Jungla de office

*inainte sa citesti articolul, apasa play pe melodia asta 🙂

Toti avem griji, unele mai mici, altele mai mari.

A iti zice ca se streseaza cu jobul si sarcinile de zi cu zi. Se plânge ca desi lucreaza de doi ani in acelasi loc, nu a facut nimic sa schimbe ceva. Sta pentru ca locul asta ii ofera siguranta zilei de maine, ca sa nu isi faca griji de chirie, de transport, de rata la masina. Dar ..este nefericita.

Se uita cu jind la B care are o viata excelenta si nu stie de ce el se plange toata ziua cand ajunge la job.

B este un tip carismatic, intr-o relatie de 6 ani cu o tipa trasa ca prin inel si cu o cariera in ascensiune. El se plange ca ea nu ii da atentie si intotdeauna il vezi cu telefonul in mana vorbind ba cu una, ba cu alta. Dar niciodata nu a dus la alt nivel, ci a ramas la nivelul de tatonare. Nu vrea sa isi lase ce are sigur acasa.

Il sacaie pe C, tocilarul din birou, caci pare ca el nu are nicio problema.

C are o gramada pe cap, caci munceste si se duce la facultate in acelasi timp ca sa nu mai lucreze cu tipi ca B. Colegii il categorizeaza ca fiind tipul antisocial dar nu ii pasa. Nu il suporta pe B caci are tot ce isi doreste dar niciodata nu este multumit. De abia asteapta sa isi ia diploma si sa le dea o lectie tipilor astora cu BMW si fite de sefi.

El si cu D se inteleg desi nu ii agreeaza linguseala.

D este un oportunist, incearca sa fie friendly cu toata lumea mai ales in cazul persoanelor dupa care el poate profita. Este exact ipocritul care ar face orice numai sa aiba o pozitie de conducere prin linguseala si pupincurism.

Iar cand nu ii iese asta, se plange la E care este confidenta lui. De fapt este colega care este de ceva timp in birou. Colega aia care stie toate barfele din birou si care isi cauta un viitor sot in orice newbie din birou si alte departamente. Saliveaza din greu la B, care este deja luat.

Nu o suporta pe F caci ea este prea indiferenta si aroganta care are un Audi la care viseaza de mult timp. O uraste dar nu are un motiv anume.

F este de jumatate de an cu experienta intr-un alt domeniu. Nu ii face placere sa vina la jobul din birou dar are nevoie sa nu se plafoneze. Prefera sa invete ceva nou. Are de platit masina la care saliveaza E de cand a venit. Sta in office pentru ca are o echipa misto si nu ar alege sa plece altundeva doar din cauza asta. Ar prefera sa aiba viata personala.

Frustrari mari si mici.

Cand te gandesti ca ai o zi nasoala si te gandesti ca prietenul cutare si vecina cutare au un job extraordinar, dovezi fiind pozele de pe facebook, citeste articolul asta si apoi mai cugeta inca o data. 😀

Advertisements

Povestea blogului

De cand am creat pagina de facebook a blogului, am tot primit intrebari legate de cand scriu, de ce scriu, daca este un hobby sau daca articolele sunt luate de pe internet.

Daca tot am facut public blogul este cazul sa fac un pic de lumina.

Sa incepem cu inceputul.

Blogul s-a nascut din nevoia mea acuta de a scrie. Cum am mentionat si in descrierea paginii, blogul meu a avut diferite forme si diferite nume. Pentru ca scriam foarte mult si ca conceptul blogului este genul jurnal ce se axeaza mai mult sau mai putin pe experientele personale, am hotarat sa nu mai irosesc hartia si sa daunez mediului incojurator, si sa trec pe mediul online.

Asa am descoperit platforma blogspot. Acum haterii vor spune diferite rautati la adresa platformei ( si da, am citit recenziile de pe internet), nu eram foarte bine documentata in 2012. Da, ati vazut bine, scriu e mai bine de 6 ani si in toti acesti ani mi-am perfectionat stilul.

Dar ca sa intelegi mai bine pasiunea scrisului, trebuie sa dam un pic timpul inapoi, pana in 2004 cand mini me era in clasa a4a, de fapt sfarsitul clasei a4a. De ce este asa de importanta aceasta perioada? Pentru ca mi-am cunoscut mentorul ce mi-a dat de inteles ca lumea literelor este accesibila cu multa creativitate.

Era una din ultimele saptamani de scoala, si aveam inspectii ca viitori profesori sa vada daca o sa ne ia in clasa a5a. Dupa cum stii, era un prag pe care noi copiii, trebuia sa il trecem cu brio ca sa o facem pe invatatoare,mandra de puii pe care ii lasa sa zboare.

Trebuia sa pregatim Domnul Goe de I.L. Caragiale. Noi asteptam cuminti in clasa, caci nu eram obisnuiti cu alta figura feminina si profa care trebuia sa ne inspecteze se zicea ca este al naibii. Asa se zicea, vezi minte de copil. Mare ne-a fost mirarea ca o femeie roscata, mica de statura si foarte cocheta ne-a calcat pragul. Toti eram uluiti. Nu putea sa fie chiar atat de rau, nu? nu?O sa trec peste detaliile din timpul inspectiei, caci am trecut cu brio si am ajuns ca profesoara roscata sa ne indrume in lumea literelor din noul an.

giphy

sursa: Giphy

Ce a urmat ?Ca sa se faca auzita sau mai bine zis citita, ne-a dat vreo 100 de titluri pe care trebuia sa le citim  pe timpul vacantei ca sa ne facem o idee pe ce fel de texte o sa lucram. 100 de titluri in mai putin de 3 luni? Pe bune? Si vacanta unde?

M-am chinuit toata vara aia, pe balcon, cu cartile imprumutate de la biblioteca, sa le fac un fel de rezumat ca sa nu uit esenta povestii, am notat expresii si am lucrat intens la ele ca sa fiu pregatita. Biblioteca mi-a devenit o a doua casa in vara aia si a fost la fel in continuarea anilor. Speram ca eforturile mele sa merite.

Mare mi-a fost mirarea ca atunci cand am inceput in forta cu gramatica. In fiecare zi a saptamanii, multe notiuni de gramatica. Ma plictisisem si incepusem sa ma frustrez ca efortul meu a fost in zadar si ca mi-am pierdut intreaga vara… citind.

Stii momentul ala cand te intrebi ce poate fi mai rau de atat? Profa ne-a dat lucrare de control la tot ce invatasem pana in momentul ala. Se zice ca dupa furtuna apare curcubeul. Ei bine la mine s-a manifestat cu o nota acceptabila si o tema supriza: sa facem o compunere. Nu imi mai aduc aminte cerintele dar stiu ca am fabulat pe niste anime-uri pe care le urmaream cu spor .

*pentru cei interesati de anime-uri, este vorba despre Inuyasha si aveti linkul aici.

FcOV

sursa: Giphy

Ce a urmat? Ani in care imi incercam norocul la olimpiade si concursuri de romana. Nu zic ca am excelat si am fost extraordinara dar mi-a deschis apetitul de cunoastere. Iar profa a fost un OM ce m-a ghidat si mi-a dat sfaturi despre cizelare si cum sa imi canalizez creativitatea.

*profa daca cititi acum, sa stiti ca sunteti cea mai tare.

Cel mai greu a fost cand am ajuns la liceu, si am dat peste minti obtuze si inchise si a trebuit sa ma reorientez. Mi-am canalizat energia spre Jurnalism si mi-a placut si mai mult. Nu stiu daca as fi facut o treaba minunata in domeniu, dar nu m-as fi dat in laturi. Am exersat condeiul pe mai multe platforme si m-am adaptat exact ca un cameleon ( doar in ceea ce tine de scris).

*long story short, am scris la revista scolii/liceului, am participat la concurs de jurnalism si am scris la o revista locala de proza; dar in majoritatea timpului mi-am publicat ideile, aici in spatiul virtual.

Acum nu prea am timp sa ma ocup de blog, pentru ca lucrez full time si ideile vin si pleaca daca nu le astern pe hartie la momentul potrivit.

Nu sunt articole copiate de pe net, sunt creatie proprie ( ca am fost intrebata despre asta, why you should ask this?!), majoritatea sunt pe corazon si celelalte sunt pe diverse. Imi place sa impart din experientele personale cat si sa scriu despre travelling. Pagina mea de instagram este plina de peisaje care mai de care.

Blogul este un hobby ce imi ofera o varietate nelimitata de idei si de spatiu de scris. Pot sa scriu cele mai mari tampenii sau pot sa scriu cele mai misto chestii, haters gonna hate.

Alte curiozitati / intrebari/ critici le puteti lasa in comentarii sau pe pagina de contact a blogului 🙂

Export de tinerete

Nu scriu foarte des și de multe ori las în drafts ca sa continui articole. Înainte redactam un articol în câteva minute sau ore ( dacă am prea multe idei), acum îmi trebuie săptămâni și chiar luni.

Sunt întrebata când postez un articol nou. Sa fiu sincera am vreo 4 la care ma tot chinui și pe care sper sa le postez în decursul următoarei săptămâni.

Despre ce vorbim astăzi?

Despre tineri.

Tocmai ce am terminat serialul Instrumente mortale, cu chiu cu vai, mai pe adormite mai pe trezite. Nu fac spoilere ca și în celalalt articol dar va recomand serialul, dacă aveți chef sa evadați din lumea plictisitoare și gri sau din lumea vopsita în telenovele și vampiri.

8ZPY

sursa: Gif

** și mie îmi place Twilight și filmele cu tematica dar nu îmi face plăcere sa fie mediatizate la extrem pentru ca ajung ca toate sa aibă același subiect. Personajul principal este o ea superba ce îl cauta pe Fat Frumos sau este un el singuratic care a avut parte de o poveste tragica și se jura ca nu va fi uman (..bla bla bla bla..) și se îndrăgostește de o frumoasa ființa umana. Apoi știți ce urmează, romantism de iți e rău.

Voiam sa vorbesc despre tinerii cu probleme reale, precum ce fac după ce termina Facultatea cu master cu doctorat sau rezidentiat.

Am dat fără sa vreau peste niște filmulețe pe Facebook, ce expuneau situația din Romania, situația gri în care ne aflam. Ca se plângeau ca nu mai avem medici căci toți apuca calea straineziei. De ce dom’le , se întreabă membrii Guvernului?! Pentru ca nu se simt apreciați și ca nivelul de trai este foarte jos decât ce suntem învățați în facultate.

Îmi aduc aminte ca am urat ora de fonetica de engleza la facultate. De fapt, am avut  doar câteva materii, și în rest am urat specializarea pe care am urmat-o. Foarte multe idei învechite, doar informații învățate mecanic și uitate după examen.

La un moment dat am fost întrebata în UK ce am învățat la facultate în Romania. Răspunsul meu a fost ca de fapt am învățat “istoria și vocabularul vostru”. Au rămas blocați, și m-au întrebat de ce, ca ei nu ne studiază istoria și habar nu au despre noi ( decât ce se postează în media).

De când lucrez în domeniul recrutărilor, am întâlnit foarte multi tineri.. poate prea multi. Media  de vârsta este intre 18-25 de ani.  De multe ii întreb de ce au venit în Anglia. Mai toți mi-au spus ca au venit sa aibă o viata mai buna, sa strângă niște bani sau ca nu au niciun viitor în Romania. Dar cel mai rar aud,” am venit sa îmi fac o cariera”. Deși suntem blamați pentru ceea ce suntem, țigani, mincinoși sau hoți… suntem una din cea mai buna forța de munca.

Cu ceva timp în urma, o mămica care a lucrat pentru mine vreo 3 luni într-un depozit a fost luata pe contract. A venit pe la birou sa ii dam actele necesare și când i-am urat felicitările de rigoare mi-a spus “ca ce felicitări, fac asta de nevoie căci am nevoie de bani sa am grija de copil.; noi suntem sclavii lor, ca vezi numai emigranți în munca de depozit, dar nimeni nu iți da șansa sa avansezi”.

Nu tind sa cred ca este atât de extrema gândirea de aici dar experiența din Ro nu este luata în considerare când aplici la locuri de munca dar ironic când te întorci în țara și cauți un loc de munca, se pune baza pe experiența primita în Anglia.

tenor.gif

sursa: Gif

Dar tinerii chico, sunt atât de multi. Sunt copii plecați de acasă, căci nu mai au ce învăța în propria lor țara, țara ce nu facilitează niciun mod de avansare și promovare a tinerilor. In locul actual unde lucrez, cred ca 70% din persoanele care vin în fiecare zi sunt tineri, ca mine, ca tine. Tineri ce spera la o viata mai buna chiar dacă sunt sub calificările lor.

Deci Românie când te trezești căci curând o sa îmbătrânești înzecit dacă iți mai pleacă copiii? Vin generațiile din spate, și va fi aceeași letargie? Oare și sora-mea va avea parte de același traseu sau Românie, poți oferi un drum lin și dezvoltat pentru copiii ce rămân?

Frustrări

Te-ai întrebat vreodată de ce suntem atât de absorbiți de cunoaștere? De ce sunt atât de multe cărți de analiză scrise despre noi oamenii?

Aseară am vizionat filmul Ghost in the shell cu Scarlett Johansson‘. Filmul nu a fost preferatul meu, pentru că aveam mai multe așteptări mai ales că actrița este foarte bună în rolurile ei și mai ales în cele de asasin. Rolul ei definitoriu în Black Widow o recomandă.

Nu o să fac spoliere ( prea multe) dar ce mi-a plăcut în film a fost ideea / mesajul transmis. Fizicul poate fi alterat dar omul este compus dintr-o sumă de contradicții, de frustrări, defecte și abilități.

În zilele noastre, oamenii sunt apăsați de mai multe frustrări decât bucurii. Și da, inclusiv tu cel care citești ai o frustrare exact acum.

De exemplu de fiecare dată când încerc să deschid TV-ul și de fiecare dată se conectează PS4 deși teoretic și practic el ar trebui să stea închis. Este ca și cum are personalitate proprie și este bântuit în același timp.

giphy (7)

Sau de fiecare dată când mă pensez nu îmi ies egale sprâncenele. Este hilar să vezi de fapt că ai o expresie involuntară pe față.

 

 

Sau atunci când trebuie să pleci la un interviu, nu vine autobuzul, faci comanda la taxi, aștepți 12 minute și apoi trebuie să te înarmezi cu multă răbdare în traficul  aglomerat pe o ploaie cumplită.

Sau atunci când te joci PubG și nu ești în stare să nimerești niciun jucător că ești pe modul survival și te oftici și sperii pisicile vecinului.

*Exemplele de mai sus sunt din viața reală și trebuie tratate ca atare.

Nu am vrut să dau exemple lacrimogene și melancolice pentru că suntem plini de telenovele oriunde aruncăm un ochi.

Este o vorbă la englezi, ce se traduce prin a trata orice cu sare și piper. De asemenea când ai ghinion într-o Vineri pe data de 13 să știi că nu poți da vina pe o coincidență.:))

Odă unui om frumos

c0272ac579874425726d9e31ef6c0856

sursa: Pinterest

După multe căutări te-am găsit, un suflet firav și creț, cu o inimă frumoasă și un suflet frumos. Stăteai la masă și mă priveai cu ochi neștiutori și fascinați. Indiferent dar un explorator în devenire.

 

Odată am vorbit cu luna de pe cer, I-am povestit de noi, i-am zis de tine Și luna mă-înțelege și îmi dă ce-i cer..

 

Tu,om frumos, care râzi cu toată inima  și ai ales să îmi luminezi zilele gri și ploioase…

 

Tu,om frumos,care ești un împătimit al tehnologiei încerci să ma faci un adept deși eu sunt de modă veche, încă m-ai ai de lucrat la tranziția de la funcția basic la nivelul de avansat…

Tu,om frumos, cu superputeri ce poți transforma o zi plictisitoare de weekend  într-un maraton de pizza…

Tu, om frumos, m-ai învățat că dragostea poate fi foarte diferită și profundă decât am citit noi în cărțile de povești…

Tu,om frumos, îmi sprijini pasiunile și ai încredere că atunci când o să fiu om mare, o să merite tot efortul depus…

Tu,om frumos, care îmi suporți serenadele, chiar și atunci când încerc să ating note înalte și sparg vazele. Tind să cred că o să am succes la karaoke după o bere…

Tu, om frumos, șofer înnăscut ce mă ajuți să cuceresc lumea cu lecțiile de șofat…

Tu,om frumos, ce m-a făcut să joc PUBG și să descifrez tainele armelor și a tehnicii de survival

Tu, om frumos, cu fățuca de veveriță, ce mă faci să râd chiar și atunci când vreau să mă izolez într-un colț uitat de lume…

Tu, om frumos, ce mă ajuți să trec peste hopurile vieții…

Tu, om frumos, ce mă mângâi pe creștet atunci când problemele îmi acoperă vălul percepției vieții de zi cu zi…

Tu, om frumos, ce îmi ești suportul mental pe terenul fragil al realității în care trăim…

Tu, om frumos, ce îmi suporți capriciile și fricile…

Tu, om frumos, ce îmi gătești ca să îmi ții fericită burtica…

Tu,om frumos, ce mă lași să îmi încălzesc mâinile sub hainele tale când vin de afara (chiar dacă nu este voluntar)…

Tu,om frumos, ce ți-ai asumat un risc uriaș ca să începi o viață nouă cu o necunoscută…

 

 

Pentru toate astea, OM FRUMOS, îți mulțumesc și te iubesc.

 

 

Frumosul și urâtul

“Mirror, mirror, here I stand. Who is the fairest in the land?” 

Îți aduce aminte de copilărie, nu? Când făceai cunoștință cu primele cazuri sociale prin intermediul poveștilor: Albă ca zăpada, Cenușăreasa, Aladin, Mica sirenă, Frumoasa și bestia, Alice în țara minunilor etc. sunt doar câteva care îmi vin în minte.

tenor (2)

sursa: Giphy

Îmi aduc aminte că eram tare fascinată de modul în care binele și răul luptă unul împotriva celuilalt, îmi imaginam prințesele cu rochii sclipitoare și prinții frumoși pe cai albi ce salvează ziua și rămân și cu fata sau chiar că voi găsi în grădina bunicilor gaura de iepure ce duce spre țara minunilor. Chiar mi-am scris licența pe tema poveștilor și a literaturii de copii, accentul fiind pe Alice în țara minunilor. Îți dai seama de magnitudinea fascinației pe care am avut-o asupra poveștilor.

Apoi am crescut și am înțeles că nu există finaluri fericite de fiecare dată, că nu toată lumea își dorește să te ajute, că dragostea necondiționată există într-un procentaj mic și că prinții pe cai albi sunt foarte rari și de multe ori uită să ajungă la destinația finală.

Și un ultim lucru ce am mai învățat este că.. frumusețea are multe forme. Acum hai să nu dau în clișee să zic că bla bla frumusețea este supraapreciată și că cine te place, te place așa cum ești. Stop stop, frumusețea depinde de mulți factori.

giphy (2)

sursa: Giphy

Un prieten care și-a dat dizertația în fotografie a abordat tema corpului femeiesc, a frumuseții de la începuturi până în zilele de astăzi. Am înțeles că portretizarea frumuseții se schimbă o dată cu trecerea timpului. De la formele rotunde și pline, femeile încorsetate și cu buzele înroșite până la femeile din ziua de azi care nu au o anumită caracteristică.

“She is so lovely she could kill you without you even noticing it. A monster girl who knows when to kiss and when to kill.” 

De exemplu, eu văd o femeie frumoasă cu picioare lungi, zâmbet frumos și o privire pătrunzătoare. Doar primul impact pe care îl ai este cel fizic iar apoi dacă și mintea este la fel de pătrunzătoare, atunci bingo, ai tras lozul câștigător. Vei avea parte de discuții aprinse, de sex pasional și de o continuă întrebare ce ascunde femeia aia în cuferele ei.

Probabil că o să zici că sunt cam superficială în felul cum percep eu o femeie frumoasă dar probabil că te regăsești și tu un pic pe acolo.

“Something about her is so tempting to look at. Her anger has a childish aura as if she isn’t made of real evil; just a bratty princess playing with her toy fangs.” 

tumblr_mumiivJCWx1qiur7io1_500

sursa: Giphy

Dar în ceea ce îi privește pe el… hai să zicem că o idee vagă a rămas din lecturarea poveștilor: zâmbetul și ochii spun tot despre persoana în cauză. Nu spun că întotdeauna este semn că persoana în cauză este the good one. Un zâmbet primejdios te poate atrage pe meleaguri periculoase, un risc pe care să vrei ți-l asumi dacă te simți în stare.

“Monsters have their own way to say Hello, moron. They just need someone to get it, that this is actually hello.”

Dar mintea chica, trebuie să te atragă mai mult decât mușchii și bolizii aliniați în fața casei. Mintea ce îți poate aduce faima și mașinile mai sus menționate sau pur și simplu o viață frumoasă nu neapărat materială.

giphy (3)

sursa: Google

De fapt, precum poveștile relatează ca să ai parte de fericire și de omul ideal după ce o să pupi bineînțeles și multe broaște râioase.

Ce îți sugerez? Nimic.

Căutarea ființei ideale o să ducă la încadrarea vieții tale într-o poveste, so have fun 🙂

 

Alice in … phone world

Mai demult am văzut un film franțuzesc – foarte interesant – ce aborda însemnătatea telefoanelor. Filmul prezenta o seară de vineri, cu prieteni invitați la cină, prieteni din copilărie ce și-au continuat viețile împreună.

 

mrw-when-a-girl-justified-her-cheating-on-her-deployed-so-with-you-have-no-idea-what-its-lik-someone-140517

sursa: Google

Totul bine și frumos până când cineva abordează cât de mult valoarează onestitatea unul față de celălalt și ca exemplu dă un joc ce necesită lăsarea telefonului pe masă iar vecinul de lângă trebuia să răspundă la orice mesaj/ apel. Bineînțeles că toată lumea a aprobat jocul, ca dovadă a veridicității.

tumblr_mqbc9zrXbL1rv20pco1_500

sursa: Google

În urma experimentului ăstuia social, un cuplu și-a dat seama că totul scârțâie între ei de mult timp și erau legați unul de celălalt datorită copiilor, tocilarul grupului s-a dovedit că este gay și în celălalt cuplu, soțul ducea o viață dublă cu secretara lui.

 

Depindem atât de mult de telefoanele noastre încât toată viața noastră este stocată acolo: fotografii, notițe, secrete și documente.

De ce crezi că atunci când o persoană își pierde telefonul este atât de multă isterie? De ce crezi că sunt atât de multe modalități de securitate a telefonului? Răspunsul: accesul la lumea ta.

Orice persoană de pe Pământ trăiește mai mult sau mai puțin o viață dublă iar telefonul îți facilitează această dorință, să fii departe de realitate dar în același timp conectat.

Cât de mult ai putea sta departe de telefonul tău? Cât ai rezista fără să verifici notificările de pe Instagram sau de pe Facebook? Sau dacă ai fi într-o zonă fără semnal, ai da în sevraj?

Am făcut experimentul ăsta de fiecare dată când am fost în Vrancea unde semnalul nu este extraordinar și m-am simțit… bine.

Suntem atât de ocupați să muncim și să ne realizăm încât uităm să.. trăim și ne refugiem în accesarea telefonului pentru orice informație inclusiv ca să citești o carte în format digital. Unde mai este exaltarea când la librărie apărea o nouă carte și voiai să simți mirosul de carte nouă?

Cred că îmi lipsește perioada romantică când puteai să faci romane prin scrisori, unde povești de dragoste și război se nășteau…tenor

Oameni

Noi suntem alcătuiți dintr-o multitudine de contradicții.

giphy

sursa: Gif

Într-o zi suntem spontani și ne lăsăm purtați de valul momentului iar a doua zi când ceasul bate ora 07:00 suntem aceeași oameni inflexibili și scorțoși ascunși după armura pe post de costum, armură ce ne poartă dorințele, aspirațiile, fanteziile și regretele.

 

 

Ne dorim de multe ori lucruri pe care nu le putem avea..

Știi ceasul ăla cu atât de multe mecanisme încât  nu le poți enumera? Sau familia aia fericită ce își plimbă copiii cu  trăsături angelice prin parc? Sau cuplul ăla care pare că este  desprins din reclamele de la TV?

Hai că te-am prins aici.

Și  mie îmi place frumosul, fericirea și prosperitatea dar o dată ce vei fi într-o situație mai sus menționată, va începe să pălească farmecul și o dată cu trecerea timpului îți vei dori ceva mai mult.

Ceva să îți facă inima să tresalte și să poți menține pasiunea vie, ceva să strălucească și în marea trecere a timpului și un cadru frumos al dragostei trecute.

Câteodată vorbesc mult și fără rost, dar tind să cred că fiecare posibilitate trebuie să fie exploatată și evaluată la o anumită intensitate.

tumblr_onk38sNYnF1s9a9yjo1_400.gif

sursa: Gif

Da, viața după o anumită perioadă, devine comodă, dar poți să ii dai un refresh printr-o simpă clipire, a gândurilor, a viziunii și a aspirațiilor. Totuși suntem într-o altă epocă.

 

 

  • Mai știi fata pentru care ai avut un crush secret? Du-te și invit-o la o cafea ca să nu regreți toată viața că nu ai pupat-o.

 

  • Mai știi cearta cu ai tăi? Dă-le un telefon, ascultă-le polologhia și reveniți la sentimente mai bune.

 

  • Mai știi abonamentul la sală pe care încă îl plătești de 3 luni? Ia-ți teneșii și pantalonii scurți și du-te să îți recapeți metabolismul.

Vezi, sunt atât de multe posibilități.. nu ține totul de a vrea ci și de deciziile pe care le iei la momentul potrivit.

Cum este să fii recrutant

tumblr_inline_nfclqyeKF71t2yz6y.gif

sursa:Giphy

Lucrez de 9 luni în domeniul recrutărilor.

Este un ritm galopant,spontan și plin de nedreptăți.

Eu muncesc câte 9 ore pe zi,mai mult sau mai puțin, în care de multe ori nu am pauză de masă pentru că este prea multă aglomerație și trebuie să știi în care parte de fapt vrei să te împarți. Și eu bineînțeles că vreau să fac totul și uit să mai mănânc.. din nou.

Nu mă deranjează aspectul ăsta decât atunci când stomacul zbiară, literalmente, după mâncare. Cel mai mult mă deranjează atunci când clienții sună și atunci când nu le convine ceva, probabil minor, îți caută nod în papură sau aruncă cu rahat nene, în tot ceea ce ai construit până acum.

De fapt,ce fac eu ca și consultant de recrutări? Caut oameni în general, depinde de câți clienți(companii)are agenția, realizez înregistrarea lor cu acte etc, le procesez orele pe care le primesc de la managerii de shift/tură, mă ocup de procesarea lor cât și de organizarea zilelor de concediu.

Companiile sunt care mai de care.

Unele bune altele mai puține bune. Unele cu care te anunță cu jumătate de oră înainte de începerea shiftului că au nevoie de nu știu ce persoană calificată să facă nu știu ce chestii sau altele care îți dau la dispoziție 12 ore. Hilar,nu? Și totuși, pentru mine asta e la ordinea zilei.

Știi ce e amuzant? Că până să lucrez în domeniu în Anglia, habar nu aveam că există domeniul recrutărilor. Sorry,my bad, I was dumb.

Am zis la început un ritm plin de nedreptăți. O cocktail extraordinar între un manager căruia îi place să domine femeile – ooops, nu mă încadrez la categoria asta- și o colegă care s-a plafonat în jobul ei și îi place de asemenea să dramatizeze. Caut un mediu profesional nu un loc unde ne bălăcărim ca la ușa cortului și realizăm telenovele live.

Ce îmi place la locul meu de muncă?

Simplu: oamenii și poveștile lor. 

Oamenii care vin și își pun viitorul în mâinile mele.

Oamenii care încearcă să învețe engleză la vârste de peste 50 de ani pentru că vor să aibă un loc stabil de muncă.

Vizitele onsite și glumele cu managerii de shift, au văzut că sunt fată bună.

Oamenii care știu că sunt româncă și vin la recomandările celorlalți să lucreze pentru mine.

Britanicii mișto care au energie și după mai puțin de 8 ore de somn.

Oamenii mei care vin să își arate recunoștința față de mine prin gesturi simple.

Reacția oamenilor mei- ca niște pui de găină- când sunt onsite.

Reacția oamenilor mei când au aflat că plec (piele de găină ).

Toate lucrurile enumerate mai sus se rezumă în două cuvinte: oamenii mei. 

giphy

sursa:Giphy

Pentru asta le mulțumesc.

Și acum o să mă întrebi: de ce vrei să pleci?

dd48ccb0-872a-0133-980c-0a6c20e5e327

sursa:Giphy

Pentru că vreau să simt pulsul lucrurilor, nu să stau închisă într-un birou sau să mă îndrept într-o direcție diferită și să fac altceva.

Și pentru că vreau să am viață de familie.

Fun fact: Astăzi cei de la Luxoft din România m-au contactat pentru un post in departamentul de IT Recruitment. C’mooon, are you serious karma? :))

 

Un tânăr eu

Dând scroll pe pagina de Facebook, am vizionat un videoclip intitulat “Advice to my younger me” iar în centru acțiunii era aceeași persoană ce avea versiunea din trecut, încăpățânată și rebelă și versiunea din viitor, înțeleaptă și deja trecută prin valurile vieții.

Știi ce e amuzant? Că de fapt nu mi-aș da sfaturi?

De fapt, m-aș lăsa să iubesc nebunește, să mă doară 180% din cât am simțit! Nu, nu sunt nebună nici întreagă la minte. Paradoxal, sunt câte un pic din amândouă dar în același timp niciuna pentru că nu situațiile prin care am trecut mă definesc ci sufletul și rațiunea.

M-aș lăsa purtată de va

Imagini pentru teenager gif

sursa: Gif

lurile adolescenței, nu aș învăța istorie decât pentru bac, nu aș suporta-o pe diriga de geografie care mă trata ca pe o ființă căzută de pe Marte și tot l-aș înfrunta pe proful de română pentru nota pusă pe nedrept în clasa a9a.

M-aș angaja la librărie și aș cunoaște altarul cărților  cât și partea comercială, fără substanță ce alterează esența și magia filelor datorită unei Ramone cu caracter ciudat și al unei Alexandre ce dorește să succeadă la conducere prin orice mijloace.

De asemenea, tot m-aș îndrăgosti de un Claudiu cu ochi verzi și zâmbet primejdios care mă va învăța de fapt ce este încrederea în oameni, m-aș aventura într-o călătorie pe o mare zbuciumată alături  de un Bogdan care mă va învăța perspectiva oamenilor cât și de un Gino care îmi va aduna sufletul și îi va croi un cocon să îl protejeze.

Imagine similară

sursa: thumbl

Mi-am dorit prieteni buni și probabil că din dorința asta avidă, persoanele pe care le-am ales întotdeauna s-au dovedit cei mai mari dușmani ai inimii mele. Dar tot aș lega o funie strânsă între mine și cuplul Marisa/ Cătălin doar pentru a mă învăța că de fapt gândurile trebuie păstrate într-un cufăr ascuns. Tot aș arunca o privire în sufletul Laurei să văd ce îi lipsește și să mă învețe de fapt că acceptarea celor din jur necesită aprobare. De asemenea aș privi pe telescop și aș descoperi că sufletul Georgianei și Oanei este sec într-un tărâm pustiu.

Tot aș înfrunta-o pe mama ca să îi arăt că sunt altfel decât mă portretizează ea. Tot încăpățânată ca un catâr și al naibii până în măduva spinării. Momentul iluminării are loc indiferent de circumstanțe.

Am învățat de la Marius și Irina că trebuie să fii un om deștept și să cedezi înainte ca oamenii inadaptați mintal să te rănească cât și de la o Aiană că trebuie să știi cum să îți evaluezi calitățile și să ieși în evidență. Autoapărarea este una din lucrurile pe care le înveți greu și într-o manieră defectuoasă dar Noris întotdeauna a știut cum să îmi demonstreze că totul ține de autocontrol și puterea interioară iar spusele celor din jur nu trebuie să treacă de scutul tău protector.

De fapt, tot aș continua să scriu pe blogul ăsta, care a aluat naștere sub diferite nume și forme. Bineînțeles că oamenii au tendința să judece și întodeauna va exista o Andree sau o Mădălină să raporteze faptul că viața personală este inclusă în pasajele mele.

Imagine similară

sursa: Gif

Ce m-au învățat toate astea? Datorită alegerilor pe care le-am făcut m-am format ca om și am găsit persoana potrivită alături de care să îmi petrec restul vieții. Căile vieții niciodată nu vor fi ușoare.