shell cu Scarlett Johansson‘. Filmul nu a fost preferatul meu, pentru că aveam mai multe așteptări mai ales că actrița este foarte bună în rolurile ei și mai ales în cele de asasin. Rolul ei definitoriu în Black Widow o recomandă.

Nu o să fac spoliere ( prea multe) dar ce mi-a plăcut în film a fost ideea / mesajul transmis. Fizicul poate fi alterat dar omul este compus dintr-o sumă de contradicții, de frustrări, defecte și abilități.

În zilele noastre, oamenii sunt apăsați de mai multe frustrări decât bucurii. Și da, inclusiv tu cel care citești ai o frustrare exact acum.

De exemplu de fiecare dată când încerc să deschid TV-ul și de fiecare dată se conectează PS4 deși teoretic și practic el ar trebui să stea închis. Este ca și cum are personalitate proprie și este bântuit în același timp.

giphy (7)

Sau de fiecare dată când mă pensez nu îmi ies egale sprâncenele. Este hilar să vezi de fapt că ai o expresie involuntară pe față.

 

 

Sau atunci când trebuie să pleci la un interviu, nu vine autobuzul, faci comanda la taxi, aștepți 12 minute și apoi trebuie să te înarmezi cu multă răbdare în traficul  aglomerat pe o ploaie cumplită.

Sau atunci când te joci PubG și nu ești în stare să nimerești niciun jucător că ești pe modul survival și te oftici și sperii pisicile vecinului.

*Exemplele de mai sus sunt din viața reală și trebuie tratate ca atare.

Nu am vrut să dau exemple lacrimogene și melancolice pentru că suntem plini de telenovele oriunde aruncăm un ochi.

Este o vorbă la englezi, ce se traduce prin a trata orice cu sare și piper. De asemenea când ai ghinion într-o Vineri pe data de 13 să știi că nu poți da vina pe o coincidență.:))

Odă unui om frumos

c0272ac579874425726d9e31ef6c0856

sursa: Pinterest

După multe căutări te-am găsit, un suflet firav și creț, cu o inimă frumoasă și un suflet frumos. Stăteai la masă și mă priveai cu ochi neștiutori și fascinați. Indiferent dar un explorator în devenire.

 

Odată am vorbit cu luna de pe cer, I-am povestit de noi, i-am zis de tine Și luna mă-înțelege și îmi dă ce-i cer..

 

Tu,om frumos, care râzi cu toată inima  și ai ales să îmi luminezi zilele gri și ploioase…

 

Tu,om frumos,care ești un împătimit al tehnologiei încerci să ma faci un adept deși eu sunt de modă veche, încă m-ai ai de lucrat la tranziția de la funcția basic la nivelul de avansat…

Tu,om frumos, cu superputeri ce poți transforma o zi plictisitoare de weekend  într-un maraton de pizza…

Tu, om frumos, m-ai învățat că dragostea poate fi foarte diferită și profundă decât am citit noi în cărțile de povești…

Tu,om frumos, îmi sprijini pasiunile și ai încredere că atunci când o să fiu om mare, o să merite tot efortul depus…

Tu,om frumos, care îmi suporți serenadele, chiar și atunci când încerc să ating note înalte și sparg vazele. Tind să cred că o să am succes la karaoke după o bere…

Tu, om frumos, șofer înnăscut ce mă ajuți să cuceresc lumea cu lecțiile de șofat…

Tu,om frumos, ce m-a făcut să joc PUBG și să descifrez tainele armelor și a tehnicii de survival

Tu, om frumos, cu fățuca de veveriță, ce mă faci să râd chiar și atunci când vreau să mă izolez într-un colț uitat de lume…

Tu, om frumos, ce mă ajuți să trec peste hopurile vieții…

Tu, om frumos, ce mă mângâi pe creștet atunci când problemele îmi acoperă vălul percepției vieții de zi cu zi…

Tu, om frumos, ce îmi ești suportul mental pe terenul fragil al realității în care trăim…

Tu, om frumos, ce îmi suporți capriciile și fricile…

Tu, om frumos, ce îmi gătești ca să îmi ții fericită burtica…

Tu,om frumos, ce mă lași să îmi încălzesc mâinile sub hainele tale când vin de afara (chiar dacă nu este voluntar)…

Tu,om frumos, ce ți-ai asumat un risc uriaș ca să începi o viață nouă cu o necunoscută…

 

 

Pentru toate astea, OM FRUMOS, îți mulțumesc și te iubesc.

 

 

Frumosul și urâtul

“Mirror, mirror, here I stand. Who is the fairest in the land?” 

Îți aduce aminte de copilărie, nu? Când făceai cunoștință cu primele cazuri sociale prin intermediul poveștilor: Albă ca zăpada, Cenușăreasa, Aladin, Mica sirenă, Frumoasa și bestia, Alice în țara minunilor etc. sunt doar câteva care îmi vin în minte.

tenor (2)

sursa: Giphy

Îmi aduc aminte că eram tare fascinată de modul în care binele și răul luptă unul împotriva celuilalt, îmi imaginam prințesele cu rochii sclipitoare și prinții frumoși pe cai albi ce salvează ziua și rămân și cu fata sau chiar că voi găsi în grădina bunicilor gaura de iepure ce duce spre țara minunilor. Chiar mi-am scris licența pe tema poveștilor și a literaturii de copii, accentul fiind pe Alice în țara minunilor. Îți dai seama de magnitudinea fascinației pe care am avut-o asupra poveștilor.

Apoi am crescut și am înțeles că nu există finaluri fericite de fiecare dată, că nu toată lumea își dorește să te ajute, că dragostea necondiționată există într-un procentaj mic și că prinții pe cai albi sunt foarte rari și de multe ori uită să ajungă la destinația finală.

Și un ultim lucru ce am mai învățat este că.. frumusețea are multe forme. Acum hai să nu dau în clișee să zic că bla bla frumusețea este supraapreciată și că cine te place, te place așa cum ești. Stop stop, frumusețea depinde de mulți factori.

giphy (2)

sursa: Giphy

Un prieten care și-a dat dizertația în fotografie a abordat tema corpului femeiesc, a frumuseții de la începuturi până în zilele de astăzi. Am înțeles că portretizarea frumuseții se schimbă o dată cu trecerea timpului. De la formele rotunde și pline, femeile încorsetate și cu buzele înroșite până la femeile din ziua de azi care nu au o anumită caracteristică.

“She is so lovely she could kill you without you even noticing it. A monster girl who knows when to kiss and when to kill.” 

De exemplu, eu văd o femeie frumoasă cu picioare lungi, zâmbet frumos și o privire pătrunzătoare. Doar primul impact pe care îl ai este cel fizic iar apoi dacă și mintea este la fel de pătrunzătoare, atunci bingo, ai tras lozul câștigător. Vei avea parte de discuții aprinse, de sex pasional și de o continuă întrebare ce ascunde femeia aia în cuferele ei.

Probabil că o să zici că sunt cam superficială în felul cum percep eu o femeie frumoasă dar probabil că te regăsești și tu un pic pe acolo.

“Something about her is so tempting to look at. Her anger has a childish aura as if she isn’t made of real evil; just a bratty princess playing with her toy fangs.” 

tumblr_mumiivJCWx1qiur7io1_500

sursa: Giphy

Dar în ceea ce îi privește pe el… hai să zicem că o idee vagă a rămas din lecturarea poveștilor: zâmbetul și ochii spun tot despre persoana în cauză. Nu spun că întotdeauna este semn că persoana în cauză este the good one. Un zâmbet primejdios te poate atrage pe meleaguri periculoase, un risc pe care să vrei ți-l asumi dacă te simți în stare.

“Monsters have their own way to say Hello, moron. They just need someone to get it, that this is actually hello.”

Dar mintea chica, trebuie să te atragă mai mult decât mușchii și bolizii aliniați în fața casei. Mintea ce îți poate aduce faima și mașinile mai sus menționate sau pur și simplu o viață frumoasă nu neapărat materială.

giphy (3)

sursa: Google

De fapt, precum poveștile relatează ca să ai parte de fericire și de omul ideal după ce o să pupi bineînțeles și multe broaște râioase.

Ce îți sugerez? Nimic.

Căutarea ființei ideale o să ducă la încadrarea vieții tale într-o poveste, so have fun 🙂