Dimineți electrice

De când m-am mutat în UK, am descoperit ca fără un automobil nu te poți descurca în oraș. Deși nu stau în Londra sau în alte orașe circulate, este foarte greu sa călătorești fără un mijloc de transport.

De exemplu, dimineața este foarte greu cu autobuzele. Ori vin prea târziu ori vin prea devreme. Niciodată nu știi la ce ora sa pleci, iar dacă da Domnu’ sa ațipești și sa nu auzi alarma, iți poți lua adio de la a ajunge la timp la locul de munca.Asa ca ,vrei nu vrei, trebuie sa înveți pentru permis ca sa poți sa comuți dintr-o parte-n alta.

Hai sa va zic ceva, eu nu sunt mare amatoare de a conduce, adică hei, este mult mai bine sa stau pe locul pasagerului și sa schimb melodiile din playlist.

Plus ca eu caracterizez mașinile ca fiind mai toate la fel: au roti, folosesc combustibil și au scaune confortabile. Si fac mult zgomot, mai ales la semafoare când se accelerează ( vezi vezi, știu câte ceva despre mașini ).

In calitate de pieton, merg foarte des cu autobuzul și ..îmi place. Fac naveta de când eram în scoală generala și este în reflex în a merge cu autobuzul.

Ceea ce am observat în autobuzule englezești și noua ne lipsesc cu desăvârșire ( pe lângă faptul ca noi nu avem un sistem electronic pentru bilete și aer condiționat) este faptul ca ei folosesc o tehnologie pentru a reduce amprenta de carbon.

Adica încearcă sa facă lumea sa folosească metode alternative de a conserva natura plus sa folosească autobuzul în loc de propriul mijloc de transport.

Mesajele cu aviz informativ aici chiar au efect. Englezii sunt pe principiul ca dacă o persoana dau exemplu în viata de zi cu zi, atunci și ceilalți îl vor urma.

Pentru ca este un oraș industrial se pune accentul pe biciclete. Sunt vreo 4-5 parcuri industriale ce oferă locuri de munca sezoniera și pe termen lung locuitorilor de aici, pe tot parcursul anului.

bike-rider.gif

sursa: Giphy

De asta ,de o perioada încoace, se încearcă trecerea de la bicicletele tradiționale la bicicletele electrice. Nu sunt foarte scumpe și de asemenea nu dai la pedale ca un apucat iar când ajungi la munca curg apele de pe tine.

Prima data când am văzut o bicicleta electrica,era la un tip care aștepta la semafor și nu înțelegeam de ce nu da la pedale. Mi-a cam dat cu eroare exact ca atunci când am văzut (și auzit) pentru prima data o Toyota ( electrica).

 

Daca nu mi-ar fi frica de mașini și tiruri ( am o manie), mi-ar plăcea sa achiziționez o bicicleta electrica, căci as economisi bani, as avea grija de mediul înconjurător ( v-am zis eu de puterea exemplului) și ca nu mi-as face grija de locurile de parcare ( nu îmi place sa fac parcări).

scootin.gif

sursa: Giphy

Nu m-as putea deplasa cu un hoverboard ( pentru ca o sa cad în nas, și asa am nasul mare, nu trebuie sa îl fac și mai și) iar trotinetele electrice mi se par ideale a fi folosite în parc ,de oameni leneși ca mine sau prințese diafane ca sora-mea.

 

 

Cred ca mama va trebui sa facă un drum la EvoMag dupa acest articol, cred ca nu va scapă de insistentele sora-mii în achiziționarea unei trotinete electrice. 🙂 Era mai rau daca stia despre evenimentul din 16 iunie în care cei interesați au putut testa trotinete electrice în showroomul evoMAG.


Export de tinerete

Nu scriu foarte des și de multe ori las în drafts ca sa continui articole. Înainte redactam un articol în câteva minute sau ore ( dacă am prea multe idei), acum îmi trebuie săptămâni și chiar luni.

Sunt întrebata când postez un articol nou. Sa fiu sincera am vreo 4 la care ma tot chinui și pe care sper sa le postez în decursul următoarei săptămâni.

Despre ce vorbim astăzi?

Despre tineri.

Tocmai ce am terminat serialul Instrumente mortale, cu chiu cu vai, mai pe adormite mai pe trezite. Nu fac spoilere ca și în celalalt articol dar va recomand serialul, dacă aveți chef sa evadați din lumea plictisitoare și gri sau din lumea vopsita în telenovele și vampiri.

8ZPY

sursa: Gif

** și mie îmi place Twilight și filmele cu tematica dar nu îmi face plăcere sa fie mediatizate la extrem pentru ca ajung ca toate sa aibă același subiect. Personajul principal este o ea superba ce îl cauta pe Fat Frumos sau este un el singuratic care a avut parte de o poveste tragica și se jura ca nu va fi uman (..bla bla bla bla..) și se îndrăgostește de o frumoasa ființa umana. Apoi știți ce urmează, romantism de iți e rău.

Voiam sa vorbesc despre tinerii cu probleme reale, precum ce fac după ce termina Facultatea cu master cu doctorat sau rezidentiat.

Am dat fără sa vreau peste niște filmulețe pe Facebook, ce expuneau situația din Romania, situația gri în care ne aflam. Ca se plângeau ca nu mai avem medici căci toți apuca calea straineziei. De ce dom’le , se întreabă membrii Guvernului?! Pentru ca nu se simt apreciați și ca nivelul de trai este foarte jos decât ce suntem învățați în facultate.

Îmi aduc aminte ca am urat ora de fonetica de engleza la facultate. De fapt, am avut  doar câteva materii, și în rest am urat specializarea pe care am urmat-o. Foarte multe idei învechite, doar informații învățate mecanic și uitate după examen.

La un moment dat am fost întrebata în UK ce am învățat la facultate în Romania. Răspunsul meu a fost ca de fapt am învățat “istoria și vocabularul vostru”. Au rămas blocați, și m-au întrebat de ce, ca ei nu ne studiază istoria și habar nu au despre noi ( decât ce se postează în media).

De când lucrez în domeniul recrutărilor, am întâlnit foarte multi tineri.. poate prea multi. Media  de vârsta este intre 18-25 de ani.  De multe ii întreb de ce au venit în Anglia. Mai toți mi-au spus ca au venit sa aibă o viata mai buna, sa strângă niște bani sau ca nu au niciun viitor în Romania. Dar cel mai rar aud,” am venit sa îmi fac o cariera”. Deși suntem blamați pentru ceea ce suntem, țigani, mincinoși sau hoți… suntem una din cea mai buna forța de munca.

Cu ceva timp în urma, o mămica care a lucrat pentru mine vreo 3 luni într-un depozit a fost luata pe contract. A venit pe la birou sa ii dam actele necesare și când i-am urat felicitările de rigoare mi-a spus “ca ce felicitări, fac asta de nevoie căci am nevoie de bani sa am grija de copil.; noi suntem sclavii lor, ca vezi numai emigranți în munca de depozit, dar nimeni nu iți da șansa sa avansezi”.

Nu tind sa cred ca este atât de extrema gândirea de aici dar experiența din Ro nu este luata în considerare când aplici la locuri de munca dar ironic când te întorci în țara și cauți un loc de munca, se pune baza pe experiența primita în Anglia.

tenor.gif

sursa: Gif

Dar tinerii chico, sunt atât de multi. Sunt copii plecați de acasă, căci nu mai au ce învăța în propria lor țara, țara ce nu facilitează niciun mod de avansare și promovare a tinerilor. In locul actual unde lucrez, cred ca 70% din persoanele care vin în fiecare zi sunt tineri, ca mine, ca tine. Tineri ce spera la o viata mai buna chiar dacă sunt sub calificările lor.

Deci Românie când te trezești căci curând o sa îmbătrânești înzecit dacă iți mai pleacă copiii? Vin generațiile din spate, și va fi aceeași letargie? Oare și sora-mea va avea parte de același traseu sau Românie, poți oferi un drum lin și dezvoltat pentru copiii ce rămân?


Nemultumiri de oameni mari si mici

Un proverb chinezesc spune ca ”poţi cumpăra cu bani o carte, dar nu şi cunoaşterea”.

giphy

Oamenii sunt inspaimantati de necunoscut si propun sa isi dea cu presupusul in ceea ce te priveste pe tine, pe vecinul, pe bunica sau catelul.

Urmaresc cu interes vlogul lui Anne (click pe nume) si intr-unul din vlogurile ei subliniaza nevoia de educatie sexuala dupa ce Biserica ortodoxa s-a opus in Guvern.

De ce?

Inainte sa incepeti sa aruncati cu noroi, dati un click aici  ca sa cititi articolul. Sa nu ziceti ca nu fac un bine 🙂 .

Si inca mai intrebati de ce?

Pentru ca e mult mai misto sa apara o adolescenta de 13 ani la stirile de la ora 5 decat, citez, ”nu trebuie să absolvim cursuri de kamasutra ca să fim oameni normali”.

Caci deh, daca pierdem si exclusivitatea asta ajungem la sapa de lemn , la propriu caci altfel cine mai face vizualizari ca sa ii platim pe bietii camerani, microfonisti, reporteri etc etc etc.

*sa se inteleaga, nu am nimic cu saracii oameni care isi fac doar datoria;

** dar am ceva cu oamenii care vorbesc aiurea desi nu cunosc bine problema;

*** cum ar fi purtatorul de cuvant al Bisericii ortodoxe;

Ca sa nu va luati de mine ca sunt ateu o sa abordez un alt exemplu: mediul social in care te invarti.

Un prieten spunea cu emfaza ca gura satului nu o poti astupa, indiferent ce sacrifii faci.

What_do_I_hate_most__PeopleTe-ai intrebat de ce colegii de la locul de munca te plac asa mult? Pentru ca esti un bun subiect de studiat si un bun subiect de barfa. Da stiu, credeai ca te plac, ei nu, doar esti un aperitiv de amuzament.

De asemenea, stiu ca voiai o marire de salariu in ceea ce ai profesat timp de multi ani. Din pacate, vei mai astepta inca 6 ani ca sa poti sa iti atingi telul.

Sau vrei sa ajuti si sa faci un bine omenirii?

Gandeste-te ca binele pe care ai vrea sa il faci cuiva nu iti va fi rasplatit dublu cum spun vorbele batranilor. Oamenii sunt facuti dintr-un aluat mucegait si plin de gogoloase.

68b3f5dca29a424d86674ed795266894e9e73e9c.gifAsa ca Apocalipsa unde esti? Ca Thanos deja a exterminat jumatate din Avangers.

 

 


Legături între generații

Știi poveștile cu soacra și nora?

Sunt cazuri fericite cât și cazuri mai puțin fericite.

 

Să începem cu începutul. Îl găsești pe Făt Frumos, vă îndrăgostiți și viața voastră este plină de fluturi și nori pufoși.

2zs4axhȘi apoi vine momentul în care el zice “părinții mei vor să te cunoască”.

Dacă ești fată cu bun simț și cu planuri de viitor, te pregătești sufletește și cu inima deschisă accepți propunerea îndrăzneață.

Două scenarii rulează în capul tău: totul o să vină de la sine și vor avea o părere bună despre tine sau totul va merge  bine iar apoi când ieși pe ușă o să îți scuipe în mâncare. Important este să nu ajungă la al doilea gest căci următoarea dată o să își scuipe în mâncare când le vei călca pragul.

Dacă ai parte de primul scenariu. felicitări, ai tras lozul câștigător. Oficial ai parte de comunicare și de o soacră mișto cu care poți împărți și bune și rele.

Dar dacă începi să joci în primul scenariu, ei bine, încearcă să nu pui la suflet. Nu zic că nu există nicio rezolvare, dar se aplică persoanelor care sunt pupincuriste și nu pun la suflet. Dacă ai atributul nefast să îți mai și pese, well that’s shit.

Ce te împiedică să ai o comunicare frumoasă? Sunt nenumărate motive precum bariere emoționale, traume din căsnicie sau posesivitate excesivă. Poți claca sau poți lupta dacă consideri că se merită. Trebuie să analizezi bine dacă trebuie să investești într-o bătălie crâncenă ca asta.

Dacă nu ești genul de persoană care să îți pese, bravo ție, oficial te poți detașa de telenovelă și îți poți găsi un început în alt film.

Dacă ești genul care să îți pese, atunci filmul tău va avea multe episoade precum “Tânăr și neliniștit”.

Știu că te așteptai să zic că toți vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți dar nu este așa. Întotdeauna va fi cazul în care vei petici un gol și vor apărea alte două care vor cere și mai multă trudă.

Principiul de bază este dacă se merită sacrificiile pentru omul de lângă tine atunci și lupta pe care o vei duce cu soacra va conta pentru că vei avea suportul moral din partea persoanei iubite.

Nu trebuie să generalizezi ci trebuie să știi cum să descurci situația. Să fii demn să dai un exemplu următoarei generații.

De fapt, am citit o grămadă de articole care mai de care mai amuzante, de fapt tragico- amuzante dar merită să fie citite. Așa că atunci când crezi că ai o zi oribilă, gândește-te că sunt situații și mai nasole.

 

 

 

 


Tribut

De fapt era vorba de româncele din UK dar…

maxresdefault (1)

sursa: Google

Nu fac discriminare și nici nu vorbesc de partea proastă în caare femeile sunt văzute ca obiect sexual. No no, vorbesc de frumusețea româncelor și de capacitatea lor de a se zbate să facă ceva cu viața lor în străinătate.

Nu este vorba de un clișeu și nu este vorba despre 0,01% cazuri când femeile sunt CEO-ul unui companii.

Vorbesc despre femeile care îmi trec pragul agenției în calitate de iubite, soții, fiice sau mame.Româncele de disting din mulțime din două perspective, atât negativă cât și pozitivă.

dorothy brain had one gif

sursa: Gif

Băi, sunt cele care vin în căutarea unui loc de muncă cu botox în buze, cercei ovali și îmbăiate în Far Away sau One Million.

Dragi fete din generația nouă, iertați-mi hate-ul dar întâi să veniți în străinătățuri, vă rog învățați niște cuvinte din DEX și ce înseamnă a da cu mătura.

Știi, e amuzant la câte răhățele am auzit când m-am prefăcut că nu vorbesc română. Fetelor,trebuie să înțelegeți că surname înseamnă nume de familie și nu numele persoanei de lângă tine și că 77-7 fac 70 nu o operație matematică complexă.

Btw, if you want that rich dude to choose you , you need to be very dumb and hot or just to be dumb and lucky.Pozele făcute în oglindă la Primark cu hashtagul # ilovemylife#blessed nu te ajută deloc. Just saying..

Și mai sunt tipele normale, care au venit în UK pentru că au fost obligate de sistemul precar din România să vină pe plaiuri străine să se adapteze și să facă ceva cu viața lor. Mame supereroine , iubite care au două joburi și care se îmbolnăvesc de oboseală.

tenor (4).gif

sursa: Gif

Acele femei care nu se dau în spectacol că și-au achiziționat nu știu ce nimic sau care fac live-uri pe facebook și ne arată cum să îți aranjezi părul. Și acele femei care sunt multifuncționale și spun mândre că sunt românce deși sistemul nostru le-a dat un șut în fund și au ajuns să producă income pentru altă țară.

Cum am menționat la începutul postării, nu este despre CEO-uri ci despre oameni simpli dar care fac o mare diferență majorității.

De exemplu, în branșa mea am întâlnit două românce; Carina și Diana.

Pe ambele le-am întâlnit la conferința anuală a companiei la care lucrez și am fost tare mândră să discut cu femei frumoase și puternice.  Printre multele întrebări pe care ni le-am adresat, amândouă răspuns ferm că nu se vor mai întoarce în România.

Carina este originară din Cluj dar a venit în Anglia de vreo 3 ani. A lucrat ca și account manager vreo 2 ani, adică persoana care face plățile și apoi a început ca și Implementation manager, adică unde este nevoie de ajutorul ei, ea va ajuta proiectul.

Iar Diana, contract manager și o graviduță adorabilă. A venit aici acum 2 ani, a lucrat ca și warehouse operative, apoi a avansat ca și supervisor și în final a devenit contract manager.

Este trist să vezi că nu o să putem avea o țară ca afară pentru că 1. nu luăm ideile din străinătate ca să le implementăm în țara noastră și 2. nu avem motivația financiară și morală să facem asta.

Referitor la asta, am vizionat acum câteva zile, seria de interviuri moderate de Lorena Buhnici cu cele de la Fabmuse ce afirmau că atunci când sunt invitate la showuri de modă/ evenimente importante în alte țări ce atrag interes internațional, faptul că sunt românce le trag în jos, datorită faimei ce o avem în afara granițelor.

Ce m-a frapat a fost când în timpul interviului, au menționat o situație penibilă realizată la fashion show-ul de la Tbilisi unde la cardul de acces li s-a scris că sunt din Ucraina de către organizatori ca să nu le afecteze percepția celor invitați asupra muncii și realizării lor.

Chiar este trist nene, să ajungem așa..


Alice in … phone world

Mai demult am văzut un film franțuzesc – foarte interesant – ce aborda însemnătatea telefoanelor. Filmul prezenta o seară de vineri, cu prieteni invitați la cină, prieteni din copilărie ce și-au continuat viețile împreună.

 

mrw-when-a-girl-justified-her-cheating-on-her-deployed-so-with-you-have-no-idea-what-its-lik-someone-140517

sursa: Google

Totul bine și frumos până când cineva abordează cât de mult valoarează onestitatea unul față de celălalt și ca exemplu dă un joc ce necesită lăsarea telefonului pe masă iar vecinul de lângă trebuia să răspundă la orice mesaj/ apel. Bineînțeles că toată lumea a aprobat jocul, ca dovadă a veridicității.

tumblr_mqbc9zrXbL1rv20pco1_500

sursa: Google

În urma experimentului ăstuia social, un cuplu și-a dat seama că totul scârțâie între ei de mult timp și erau legați unul de celălalt datorită copiilor, tocilarul grupului s-a dovedit că este gay și în celălalt cuplu, soțul ducea o viață dublă cu secretara lui.

 

Depindem atât de mult de telefoanele noastre încât toată viața noastră este stocată acolo: fotografii, notițe, secrete și documente.

De ce crezi că atunci când o persoană își pierde telefonul este atât de multă isterie? De ce crezi că sunt atât de multe modalități de securitate a telefonului? Răspunsul: accesul la lumea ta.

Orice persoană de pe Pământ trăiește mai mult sau mai puțin o viață dublă iar telefonul îți facilitează această dorință, să fii departe de realitate dar în același timp conectat.

Cât de mult ai putea sta departe de telefonul tău? Cât ai rezista fără să verifici notificările de pe Instagram sau de pe Facebook? Sau dacă ai fi într-o zonă fără semnal, ai da în sevraj?

Am făcut experimentul ăsta de fiecare dată când am fost în Vrancea unde semnalul nu este extraordinar și m-am simțit… bine.

Suntem atât de ocupați să muncim și să ne realizăm încât uităm să.. trăim și ne refugiem în accesarea telefonului pentru orice informație inclusiv ca să citești o carte în format digital. Unde mai este exaltarea când la librărie apărea o nouă carte și voiai să simți mirosul de carte nouă?

Cred că îmi lipsește perioada romantică când puteai să faci romane prin scrisori, unde povești de dragoste și război se nășteau…tenor


Tableta și nisipul

Girl-playing-on-ipadStă atentă la tabletă. Se încruntă, gesticulează și mai spune câte ceva jocului. Se aud o grămadă de sunete, unele mai ascuțite altele mai joase.

Trece o oră și ea nu s-a mișcat din pat. Aceleași sunete și aceleași gesticulări.

O întreb: “Ce faci tu acolo? Mai nou tableta îți vorbește?”

Ea își ridică căpșorul și spune nonșalant: ” Nu îmi vorbește decât atunci când vreau să caut pe Google, când dau acolo la microfon. Dar acum mă joc.”

Mă opresc în tocul ușii și încep să râd și îi spun că ma gândeam că a prins rădăcini pe pat. Ea se uită mirată ca și cum a văzut un extraterestru și îmi dă replica: “Tu ești mare și nu mai știi cum să te joci. Tu toată ziua citești cărțile alea plicticoase. Tu nu te jucai tot așa ca mine când erai mică cu jucării?” Read More