Legături între generații

Știi poveștile cu soacra și nora?

Sunt cazuri fericite cât și cazuri mai puțin fericite.

 

Să începem cu începutul. Îl găsești pe Făt Frumos, vă îndrăgostiți și viața voastră este plină de fluturi și nori pufoși.

2zs4axhȘi apoi vine momentul în care el zice “părinții mei vor să te cunoască”.

Dacă ești fată cu bun simț și cu planuri de viitor, te pregătești sufletește și cu inima deschisă accepți propunerea îndrăzneață.

Două scenarii rulează în capul tău: totul o să vină de la sine și vor avea o părere bună despre tine sau totul va merge  bine iar apoi când ieși pe ușă o să îți scuipe în mâncare. Important este să nu ajungă la al doilea gest căci următoarea dată o să își scuipe în mâncare când le vei călca pragul.

Dacă ai parte de primul scenariu. felicitări, ai tras lozul câștigător. Oficial ai parte de comunicare și de o soacră mișto cu care poți împărți și bune și rele.

Dar dacă începi să joci în primul scenariu, ei bine, încearcă să nu pui la suflet. Nu zic că nu există nicio rezolvare, dar se aplică persoanelor care sunt pupincuriste și nu pun la suflet. Dacă ai atributul nefast să îți mai și pese, well that’s shit.

Ce te împiedică să ai o comunicare frumoasă? Sunt nenumărate motive precum bariere emoționale, traume din căsnicie sau posesivitate excesivă. Poți claca sau poți lupta dacă consideri că se merită. Trebuie să analizezi bine dacă trebuie să investești într-o bătălie crâncenă ca asta.

Dacă nu ești genul de persoană care să îți pese, bravo ție, oficial te poți detașa de telenovelă și îți poți găsi un început în alt film.

Dacă ești genul care să îți pese, atunci filmul tău va avea multe episoade precum “Tânăr și neliniștit”.

Știu că te așteptai să zic că toți vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți dar nu este așa. Întotdeauna va fi cazul în care vei petici un gol și vor apărea alte două care vor cere și mai multă trudă.

Principiul de bază este dacă se merită sacrificiile pentru omul de lângă tine atunci și lupta pe care o vei duce cu soacra va conta pentru că vei avea suportul moral din partea persoanei iubite.

Nu trebuie să generalizezi ci trebuie să știi cum să descurci situația. Să fii demn să dai un exemplu următoarei generații.

De fapt, am citit o grămadă de articole care mai de care mai amuzante, de fapt tragico- amuzante dar merită să fie citite. Așa că atunci când crezi că ai o zi oribilă, gândește-te că sunt situații și mai nasole.

 

 

 

 


Tribut

De fapt era vorba de româncele din UK dar…

maxresdefault (1)

sursa: Google

Nu fac discriminare și nici nu vorbesc de partea proastă în caare femeile sunt văzute ca obiect sexual. No no, vorbesc de frumusețea româncelor și de capacitatea lor de a se zbate să facă ceva cu viața lor în străinătate.

Nu este vorba de un clișeu și nu este vorba despre 0,01% cazuri când femeile sunt CEO-ul unui companii.

Vorbesc despre femeile care îmi trec pragul agenției în calitate de iubite, soții, fiice sau mame.Româncele de disting din mulțime din două perspective, atât negativă cât și pozitivă.

dorothy brain had one gif

sursa: Gif

Băi, sunt cele care vin în căutarea unui loc de muncă cu botox în buze, cercei ovali și îmbăiate în Far Away sau One Million.

Dragi fete din generația nouă, iertați-mi hate-ul dar întâi să veniți în străinătățuri, vă rog învățați niște cuvinte din DEX și ce înseamnă a da cu mătura.

Știi, e amuzant la câte răhățele am auzit când m-am prefăcut că nu vorbesc română. Fetelor,trebuie să înțelegeți că surname înseamnă nume de familie și nu numele persoanei de lângă tine și că 77-7 fac 70 nu o operație matematică complexă.

Btw, if you want that rich dude to choose you , you need to be very dumb and hot or just to be dumb and lucky.Pozele făcute în oglindă la Primark cu hashtagul # ilovemylife#blessed nu te ajută deloc. Just saying..

Și mai sunt tipele normale, care au venit în UK pentru că au fost obligate de sistemul precar din România să vină pe plaiuri străine să se adapteze și să facă ceva cu viața lor. Mame supereroine , iubite care au două joburi și care se îmbolnăvesc de oboseală.

tenor (4).gif

sursa: Gif

Acele femei care nu se dau în spectacol că și-au achiziționat nu știu ce nimic sau care fac live-uri pe facebook și ne arată cum să îți aranjezi părul. Și acele femei care sunt multifuncționale și spun mândre că sunt românce deși sistemul nostru le-a dat un șut în fund și au ajuns să producă income pentru altă țară.

Cum am menționat la începutul postării, nu este despre CEO-uri ci despre oameni simpli dar care fac o mare diferență majorității.

De exemplu, în branșa mea am întâlnit două românce; Carina și Diana.

Pe ambele le-am întâlnit la conferința anuală a companiei la care lucrez și am fost tare mândră să discut cu femei frumoase și puternice.  Printre multele întrebări pe care ni le-am adresat, amândouă răspuns ferm că nu se vor mai întoarce în România.

Carina este originară din Cluj dar a venit în Anglia de vreo 3 ani. A lucrat ca și account manager vreo 2 ani, adică persoana care face plățile și apoi a început ca și Implementation manager, adică unde este nevoie de ajutorul ei, ea va ajuta proiectul.

Iar Diana, contract manager și o graviduță adorabilă. A venit aici acum 2 ani, a lucrat ca și warehouse operative, apoi a avansat ca și supervisor și în final a devenit contract manager.

Este trist să vezi că nu o să putem avea o țară ca afară pentru că 1. nu luăm ideile din străinătate ca să le implementăm în țara noastră și 2. nu avem motivația financiară și morală să facem asta.

Referitor la asta, am vizionat acum câteva zile, seria de interviuri moderate de Lorena Buhnici cu cele de la Fabmuse ce afirmau că atunci când sunt invitate la showuri de modă/ evenimente importante în alte țări ce atrag interes internațional, faptul că sunt românce le trag în jos, datorită faimei ce o avem în afara granițelor.

Ce m-a frapat a fost când în timpul interviului, au menționat o situație penibilă realizată la fashion show-ul de la Tbilisi unde la cardul de acces li s-a scris că sunt din Ucraina de către organizatori ca să nu le afecteze percepția celor invitați asupra muncii și realizării lor.

Chiar este trist nene, să ajungem așa..


Alice in … phone world

Mai demult am văzut un film franțuzesc – foarte interesant – ce aborda însemnătatea telefoanelor. Filmul prezenta o seară de vineri, cu prieteni invitați la cină, prieteni din copilărie ce și-au continuat viețile împreună.

 

mrw-when-a-girl-justified-her-cheating-on-her-deployed-so-with-you-have-no-idea-what-its-lik-someone-140517

sursa: Google

Totul bine și frumos până când cineva abordează cât de mult valoarează onestitatea unul față de celălalt și ca exemplu dă un joc ce necesită lăsarea telefonului pe masă iar vecinul de lângă trebuia să răspundă la orice mesaj/ apel. Bineînțeles că toată lumea a aprobat jocul, ca dovadă a veridicității.

tumblr_mqbc9zrXbL1rv20pco1_500

sursa: Google

În urma experimentului ăstuia social, un cuplu și-a dat seama că totul scârțâie între ei de mult timp și erau legați unul de celălalt datorită copiilor, tocilarul grupului s-a dovedit că este gay și în celălalt cuplu, soțul ducea o viață dublă cu secretara lui.

 

Depindem atât de mult de telefoanele noastre încât toată viața noastră este stocată acolo: fotografii, notițe, secrete și documente.

De ce crezi că atunci când o persoană își pierde telefonul este atât de multă isterie? De ce crezi că sunt atât de multe modalități de securitate a telefonului? Răspunsul: accesul la lumea ta.

Orice persoană de pe Pământ trăiește mai mult sau mai puțin o viață dublă iar telefonul îți facilitează această dorință, să fii departe de realitate dar în același timp conectat.

Cât de mult ai putea sta departe de telefonul tău? Cât ai rezista fără să verifici notificările de pe Instagram sau de pe Facebook? Sau dacă ai fi într-o zonă fără semnal, ai da în sevraj?

Am făcut experimentul ăsta de fiecare dată când am fost în Vrancea unde semnalul nu este extraordinar și m-am simțit… bine.

Suntem atât de ocupați să muncim și să ne realizăm încât uităm să.. trăim și ne refugiem în accesarea telefonului pentru orice informație inclusiv ca să citești o carte în format digital. Unde mai este exaltarea când la librărie apărea o nouă carte și voiai să simți mirosul de carte nouă?

Cred că îmi lipsește perioada romantică când puteai să faci romane prin scrisori, unde povești de dragoste și război se nășteau…tenor


Tableta și nisipul

Girl-playing-on-ipadStă atentă la tabletă. Se încruntă, gesticulează și mai spune câte ceva jocului. Se aud o grămadă de sunete, unele mai ascuțite altele mai joase.

Trece o oră și ea nu s-a mișcat din pat. Aceleași sunete și aceleași gesticulări.

O întreb: “Ce faci tu acolo? Mai nou tableta îți vorbește?”

Ea își ridică căpșorul și spune nonșalant: ” Nu îmi vorbește decât atunci când vreau să caut pe Google, când dau acolo la microfon. Dar acum mă joc.”

Mă opresc în tocul ușii și încep să râd și îi spun că ma gândeam că a prins rădăcini pe pat. Ea se uită mirată ca și cum a văzut un extraterestru și îmi dă replica: “Tu ești mare și nu mai știi cum să te joci. Tu toată ziua citești cărțile alea plicticoase. Tu nu te jucai tot așa ca mine când erai mică cu jucării?” Read More