Export de tinerete

Nu scriu foarte des și de multe ori las în drafts ca sa continui articole. Înainte redactam un articol în câteva minute sau ore ( dacă am prea multe idei), acum îmi trebuie săptămâni și chiar luni.

Sunt întrebata când postez un articol nou. Sa fiu sincera am vreo 4 la care ma tot chinui și pe care sper sa le postez în decursul următoarei săptămâni.

Despre ce vorbim astăzi?

Despre tineri.

Tocmai ce am terminat serialul Instrumente mortale, cu chiu cu vai, mai pe adormite mai pe trezite. Nu fac spoilere ca și în celalalt articol dar va recomand serialul, dacă aveți chef sa evadați din lumea plictisitoare și gri sau din lumea vopsita în telenovele și vampiri.

8ZPY

sursa: Gif

** și mie îmi place Twilight și filmele cu tematica dar nu îmi face plăcere sa fie mediatizate la extrem pentru ca ajung ca toate sa aibă același subiect. Personajul principal este o ea superba ce îl cauta pe Fat Frumos sau este un el singuratic care a avut parte de o poveste tragica și se jura ca nu va fi uman (..bla bla bla bla..) și se îndrăgostește de o frumoasa ființa umana. Apoi știți ce urmează, romantism de iți e rău.

Voiam sa vorbesc despre tinerii cu probleme reale, precum ce fac după ce termina Facultatea cu master cu doctorat sau rezidentiat.

Am dat fără sa vreau peste niște filmulețe pe Facebook, ce expuneau situația din Romania, situația gri în care ne aflam. Ca se plângeau ca nu mai avem medici căci toți apuca calea straineziei. De ce dom’le , se întreabă membrii Guvernului?! Pentru ca nu se simt apreciați și ca nivelul de trai este foarte jos decât ce suntem învățați în facultate.

Îmi aduc aminte ca am urat ora de fonetica de engleza la facultate. De fapt, am avut  doar câteva materii, și în rest am urat specializarea pe care am urmat-o. Foarte multe idei învechite, doar informații învățate mecanic și uitate după examen.

La un moment dat am fost întrebata în UK ce am învățat la facultate în Romania. Răspunsul meu a fost ca de fapt am învățat “istoria și vocabularul vostru”. Au rămas blocați, și m-au întrebat de ce, ca ei nu ne studiază istoria și habar nu au despre noi ( decât ce se postează în media).

De când lucrez în domeniul recrutărilor, am întâlnit foarte multi tineri.. poate prea multi. Media  de vârsta este intre 18-25 de ani.  De multe ii întreb de ce au venit în Anglia. Mai toți mi-au spus ca au venit sa aibă o viata mai buna, sa strângă niște bani sau ca nu au niciun viitor în Romania. Dar cel mai rar aud,” am venit sa îmi fac o cariera”. Deși suntem blamați pentru ceea ce suntem, țigani, mincinoși sau hoți… suntem una din cea mai buna forța de munca.

Cu ceva timp în urma, o mămica care a lucrat pentru mine vreo 3 luni într-un depozit a fost luata pe contract. A venit pe la birou sa ii dam actele necesare și când i-am urat felicitările de rigoare mi-a spus “ca ce felicitări, fac asta de nevoie căci am nevoie de bani sa am grija de copil.; noi suntem sclavii lor, ca vezi numai emigranți în munca de depozit, dar nimeni nu iți da șansa sa avansezi”.

Nu tind sa cred ca este atât de extrema gândirea de aici dar experiența din Ro nu este luata în considerare când aplici la locuri de munca dar ironic când te întorci în țara și cauți un loc de munca, se pune baza pe experiența primita în Anglia.

tenor.gif

sursa: Gif

Dar tinerii chico, sunt atât de multi. Sunt copii plecați de acasă, căci nu mai au ce învăța în propria lor țara, țara ce nu facilitează niciun mod de avansare și promovare a tinerilor. In locul actual unde lucrez, cred ca 70% din persoanele care vin în fiecare zi sunt tineri, ca mine, ca tine. Tineri ce spera la o viata mai buna chiar dacă sunt sub calificările lor.

Deci Românie când te trezești căci curând o sa îmbătrânești înzecit dacă iți mai pleacă copiii? Vin generațiile din spate, și va fi aceeași letargie? Oare și sora-mea va avea parte de același traseu sau Românie, poți oferi un drum lin și dezvoltat pentru copiii ce rămân?


Frica lasă ure

De un an de zile frica mea mă ține captivă într-un ritm regulat și stabil. Totul este bine dar înăuntru ceva mocnește înăbușit.

Acum un an..

Am avut un accident, de fapt o mașină s-a împiedicat de mine. Veneam de la muncă pe o vreme urâtă de noiembrie. Obosită, o zi lungă și un nou lidl în apropiere. Am vrut să traversez strada să văd ce este nou . M-am uitat în stânga și în dreapta, nicio mașină.

În secunda următoare am pus pasul să traversez peste o trecere nemarcată și apoi doar o lovitură și… nu am simțit nimic.

Nu știu ce s-a întâmplat apoi… m-am trezit sub o altă mașină pe parte opusă.

Aveam ochelarii rupți de la impact, am avut o mică leziune la frunte și ..un cot umflat.

M-am redresat repede și..nu am știut ce să fac. Creierul meu nu a știu ce să facă și  singura soluție a fost să mă duc acasă. Nu am chemat poliția, soferul a fugit de la locul accidentului și creierul meu nu a funcționat la viteză normală.

Rezultatul? Am ajuns la urgențe, am stat 4 ore în care am primit ibuprofen, am avut un x-ray, nu îmi puteam ține mâna și am avut un ghips mișto.

Doctorii m-au tratat exemplar, chiar și la urgențe. 6 ore de nesomn, greață și mult paracetamol și ibuprofe. Rezultatul? Am ajuns să fiu programată pentru operație în următoarea săptămână ca să îmi reconstruiască cotul.

Ce urmat apoi? O săptămână în care am așteptat ca mielul la tăiere să fiu pe masa de operație. Ce îți poți dori după 3 luni în care ai ajuns într- o țară străina decât să ai parte de o reconstrucție a cotului?

Urăsc spitalele și doctorii, de fapt îmi e frică de ei. Îmi cer scuze dacă am vreun cititor doctor pentru că îi apreciez pentru rolul important pe care îl joacă în societatea noastră.

În ziua operaației, am plâns, mi-a fost frică să mor și să îmi pierd mâna draptă. Mai grea a fost pregătirea decât operația propriu zisă pentru că a trebuie să aștept după chirurg.

În sala de operație am avut un anestezist care mi-a administrat subtanțe puternice. un chirurg principal care mă întreba dacă sunt vampir și o persoană care a supravegheat totul ca să fie sigur că nu se întâmplă nimic. Mi-au pus o mască pe față și m-au îndrumat să număr până la 10.. am reușit doar până la 3…

M-am trezit la auzul asistentei cerându-mi să mă trezesc, prima mea grijă a fost să văd unde este prietenul meu. Totul a fost o încețoșare și o amorțire puternică.

Când efectul anestezicului a început să dispară.. a început să doară, îngrozitor.. A fost cea mai nasoală senzație .. Este prima dată când vorbesc deschis despre asta și încă și acum mă doare.

În zilele noastre..

Cea mai proastă alegere a mea? Să nu raportez la poliție. Șocul a fost atât de mare pentru mine încât tot ce mi-am dorit a fost să îmi recapăt funcționalitatea mâinii mele.

Din cauza asta, nu pot cere despăgubiri statului englez și am rămas cu un hadicap și cu o tijă de titan în mână.

Mă doare la vreme rea, este o mână mai scurtă și îmi aștept cu nerăbdare vizita la medic de luni ca să văd dacă va trebui să îmi scoată metalul din mănă.

Vă rog să nu faceți aceeași prostie ca mine într-o țară străină.


Frumosul și urâtul

“Mirror, mirror, here I stand. Who is the fairest in the land?” 

Îți aduce aminte de copilărie, nu? Când făceai cunoștință cu primele cazuri sociale prin intermediul poveștilor: Albă ca zăpada, Cenușăreasa, Aladin, Mica sirenă, Frumoasa și bestia, Alice în țara minunilor etc. sunt doar câteva care îmi vin în minte.

tenor (2)

sursa: Giphy

Îmi aduc aminte că eram tare fascinată de modul în care binele și răul luptă unul împotriva celuilalt, îmi imaginam prințesele cu rochii sclipitoare și prinții frumoși pe cai albi ce salvează ziua și rămân și cu fata sau chiar că voi găsi în grădina bunicilor gaura de iepure ce duce spre țara minunilor. Chiar mi-am scris licența pe tema poveștilor și a literaturii de copii, accentul fiind pe Alice în țara minunilor. Îți dai seama de magnitudinea fascinației pe care am avut-o asupra poveștilor.

Apoi am crescut și am înțeles că nu există finaluri fericite de fiecare dată, că nu toată lumea își dorește să te ajute, că dragostea necondiționată există într-un procentaj mic și că prinții pe cai albi sunt foarte rari și de multe ori uită să ajungă la destinația finală.

Și un ultim lucru ce am mai învățat este că.. frumusețea are multe forme. Acum hai să nu dau în clișee să zic că bla bla frumusețea este supraapreciată și că cine te place, te place așa cum ești. Stop stop, frumusețea depinde de mulți factori.

giphy (2)

sursa: Giphy

Un prieten care și-a dat dizertația în fotografie a abordat tema corpului femeiesc, a frumuseții de la începuturi până în zilele de astăzi. Am înțeles că portretizarea frumuseții se schimbă o dată cu trecerea timpului. De la formele rotunde și pline, femeile încorsetate și cu buzele înroșite până la femeile din ziua de azi care nu au o anumită caracteristică.

“She is so lovely she could kill you without you even noticing it. A monster girl who knows when to kiss and when to kill.” 

De exemplu, eu văd o femeie frumoasă cu picioare lungi, zâmbet frumos și o privire pătrunzătoare. Doar primul impact pe care îl ai este cel fizic iar apoi dacă și mintea este la fel de pătrunzătoare, atunci bingo, ai tras lozul câștigător. Vei avea parte de discuții aprinse, de sex pasional și de o continuă întrebare ce ascunde femeia aia în cuferele ei.

Probabil că o să zici că sunt cam superficială în felul cum percep eu o femeie frumoasă dar probabil că te regăsești și tu un pic pe acolo.

“Something about her is so tempting to look at. Her anger has a childish aura as if she isn’t made of real evil; just a bratty princess playing with her toy fangs.” 

tumblr_mumiivJCWx1qiur7io1_500

sursa: Giphy

Dar în ceea ce îi privește pe el… hai să zicem că o idee vagă a rămas din lecturarea poveștilor: zâmbetul și ochii spun tot despre persoana în cauză. Nu spun că întotdeauna este semn că persoana în cauză este the good one. Un zâmbet primejdios te poate atrage pe meleaguri periculoase, un risc pe care să vrei ți-l asumi dacă te simți în stare.

“Monsters have their own way to say Hello, moron. They just need someone to get it, that this is actually hello.”

Dar mintea chica, trebuie să te atragă mai mult decât mușchii și bolizii aliniați în fața casei. Mintea ce îți poate aduce faima și mașinile mai sus menționate sau pur și simplu o viață frumoasă nu neapărat materială.

giphy (3)

sursa: Google

De fapt, precum poveștile relatează ca să ai parte de fericire și de omul ideal după ce o să pupi bineînțeles și multe broaște râioase.

Ce îți sugerez? Nimic.

Căutarea ființei ideale o să ducă la încadrarea vieții tale într-o poveste, so have fun 🙂

 


Oameni

Noi suntem alcătuiți dintr-o multitudine de contradicții.

giphy

sursa: Gif

Într-o zi suntem spontani și ne lăsăm purtați de valul momentului iar a doua zi când ceasul bate ora 07:00 suntem aceeași oameni inflexibili și scorțoși ascunși după armura pe post de costum, armură ce ne poartă dorințele, aspirațiile, fanteziile și regretele.

 

 

Ne dorim de multe ori lucruri pe care nu le putem avea..

Știi ceasul ăla cu atât de multe mecanisme încât  nu le poți enumera? Sau familia aia fericită ce își plimbă copiii cu  trăsături angelice prin parc? Sau cuplul ăla care pare că este  desprins din reclamele de la TV?

Hai că te-am prins aici.

Și  mie îmi place frumosul, fericirea și prosperitatea dar o dată ce vei fi într-o situație mai sus menționată, va începe să pălească farmecul și o dată cu trecerea timpului îți vei dori ceva mai mult.

Ceva să îți facă inima să tresalte și să poți menține pasiunea vie, ceva să strălucească și în marea trecere a timpului și un cadru frumos al dragostei trecute.

Câteodată vorbesc mult și fără rost, dar tind să cred că fiecare posibilitate trebuie să fie exploatată și evaluată la o anumită intensitate.

tumblr_onk38sNYnF1s9a9yjo1_400.gif

sursa: Gif

Da, viața după o anumită perioadă, devine comodă, dar poți să ii dai un refresh printr-o simpă clipire, a gândurilor, a viziunii și a aspirațiilor. Totuși suntem într-o altă epocă.

 

 

  • Mai știi fata pentru care ai avut un crush secret? Du-te și invit-o la o cafea ca să nu regreți toată viața că nu ai pupat-o.

 

  • Mai știi cearta cu ai tăi? Dă-le un telefon, ascultă-le polologhia și reveniți la sentimente mai bune.

 

  • Mai știi abonamentul la sală pe care încă îl plătești de 3 luni? Ia-ți teneșii și pantalonii scurți și du-te să îți recapeți metabolismul.

Vezi, sunt atât de multe posibilități.. nu ține totul de a vrea ci și de deciziile pe care le iei la momentul potrivit.


Un tânăr eu

Dând scroll pe pagina de Facebook, am vizionat un videoclip intitulat “Advice to my younger me” iar în centru acțiunii era aceeași persoană ce avea versiunea din trecut, încăpățânată și rebelă și versiunea din viitor, înțeleaptă și deja trecută prin valurile vieții.

Știi ce e amuzant? Că de fapt nu mi-aș da sfaturi?

De fapt, m-aș lăsa să iubesc nebunește, să mă doară 180% din cât am simțit! Nu, nu sunt nebună nici întreagă la minte. Paradoxal, sunt câte un pic din amândouă dar în același timp niciuna pentru că nu situațiile prin care am trecut mă definesc ci sufletul și rațiunea.

M-aș lăsa purtată de va

Imagini pentru teenager gif

sursa: Gif

lurile adolescenței, nu aș învăța istorie decât pentru bac, nu aș suporta-o pe diriga de geografie care mă trata ca pe o ființă căzută de pe Marte și tot l-aș înfrunta pe proful de română pentru nota pusă pe nedrept în clasa a9a.

M-aș angaja la librărie și aș cunoaște altarul cărților  cât și partea comercială, fără substanță ce alterează esența și magia filelor datorită unei Ramone cu caracter ciudat și al unei Alexandre ce dorește să succeadă la conducere prin orice mijloace.

De asemenea, tot m-aș îndrăgosti de un Claudiu cu ochi verzi și zâmbet primejdios care mă va învăța de fapt ce este încrederea în oameni, m-aș aventura într-o călătorie pe o mare zbuciumată alături  de un Bogdan care mă va învăța perspectiva oamenilor cât și de un Gino care îmi va aduna sufletul și îi va croi un cocon să îl protejeze.

Imagine similară

sursa: thumbl

Mi-am dorit prieteni buni și probabil că din dorința asta avidă, persoanele pe care le-am ales întotdeauna s-au dovedit cei mai mari dușmani ai inimii mele. Dar tot aș lega o funie strânsă între mine și cuplul Marisa/ Cătălin doar pentru a mă învăța că de fapt gândurile trebuie păstrate într-un cufăr ascuns. Tot aș arunca o privire în sufletul Laurei să văd ce îi lipsește și să mă învețe de fapt că acceptarea celor din jur necesită aprobare. De asemenea aș privi pe telescop și aș descoperi că sufletul Georgianei și Oanei este sec într-un tărâm pustiu.

Tot aș înfrunta-o pe mama ca să îi arăt că sunt altfel decât mă portretizează ea. Tot încăpățânată ca un catâr și al naibii până în măduva spinării. Momentul iluminării are loc indiferent de circumstanțe.

Am învățat de la Marius și Irina că trebuie să fii un om deștept și să cedezi înainte ca oamenii inadaptați mintal să te rănească cât și de la o Aiană că trebuie să știi cum să îți evaluezi calitățile și să ieși în evidență. Autoapărarea este una din lucrurile pe care le înveți greu și într-o manieră defectuoasă dar Noris întotdeauna a știut cum să îmi demonstreze că totul ține de autocontrol și puterea interioară iar spusele celor din jur nu trebuie să treacă de scutul tău protector.

De fapt, tot aș continua să scriu pe blogul ăsta, care a aluat naștere sub diferite nume și forme. Bineînțeles că oamenii au tendința să judece și întodeauna va exista o Andree sau o Mădălină să raporteze faptul că viața personală este inclusă în pasajele mele.

Imagine similară

sursa: Gif

Ce m-au învățat toate astea? Datorită alegerilor pe care le-am făcut m-am format ca om și am găsit persoana potrivită alături de care să îmi petrec restul vieții. Căile vieții niciodată nu vor fi ușoare.

 


Pe picior de an nou

Salut,

Revin după o pauză de aproximativ 3 luni, timp în care am muncit și în care mi-am schimbat domiciliul.Ați văzut bine. Schimbarea domiciliului s-a produs în.. tobele,vă rog!.. în Anglia, mai exact Northampton.

sizedmap15352

sursă: Google

Dacă dai un search pe Google, vei constata că Northampton este ca dimensiune cât Iașiul.Frumos, boem dar foarte aglomerat.Iubitori de arhitectură vor descoperi o portiță spre Rai în orașul ăsta.Predomină verdeața și casele din cărămidă.

northampton_pointers.png

sursă: Google

northampton-market.png

sursă: Google

Dar este frumos și liniștit. Nu ai de ce să îți fie frică de ce să ieși pe stradă la ora 2100. Ca să fiu sinceră,nici nu prea am ieșit la ore târzii dar polițiștii patrulează regulat în civili cât și cu mașinile de poliție.

Am întâlnit persoane din Ghana,Zimbabwe,Germania,Lituania,Letonia,Polonia ș.a.m.d. Dar știi care e frumusețea locului? Că oamenii, fie că le place sau nu, se respectă.

Viața nu este atât de scumpă în Anglia pe cât se vehiculează în presă.Spun cu mâna pe inimă că am achiziționat cam tot ce mi-am dorit. Electronicele sunt mult mai ieftine decât în România iar mâncarea de asemenea.Se vehiculează magazine precum Sainsbury,Lidl,Aldi,Iceland,Asda sau Tesco. Am fost în toate magazinele menționate și nu pot să zic că una e mai scump și altul e mai ieftin dar..în Lidl se găsesc lucruri faine și ieftine iar în celelalte magazine se găsesc atât produse ieftine cât și produse scumpe.

Majoritatea cumpărăturilor de bijuterii sau de electronice am făcut-o pe internet pe Amazon pe Ebay, varianta UK. Cred că foarte curând o să devin o shopaholică.

O lecție importantă pe care am învățat- o aici, este valoarea timpului. Eu lucrez ca agent de recrutări, iar programul meu include cam vreo 10 ore de muncă de la ora 8 dimineața. Intervievez oameni și le găsesc de muncă, iar apoi mențin comunicarea între CLIENT și EMPLOYEE. Mai pe scurt, sunt un fel de mediator doar că le găsesc de muncă, le procesez date și ore iar apoi îi plătesc.

O adevărată aventură, nu?

O chestie enervantă aici este că.. magazinele se închid foarte devreme, după ora 1730. Iar eu, care termin după ora 1730, nu am nicio posibilitate să îmi delectez privirea cu vitrinele cu haine sau chestii fancy. Totul rămâne pentru weekend iar în weekend,lumea îți este prea dragă în pat,sub pilotă iar lenea te trage de celălalt picior.

 


Omul și Ramona

tumblr_m6utc08bNl1rqxkpso1_r1_500.gifAm fost librar și am întâlnit diferiți oameni ce veneau în librărie pentru că voiau să își cumpere cărți sau veneau de dragul de a sta la taclale în liniște pe Facebook sau pe WhatsApp.

Fetișoarele date cu glos nude,îmbrăcate după ultima moodă și cu un litru de parfum date iar băieții cu freze ce își iau zborul (pe bune!),cu Iphone-ul la vedere și cu cele mai skinny  haine posibile.Dar e ok,gusturile nu se discută! 😀

Articolul nu e despre haine ci despre cultură generală,despre lene și despre tendința ta/a mea/a tuturor de a judeca.Ei cum, așa bine..

Și tu ai judecat-o ultima oara pe tanti Mița de la 3 că își scutură covorul plin de păr de pisică și noroi exact la tine în balcon.

Sau l-ai judecat pe vecinul de la parter,că are un scuter care sună exact ca un tractor când îl pornește și..te trezește când îți e somnul mai dulce.Știu cât de bun e somnul! 🙂

Când oamenii pășeau în librărie,îmi imaginam ce povești au cei care erau nostalgici,triști,melancolici,obosiți sau cei care mai arătau puțin respect după o zi plină și frustrantă la muncă. Read More


Dezvoltare în maniera Blogal Initiative

Ascensiunea mea în blogging a crescut datorită ideilor ingenioase ale celor de la blogalinitiative.ro. Datorită temelor propuse,am învățat să fac advertoriale,fiind o adevărată provocare să îmi pun creativitatea la treabă.Eram obișnuită să folosesc un limbaj simplu,sec și foarte puțin ieșit din comun.Nu te gândi că,”ieșit din comun”,înseamnă acum un limbaj ce te dă pe spate ci înseamnă că îmbin diferite stiluri și situații la care nu mă așteptam să apelez.

5-ani-de-blogalinitiative.pngÎn schimbul acestei ascensiuni,cei de la Blogal Initiative au lansat o nouă provocare,cu ocazia împlinirii a cinci ani de activitate:să mă pun în locul șefului de trib  și să mă gândesc la o strategie pentru următorii 3 ani. Read More


La răscruce de drumuri

“Am obosit de atata drum si tare as mai sta,
Alerg dupa visul meu si strig, nu te indeparta..”

Nu îmi place să fac pe psihologul sau să abordez subiecte delicate dar asta am simțit că vreau să scriu în momentul ăsta.Poate și pentru că am ascultat o melodie care nu mă așteptam să aibă un asemenea răsunet.Aici ai linkul.

Bănuiesc că fiecare a observat în ce vremuri trăim.Copii abandonați în orfelinate,copii din familii dezbinate,divorțuri pe bandă rulantă ș.a.m.d

Eu o să vorbesc despre copiii din familii dezbinate,familii în care copilul este între ciocan și nicovală.

Și ca să exemplific cât mai ușor o să vă zic povestea unui băiețel și o fetiță,care nu se cunosc dar au o poveste comună.

A fost o dată ,acum mult timp,o fetiță și un băiețel.

imagesFetița mică,creolă și cu certuri în familie.Își iubea părinții dar la vârsta de 8 ani deja pierduse numărătoarea certurilor în familie.Își doarea doar ca certurile să înceteze și să fie toata lumea fericită.Soluția a fost divorțul,care era previzibil.Nu a înțeles cum merge asta dar știa că tatăl ei o va vizita la școală sau va putea merge la plimbare cu el.

O vreme a fost ok,dar apoi tatăl a început să rărească vizitele.Nu înțelegea a cui e vina,și s-a gândit că mama îi interzicea să vină.Tatăl a început și el să dea vina pe mamă.Fetița a devenit tristă și neînțeleasă.Singurul lucru care o ghida era faptul că trebuie să învețe să devină cineva.Și-a promis că atunci când va fi mare va fi “cineva important” și că va avea o familie care nu va fi dezbinată.

Au început să treacă anii.Cu bune și rele s-a maturizat și a devenit o femeie în toată regula.Mama și-a refăcut viața,la fel și tatăl.Fetița,acum femeie,nu mai ține legătura cu el,sunt doar doi străini care au să își spună multe dar într-un moment de cotitură.Fetița a acumulat numai furie iar tatăl..ei bine,un necunoscut complet.

giphyBăiețelul mic,alb,creț și puțin rotofei avea de asemenea certuri în familie.Își iubea părinții dar într-o zi i-a spus mamei că vrea să înceteze certurile și ca trebuie să divorțeze,alfel va fugi de acasă.Mama s-a uitat mirată la micuțul din fața ei și a știut ce trebuie să facă.Copilul ei era cel mai neprețuit lucru.

Astfel,într-o dimineață,după ce tatăl a plecat la muncă,au împachetat tot și au plecat.Băiețelul și-a luat rămas bun de la locul care l-a numit o dată “acasă”.

Perioada care a urmat..afost una dificilă.Neînțelegeri,copilul era la mijloc,certuri,promisiuni în zadar.Nu s-a mai putut face nimic.Erau doi oameni care din dragostea lor au zămislit un băiețel care acum era între ei.Băiețelul care a dus pe umerii lui,atât problemele tatălui cât și siguranța mamei.

Timpul a trecut,băiețelul s-a maturizat.Familiile sunt străine dar cunoscute în același timp.Łucrul care nu s-a schimbat ,este dragostea părinților pentru băiețelul care cândva era între ei,care acum și-a găsit liniștea în brațele unei fetițe creole.

Urmează să își construiască o familie împreună.Vor să aibă grijă ca viitorii lor copii să nu aibă parte de traume emoționale prin care au trecut ei.

Nu e o poveste cu final fericit,ci pur și simplu,o realitate.Astăzi,tot mai mulți copii,trec prin calvarul acesta.

Am scris articolul acesta că poate,un copil supărat și furios va da din greșeală peste “blogul căutat” și va căuta explicații.Sper că te-am ajutat,rătăcitorule…


Când pleci în București..

giphy.gifCând începi să călătorești,uiți că mai există și riscuri și mergi pe premisa “doaar nu o să mi se întâmple tocmai mie!”.Și când te aștepți mai puțin..

*vinerea trecută*

Îmi făceam bagajele cu drag și spor pentru o nouă destinație:București.Am suportat cele 6 ore de mers cu trenul(da,știu,e mult),am ajuns întreagă la destinație.Toate bune și frumoase.

A doua zi am mers cu metroul,la ora 8 dimineața.Și așa eram super adormită,și metroul m-a făcut să mă simt și mai dizzy.Dar mi-a plăcut.Ca într-un rollercoaster. 😀

Am participat la un proiect de Public Speaking,organizat de un ONG din București.M-am simțit foarte bine,am întâlnit oameni noi cât și am revăzut oameni de mult uitați.

Nu am apucat să explorez orașul pentru că..proiectul se desfășura de dimineața până seara la 6 și nu am mai reușit să fac asta.După ce că m-am rătăcit în a doua zi a venit și a 3a zi cu surprize ,surprize.

Știi momentul ăla când singurul lucru pe care vrei să îl faci este să dormi pentru că ești prea obosit ca să te mai poți bucura de ziua în curs?

Well…eu mă îndreptam frumos spre Politehnică unde am avut proiectul,nu era nici naiba pe drum și ca să îmi omor timpul,am zis să o sun pe mama să văd ce face.Nu am vorbit nici 10 secunde că am simțit că cineva mi-a dat peste mână și mi-a tras telefonul.Când m-am întors,un tip fugea cu telefonul meu cu husă galbenă.Da,ai văzut bine.Am fost jefuită în plină zi,în București:))Degeaba am strigat după ajutor,nu era nimeni prin jur.

Am tras cea mai mare sperietură din viața mea.De aici nu vă mai zic detaliile tehnice,de la suspendatul abonamentului și alte alea.

Așa că,dragă București.Nu ești la fel de primitor ca și Clujul.Deocamdată zic pas la invitațiile ce vor mai urma.