Prieteni cu termen necunoscut

*inainte sa citesti, da play la melodia asta:)

De curand am vorbit cu o fosta prietena, din cele bune evident. Sa fiu sincera nu imi mai aduc aminte de  ce ne-am certat, dar stiam ca nu voiam sa o deranjez si viceversa.

De ce m-am gandit asa? Nici eu nu mai stiu sa zic sigur, dar cert este ca am incheiat convorbirile cu ea.

De ce am facut asta?? Pentru ca asta este reactia pe care fiecare dintre noi o are atunci cand este ranit in ego mai exact.

Mi-a dat seama ca toate intrebarile astea terotice mi le adresez de fiecare la sfarsitul anului. Si doar am zis sa nu ma mai ghidez dupa principiile de ‘ new year resolution’.

Asa cum trendurile vestimentare se actualizeaza de la an la an, asa se intampla si cu prietenii pentru ca fiecare varsta aduce responsabilitati si alte domenii de interes.

Daca in perioada copilariei te interesau papusile si bicicletele si joaca de-a ascunsa, in liceu esti mult mai interesat de cum arati sau de cum te vad cei din jur. Drumul spre maturizare incepe sa se contureze usor usor si nevoia de independenta se cristalizeaza.

Dar zi tu, cand ai vorbit ultima data cu cel mai bun din copilarie? Da da, prietenul ala care statea in fata blocului si batea mingea si vorbea despre noile jocuri aparute?

Dar zi tu, cand ai vorbit cu colega ta de banca din liceu care te ajuta sa copiezi la ora de franceza?

Dar zi tu, cand ai vorbit ultima data cu colegii din facultate? Inca mai ai de colectat albumul foto de sfarsit de an..

Dar zi tu, cand ai vorbit cu vechea gasca din liceu? Anturajul care iti petreceai orele de clasa si la sfarsiturile de saptamana?Acum mass media iti ofera o idee de ce oameni au devenit dar doar atat.

Ma gandeam acum cateva zile de oameni pe care i-am intalnit si i-am considerat ‘prieteni’ si au disparut subit. Este ataat de efemer totul incat ajungi sa nu mai stii cand a trecut timpul de fapt, si ca la 5 ani distanta , este totul schimbat asa cum nu te asteptai. Aveam cu totul alta idee de cum se va portretiza viitorul si uita-ma aici, cu bune si rele.

Pozele pe care lumea le insira pe retelele de socializare arata doar o frantura din ceea ce li se intampla si intotdeauna este zugravit in roz. Cand ai auzit sau citit pe internet ca x a avut parte de o despartire oribila si ca plange cu bolul de inghetata langa? Sau cand ai vazut ca cineva sa se planga ca nu au destui bani acasa si ca nu au ce manca? Asa-i? Tot ce ai vazut a fost glamour and fancy lifestyle.

Urmatoarea data cand vrei si tu viata lu’ colega aia din Canada care se plimba pe la nu stiu ce restaurante de top, gandeste-te de doua ori, caci viata nu este zugravita doar din culori ci si cu nonculori.

Advertisements

Jungla de office

*inainte sa citesti articolul, apasa play pe melodia asta 🙂

Toti avem griji, unele mai mici, altele mai mari.

A iti zice ca se streseaza cu jobul si sarcinile de zi cu zi. Se plânge ca desi lucreaza de doi ani in acelasi loc, nu a facut nimic sa schimbe ceva. Sta pentru ca locul asta ii ofera siguranta zilei de maine, ca sa nu isi faca griji de chirie, de transport, de rata la masina. Dar ..este nefericita.

Se uita cu jind la B care are o viata excelenta si nu stie de ce el se plange toata ziua cand ajunge la job.

B este un tip carismatic, intr-o relatie de 6 ani cu o tipa trasa ca prin inel si cu o cariera in ascensiune. El se plange ca ea nu ii da atentie si intotdeauna il vezi cu telefonul in mana vorbind ba cu una, ba cu alta. Dar niciodata nu a dus la alt nivel, ci a ramas la nivelul de tatonare. Nu vrea sa isi lase ce are sigur acasa.

Il sacaie pe C, tocilarul din birou, caci pare ca el nu are nicio problema.

C are o gramada pe cap, caci munceste si se duce la facultate in acelasi timp ca sa nu mai lucreze cu tipi ca B. Colegii il categorizeaza ca fiind tipul antisocial dar nu ii pasa. Nu il suporta pe B caci are tot ce isi doreste dar niciodata nu este multumit. De abia asteapta sa isi ia diploma si sa le dea o lectie tipilor astora cu BMW si fite de sefi.

El si cu D se inteleg desi nu ii agreeaza linguseala.

D este un oportunist, incearca sa fie friendly cu toata lumea mai ales in cazul persoanelor dupa care el poate profita. Este exact ipocritul care ar face orice numai sa aiba o pozitie de conducere prin linguseala si pupincurism.

Iar cand nu ii iese asta, se plange la E care este confidenta lui. De fapt este colega care este de ceva timp in birou. Colega aia care stie toate barfele din birou si care isi cauta un viitor sot in orice newbie din birou si alte departamente. Saliveaza din greu la B, care este deja luat.

Nu o suporta pe F caci ea este prea indiferenta si aroganta care are un Audi la care viseaza de mult timp. O uraste dar nu are un motiv anume.

F este de jumatate de an cu experienta intr-un alt domeniu. Nu ii face placere sa vina la jobul din birou dar are nevoie sa nu se plafoneze. Prefera sa invete ceva nou. Are de platit masina la care saliveaza E de cand a venit. Sta in office pentru ca are o echipa misto si nu ar alege sa plece altundeva doar din cauza asta. Ar prefera sa aiba viata personala.

Frustrari mari si mici.

Cand te gandesti ca ai o zi nasoala si te gandesti ca prietenul cutare si vecina cutare au un job extraordinar, dovezi fiind pozele de pe facebook, citeste articolul asta si apoi mai cugeta inca o data. 😀

Relatii de 2018

*inainte sa incepi sa citesti, da play la melodia asta:)

Știi începuturile cu fluturași și râuri de miere curgând ? Momentul ăla când te topești când ajungi la primele întâlniri? Da, vorbim despre honey Moon. Despre prima luna sau in cazuri fericite de 3 luni.

Dar relațiile variază.

In adolescenta când hormonii se zbenguie voios in toate direcțiile ? Totul se rezuma la a ieși la un Chico la un pub din centrul orașului și a sta pana noapte târziu. Iar majoritatea relației se consuma prin mesaje. Acolo se naște relația, acolo sunt certurile și acolo se încheie dragostea.

Atunci e perioada când înveți ce este o inima franta și ca in a găsi printul cel frumos, dai peste o grămada de broaște râioase.

Cu timpul te maturizezi, liceu, facultate și un job. Îți dai seama ca de fapt , viața nu este compusă din unicorni și nori pufoși ci mai mult de atât , presărată cu trandafiri spinoși.

Dragostea nu mai este așa ușor de găsit pentru ca ai multe filtre prin care treci toate persoanele pe care le întâlnești. Nu contează ca este un blind date sau pur și simplu ajungi in cercuri sociale.

Începi sa te gândești la dragoste ca fiind o investiție de viitor nu ca un balsam ce îți unge sufletul și inima franta uneori.

Ma uitam pe rețelele sociale și așa am văzut ca oamenii sunt nefericiți, ca nu mai apreciază sufletul omului ci cum arată in cadrele de pe internet.

Cel mai greu este ca nu se mai pune accent pe interacțiunea umană și de contactul vizual ci totul se întâmpla pe chat.

Dar când intr-un final dai peste lozul câștigător , tinzi sa investești totul: energie, timp și multă încredere. Dar ce se întâmpla atunci când persoana aia zice pas? Sau tu zici pas deși este persoana potrivită ?

S-a dovedit științific ca atunci când dopamină se lansează in organism ne face sa ne comportam ca niște idioți și nu mai gândim și vedem limpede. Ne comportam ca niște grădinari care sufocam niște flori frumoase in dezvoltare. Nu mai acordam timpul și spațiul pe care fiecare “plantuta” le avea înainte sa fie la puterea a doua.

Dragostea vine mâncând se zice dar atunci când ai mâncat prea multă ? Care este remediul?

Ființele omenești sunt întotdeauna nemulțumite și nu vor fi niciodată fericite atunci când au tot dar nici când nu au nimic.

Pentru ca in dragoste și in război , nu exista reguli.

Ghid pentru societate

Am citit de curand un articol de Vlad Petreanu, in care spunea ca sunt foarte multi asa zisi ‘influenceri‘ care nu vorbesc decat despre cat este de frumoasa viata si picteaza totul in roz.

De asemnea mentioneaza ca se incearca foarte mult modelul de peste hotare in care se promoveaza bauturi, truse de machiaj, haine si accesorii scumpe dar pe care o Romanie trista si saraca nu si le permite. Deci ce poti gasi pe Instagram cand dai scroll?

3b8

sursa: Giphy

Am facut curatenie prin lista mea, si am vrut sa vad daca are dreptate in articolul pe care Vlad l-a publicat. Cu degetul tremurand si cu inima indurerata, mi-am dat seama ca si eu sunt un consumator de ‘ frumos si roz‘.

Am prea multe pagini cu tutoriale cu machiaj ce nu imi vor reusi vreodata, am multe persoane publice pe care nu voi ajunge sa le cunosc si am multe pagini de travelling.

Din toate astea mi-am dat seama ca toti promoveaza sa cumperi. Ei ce sa cumperi? O vacanta in Thailanda, un machiaj de la Fenty si un Tommorowland la care va trebui sa ajungi in urmatorii 50 de ani.

Problema nu este asta,caci toti suntem consumatori de frumos,indiferent daca vrem sa recunoastem sau nu.

Suntem consumatori in diferite forme: de femei frumoase, de barbati cu muschi, de calatorii orientale, de tehnologe de ultima generatie si de noile modele de Tesla (yes I know about cars dudes!).

Problema este atunci cand nu mai stii sa iesi in viata reala, cand nu stii sa faci diferenta intre un cooking tutorial si cand sustii ca poti face mancare dar arzi oualele caci esti pe Snapchat si crezi ca asa trebuie sa miroasa.

c4bae4e4a5c265cd562f855a2c8f6dc8.gif

sursa: Giphy

Problema este atunci cand traiesti prin poze si viata ta virtuala se compune din aplicatii precum Facebook, Instagram, Snapchat, Twitter…  si le-am pierdut numarul.

Atunci cand esti o ‘pseudo-vedeta‘ si ai 1000 de like-uri la fiecare poza si te hranesti din asta.

Problema este atunci cand nu iesi din casa fara sa fii machiata pana la supermarket ca sa nu te intalnesti cu cineva cunoscut. Si ce? Chiar crezi ca lumii ii pasa?

Problema este atunci cand nu esti in stare sa mentii un argument sau o discutie face to face dar pe internet scrii romane. Stii ca pe vremuri se punea accent pe contactul vizual?

Problema este atunci cand ajungi intr-o societate si iti dai seama ca urasti oamenii dar iti place sa adaugi cat mai multi pe facebook, caci asa like-urile curg.

Problema este atunci cand te imporivesti cursului normal al vietii si tu te numesti ‘ un copil mic si alintat’. Cine a zis ca isi doreste sa creasca si sa se maturizeze ca sa aiba mai multe probleme pe cap?

Si problema este atunci cand nu vrei sa iti iei responsabilitate asupra unui lucru si te comporti ca un copil razgaiat si crezi ca toata lumea are ceva cu tine?

Atunci de ce te intrebi de ce nu poti mentine o conversatie cand toate dialogurile tale se realizeaza in forma snapurilor si meme-urilor de pe Facebook?

 

Tipa din Audi

giphy.gif

sursa: Giphy

Da da, tipa aia trasa ca prin inel, cu tocuri de 15, la costum mulat si cu caracteristici exotice.

Te intrebi ce face in viata de zi cu zi? Cu ce se ocupa? Cu cine isi petrece timpul? Sau unde se duce la sala?

Dar cea mai arzatoare intrebare este: de unde are bani sa isi permita un Audi?

Vecinele din cartier ar zice ca ‘stiu ele ca se perinda un barbat cu bani, ce ii trece pragul de cateva ori pe saptamana. Ca ea este fata desteapta dar este dintr-o familie modesta.

Prietenele de la facultate care stau la toate cursurile ar zice ca ‘ ea a gasit un print de Dorobanti si nu ii mai da drumul caci ii place viata comfortabila si luxoasa. Noi stim ca isi doreste sa nu duca lipsa zilei de maine.’

Colegii de la munca ce stau 12 ore ar zice ca ‘ face videochat la ce corp are si ca are pile la sef, daca stii ce inseamna asta’.

Dar ea,  se trezeste dimineata, mananca pe fuga, se duce la faculate la cursurile importante si apoi se duce la lucru ca sa isi permita chiria si masina pe care a cumparat-o in rate cu banii economisiti si cativa in plus din partea familiei.

Deci de unde iti poti permite ca femeie o masina scumpa in Romania?

Ai nevoie de un barbat?

Ai nevoie de o matusa ce ti-a lasat mostenire prin testament dupa ce a murit?

Ai nevoie de videochat?

Ai nevoie de ‘pile’ la sef?

Sau ai nevoie de…. ambitie?

Tipa zice ca ‘imi permit sa am un Audi pentru ca lucrez pe branci sa imi gasesc locul in societate pentru ca oamenii ma catalogheaza dupa felul cum arat. Femeile inca sunt vazute ca niste papusi din vitrine ce sunt bune doar de admirat si nu sunt ascultate atunci cand au ceva de spus. Pentru ca ne este greu sa ne adaptam perioadei in care traim, preferam sa judecam.’

Desi suntem in era evolutiei, si ne batem cu pumnul in piept si promovam egalitatea intre femei si barbati, inca exista de exemplu tari in care femeilor nu le este tolerat sa aiba permis de conducere sau sa aiba dreptul la vot.

Nu zic ca toate femeile muncesc pe branci si barbatii iau totul for granted, dar mass media promoveaza idealul de femeie si noile generatii se ghideaza pe principiul ca o data ce arata mui bien pot avea tot ce isi doresc.

Deci zi-mi tu unde gresesc oamenii aia cand isi pun intrebarea, de unde are tipa bani de Audi?

#trip tip: La pas în Scoția

Țin să scriu articolul acesta de mult timp pentru că vreau să împărtășesc uimirea față de niște locuri pe care probabil nu le-aș putea numi primitoare.

Este vorba despre frumoasa Scoție, de bătrâna și friguroasă parte a Angliei. Gândește-te că am realizat o călătorie de un weekend în ultima lună de octombrie a anului trecut.

Sunt mare amatoare de Harry Potter și întotdeauna m-a fascinat povestea și amplasarea cadrelor ce au țesut povestea de pe micile ecrane. Tind să menționez că povestea originală este mult mai interesantă și plină de detalii pe care micul ecran nu le poate surprinde. Te îndemn să citești cărțile înainte să vizionezi filmul ( asta dacă nu ai făcut asta înainte).

După cum știi, Anglia este plină de castele/ fortărețe pe care autoritățile le-au conservat și sunt deschise publicului. Mi se pare o inițiativă bună ce ar trebui urmată și la noi. O să scriu în curând o paralelă cu Castelul Bran de la noi pe care l-am vizitat de curând.

Startul aventurii noastre a venit după ce am aflat că locul unde s-a filmat Harry Potter era de fapt la 8 ore distanță de orașul în care să stau. Într-o dimineață, surfând pe Facebook, am văzut un clip de prezentare al castelului Alnwick (Hogwarts) și că este deschis pe o anumită perioadă de timp. Fericită de noua descoperire, am vrut să o împărtășec cu colegii de la birou.

după 5 minute..

“Norina, dar credeam că știi deja. Nu este chiar la o aruncătură de băț dar este accesibil, în 8 ore ești acolo dacă te duci cu mașina.”

Ce a urmat apoi? Dă-i căutare pe net, prețuri, drum, fă calcule, cheltuieli și acomodare.

Ce am găsit? Conform Wikipedia, Castelul Alnwick este construit în secolul 11 și este în posesia al celui de al 12-lea al duce de Northumberland. A avut parte de multe renovări și multe lucrări s-au adăugat frumosului castel. Familia ducelui locuiește pe o anumită perioadă ( 6 luni) iar apoi este deschis publicului. Găsești aici site-ul lor oficial. Prețul unui bilet a fost în jur de 10 lire și este pentru un an de zile.

Castelul a constituit un loc autohton pentru filmarea multor seriale sau filme; cele mai recente fiind seria Harry Potter și Transformers: Ultimul cavaler. 

Ne-am înarmat cu provizii, muzică bună, haine groase și multă răbdare. Am plecat la 5 dimineața și am ajuns pe la 6 seara. Drumul a durat mai mult decât ne-am așteptat datorită multor popasuri pe care le-am făcut.

Primul pe care l-am făcut a fost în frumosul oraș York, un oraș micuț, cochet ce se întinde de-a lungul pereților medievali din fosta cetate. Orașul este plin de viață, arhi-aglomerat de turiștii curioși.

DSC_0048

York-arhiva personala

DSC_0052.JPG

York-arhiva personala

Centrul orașului m-a frapat că semăna tare mult cu Aleea Diagon din Harry Potter, unde toți elevii se duceau să își cumpere cele necesare începerii anului școlar și nu numai.

Mâncarea de stradă foarte populară și gustoasă, magazinașe cochete închegate în arhitectura orașului sau spectacole stradale ce includ trucuri de magie, mimă sau stand-up comedy. Nu am stat mai mult de 2 ore pentru că mai aveam foarte mult până la destinația finală. Am promis că ne întoarcem în primăvară când este mai cald să ne putem bucura de frumusețea locului.

DSC_0002.JPG

York-arhiva personala

DSC_0001

York-arhiva personala

După ce am plecat din York, am încercat să ne rezumăm doar la pauze de alimentare și de situații urgente. Vremea a început să fie mohorâtă, nori grei și gri, temperaturi mici și multă ploaie.

..yey, genul de vreme ideală pentru o escapadă de weekend.

după 6 ore..

Am ajuns plouați, înfrigurați, nemâncați și obosiți. Ne-am cazat la BB pe coasta Mării Nordului. A doua zi a început cu o vreme însorită și un pic mai călduroasă. La BB am avut micul dejun inclus, și țin să precizez că a fost unul din cele mai bune english breakfast pe care le-am mâncat.  Bogat în calorii și savoare și o varietate de snackuri/ gustări de dimineață.

Ne-am îndreptat spre Alnwick, dar înainte am făcut un popas pe coastă, pe plajă. Zona se numește Seahouses și priveliștea este extraordinară. O porțiune imensă cu nisip curat, cu oameni ce își plimbă câinii sau pur îți fac siesta de după-amiază.

DSC_0092.JPG

Seahouses-arhivă personală

DSC_0110.JPG

Seahouses-arhivă personală

Plaja scoțiană este foarte diferită dar este foarte spectaculoasă în același timp. Era un cer senin și albastru cu un vânt  puternic dar paradoxal o calmitate și o pace nemaiîntâlnită pe o plajă. Oriunde întorceai capul, vedeai ba cupluri, ba căței fericiți ce zburdau pe nisip sau roiuri de pescăruși. O minunăție la Marea Nordului. Lângă coastă era chiar și un castel, Bamburgh, foarte vizitat și plin de curioși. În câteva cuvinte, priveliștea scoasă din cărțile de istorie.

DSC_0159

Bamburgh – arhivă personală

Pe toti prietenii i-am indemnat sa se duca acolo, pentru ca privelistea merita tot efortul. Desi se vocifereaza ca Anglia este mohorata si trista, sunt multe locuri de vizitat. Cu timpul o sa mai prezint pe blog niste tips ca sa dati peste niste privelisti frumoase.

Povestea blogului

De cand am creat pagina de facebook a blogului, am tot primit intrebari legate de cand scriu, de ce scriu, daca este un hobby sau daca articolele sunt luate de pe internet.

Daca tot am facut public blogul este cazul sa fac un pic de lumina.

Sa incepem cu inceputul.

Blogul s-a nascut din nevoia mea acuta de a scrie. Cum am mentionat si in descrierea paginii, blogul meu a avut diferite forme si diferite nume. Pentru ca scriam foarte mult si ca conceptul blogului este genul jurnal ce se axeaza mai mult sau mai putin pe experientele personale, am hotarat sa nu mai irosesc hartia si sa daunez mediului incojurator, si sa trec pe mediul online.

Asa am descoperit platforma blogspot. Acum haterii vor spune diferite rautati la adresa platformei ( si da, am citit recenziile de pe internet), nu eram foarte bine documentata in 2012. Da, ati vazut bine, scriu e mai bine de 6 ani si in toti acesti ani mi-am perfectionat stilul.

Dar ca sa intelegi mai bine pasiunea scrisului, trebuie sa dam un pic timpul inapoi, pana in 2004 cand mini me era in clasa a4a, de fapt sfarsitul clasei a4a. De ce este asa de importanta aceasta perioada? Pentru ca mi-am cunoscut mentorul ce mi-a dat de inteles ca lumea literelor este accesibila cu multa creativitate.

Era una din ultimele saptamani de scoala, si aveam inspectii ca viitori profesori sa vada daca o sa ne ia in clasa a5a. Dupa cum stii, era un prag pe care noi copiii, trebuia sa il trecem cu brio ca sa o facem pe invatatoare,mandra de puii pe care ii lasa sa zboare.

Trebuia sa pregatim Domnul Goe de I.L. Caragiale. Noi asteptam cuminti in clasa, caci nu eram obisnuiti cu alta figura feminina si profa care trebuia sa ne inspecteze se zicea ca este al naibii. Asa se zicea, vezi minte de copil. Mare ne-a fost mirarea ca o femeie roscata, mica de statura si foarte cocheta ne-a calcat pragul. Toti eram uluiti. Nu putea sa fie chiar atat de rau, nu? nu?O sa trec peste detaliile din timpul inspectiei, caci am trecut cu brio si am ajuns ca profesoara roscata sa ne indrume in lumea literelor din noul an.

giphy

sursa: Giphy

Ce a urmat ?Ca sa se faca auzita sau mai bine zis citita, ne-a dat vreo 100 de titluri pe care trebuia sa le citim  pe timpul vacantei ca sa ne facem o idee pe ce fel de texte o sa lucram. 100 de titluri in mai putin de 3 luni? Pe bune? Si vacanta unde?

M-am chinuit toata vara aia, pe balcon, cu cartile imprumutate de la biblioteca, sa le fac un fel de rezumat ca sa nu uit esenta povestii, am notat expresii si am lucrat intens la ele ca sa fiu pregatita. Biblioteca mi-a devenit o a doua casa in vara aia si a fost la fel in continuarea anilor. Speram ca eforturile mele sa merite.

Mare mi-a fost mirarea ca atunci cand am inceput in forta cu gramatica. In fiecare zi a saptamanii, multe notiuni de gramatica. Ma plictisisem si incepusem sa ma frustrez ca efortul meu a fost in zadar si ca mi-am pierdut intreaga vara… citind.

Stii momentul ala cand te intrebi ce poate fi mai rau de atat? Profa ne-a dat lucrare de control la tot ce invatasem pana in momentul ala. Se zice ca dupa furtuna apare curcubeul. Ei bine la mine s-a manifestat cu o nota acceptabila si o tema supriza: sa facem o compunere. Nu imi mai aduc aminte cerintele dar stiu ca am fabulat pe niste anime-uri pe care le urmaream cu spor .

*pentru cei interesati de anime-uri, este vorba despre Inuyasha si aveti linkul aici.

FcOV

sursa: Giphy

Ce a urmat? Ani in care imi incercam norocul la olimpiade si concursuri de romana. Nu zic ca am excelat si am fost extraordinara dar mi-a deschis apetitul de cunoastere. Iar profa a fost un OM ce m-a ghidat si mi-a dat sfaturi despre cizelare si cum sa imi canalizez creativitatea.

*profa daca cititi acum, sa stiti ca sunteti cea mai tare.

Cel mai greu a fost cand am ajuns la liceu, si am dat peste minti obtuze si inchise si a trebuit sa ma reorientez. Mi-am canalizat energia spre Jurnalism si mi-a placut si mai mult. Nu stiu daca as fi facut o treaba minunata in domeniu, dar nu m-as fi dat in laturi. Am exersat condeiul pe mai multe platforme si m-am adaptat exact ca un cameleon ( doar in ceea ce tine de scris).

*long story short, am scris la revista scolii/liceului, am participat la concurs de jurnalism si am scris la o revista locala de proza; dar in majoritatea timpului mi-am publicat ideile, aici in spatiul virtual.

Acum nu prea am timp sa ma ocup de blog, pentru ca lucrez full time si ideile vin si pleaca daca nu le astern pe hartie la momentul potrivit.

Nu sunt articole copiate de pe net, sunt creatie proprie ( ca am fost intrebata despre asta, why you should ask this?!), majoritatea sunt pe corazon si celelalte sunt pe diverse. Imi place sa impart din experientele personale cat si sa scriu despre travelling. Pagina mea de instagram este plina de peisaje care mai de care.

Blogul este un hobby ce imi ofera o varietate nelimitata de idei si de spatiu de scris. Pot sa scriu cele mai mari tampenii sau pot sa scriu cele mai misto chestii, haters gonna hate.

Alte curiozitati / intrebari/ critici le puteti lasa in comentarii sau pe pagina de contact a blogului 🙂

Export de tinerete

Nu scriu foarte des și de multe ori las în drafts ca sa continui articole. Înainte redactam un articol în câteva minute sau ore ( dacă am prea multe idei), acum îmi trebuie săptămâni și chiar luni.

Sunt întrebata când postez un articol nou. Sa fiu sincera am vreo 4 la care ma tot chinui și pe care sper sa le postez în decursul următoarei săptămâni.

Despre ce vorbim astăzi?

Despre tineri.

Tocmai ce am terminat serialul Instrumente mortale, cu chiu cu vai, mai pe adormite mai pe trezite. Nu fac spoilere ca și în celalalt articol dar va recomand serialul, dacă aveți chef sa evadați din lumea plictisitoare și gri sau din lumea vopsita în telenovele și vampiri.

8ZPY

sursa: Gif

** și mie îmi place Twilight și filmele cu tematica dar nu îmi face plăcere sa fie mediatizate la extrem pentru ca ajung ca toate sa aibă același subiect. Personajul principal este o ea superba ce îl cauta pe Fat Frumos sau este un el singuratic care a avut parte de o poveste tragica și se jura ca nu va fi uman (..bla bla bla bla..) și se îndrăgostește de o frumoasa ființa umana. Apoi știți ce urmează, romantism de iți e rău.

Voiam sa vorbesc despre tinerii cu probleme reale, precum ce fac după ce termina Facultatea cu master cu doctorat sau rezidentiat.

Am dat fără sa vreau peste niște filmulețe pe Facebook, ce expuneau situația din Romania, situația gri în care ne aflam. Ca se plângeau ca nu mai avem medici căci toți apuca calea straineziei. De ce dom’le , se întreabă membrii Guvernului?! Pentru ca nu se simt apreciați și ca nivelul de trai este foarte jos decât ce suntem învățați în facultate.

Îmi aduc aminte ca am urat ora de fonetica de engleza la facultate. De fapt, am avut  doar câteva materii, și în rest am urat specializarea pe care am urmat-o. Foarte multe idei învechite, doar informații învățate mecanic și uitate după examen.

La un moment dat am fost întrebata în UK ce am învățat la facultate în Romania. Răspunsul meu a fost ca de fapt am învățat “istoria și vocabularul vostru”. Au rămas blocați, și m-au întrebat de ce, ca ei nu ne studiază istoria și habar nu au despre noi ( decât ce se postează în media).

De când lucrez în domeniul recrutărilor, am întâlnit foarte multi tineri.. poate prea multi. Media  de vârsta este intre 18-25 de ani.  De multe ii întreb de ce au venit în Anglia. Mai toți mi-au spus ca au venit sa aibă o viata mai buna, sa strângă niște bani sau ca nu au niciun viitor în Romania. Dar cel mai rar aud,” am venit sa îmi fac o cariera”. Deși suntem blamați pentru ceea ce suntem, țigani, mincinoși sau hoți… suntem una din cea mai buna forța de munca.

Cu ceva timp în urma, o mămica care a lucrat pentru mine vreo 3 luni într-un depozit a fost luata pe contract. A venit pe la birou sa ii dam actele necesare și când i-am urat felicitările de rigoare mi-a spus “ca ce felicitări, fac asta de nevoie căci am nevoie de bani sa am grija de copil.; noi suntem sclavii lor, ca vezi numai emigranți în munca de depozit, dar nimeni nu iți da șansa sa avansezi”.

Nu tind sa cred ca este atât de extrema gândirea de aici dar experiența din Ro nu este luata în considerare când aplici la locuri de munca dar ironic când te întorci în țara și cauți un loc de munca, se pune baza pe experiența primita în Anglia.

tenor.gif

sursa: Gif

Dar tinerii chico, sunt atât de multi. Sunt copii plecați de acasă, căci nu mai au ce învăța în propria lor țara, țara ce nu facilitează niciun mod de avansare și promovare a tinerilor. In locul actual unde lucrez, cred ca 70% din persoanele care vin în fiecare zi sunt tineri, ca mine, ca tine. Tineri ce spera la o viata mai buna chiar dacă sunt sub calificările lor.

Deci Românie când te trezești căci curând o sa îmbătrânești înzecit dacă iți mai pleacă copiii? Vin generațiile din spate, și va fi aceeași letargie? Oare și sora-mea va avea parte de același traseu sau Românie, poți oferi un drum lin și dezvoltat pentru copiii ce rămân?

Frustrări

Te-ai întrebat vreodată de ce suntem atât de absorbiți de cunoaștere? De ce sunt atât de multe cărți de analiză scrise despre noi oamenii?

Aseară am vizionat filmul Ghost in the shell cu Scarlett Johansson‘. Filmul nu a fost preferatul meu, pentru că aveam mai multe așteptări mai ales că actrița este foarte bună în rolurile ei și mai ales în cele de asasin. Rolul ei definitoriu în Black Widow o recomandă.

Nu o să fac spoliere ( prea multe) dar ce mi-a plăcut în film a fost ideea / mesajul transmis. Fizicul poate fi alterat dar omul este compus dintr-o sumă de contradicții, de frustrări, defecte și abilități.

În zilele noastre, oamenii sunt apăsați de mai multe frustrări decât bucurii. Și da, inclusiv tu cel care citești ai o frustrare exact acum.

De exemplu de fiecare dată când încerc să deschid TV-ul și de fiecare dată se conectează PS4 deși teoretic și practic el ar trebui să stea închis. Este ca și cum are personalitate proprie și este bântuit în același timp.

giphy (7)

Sau de fiecare dată când mă pensez nu îmi ies egale sprâncenele. Este hilar să vezi de fapt că ai o expresie involuntară pe față.

 

 

Sau atunci când trebuie să pleci la un interviu, nu vine autobuzul, faci comanda la taxi, aștepți 12 minute și apoi trebuie să te înarmezi cu multă răbdare în traficul  aglomerat pe o ploaie cumplită.

Sau atunci când te joci PubG și nu ești în stare să nimerești niciun jucător că ești pe modul survival și te oftici și sperii pisicile vecinului.

*Exemplele de mai sus sunt din viața reală și trebuie tratate ca atare.

Nu am vrut să dau exemple lacrimogene și melancolice pentru că suntem plini de telenovele oriunde aruncăm un ochi.

Este o vorbă la englezi, ce se traduce prin a trata orice cu sare și piper. De asemenea când ai ghinion într-o Vineri pe data de 13 să știi că nu poți da vina pe o coincidență.:))

Legături între generații

Știi poveștile cu soacra și nora?

Sunt cazuri fericite cât și cazuri mai puțin fericite.

 

Să începem cu începutul. Îl găsești pe Făt Frumos, vă îndrăgostiți și viața voastră este plină de fluturi și nori pufoși.

2zs4axhȘi apoi vine momentul în care el zice “părinții mei vor să te cunoască”.

Dacă ești fată cu bun simț și cu planuri de viitor, te pregătești sufletește și cu inima deschisă accepți propunerea îndrăzneață.

Două scenarii rulează în capul tău: totul o să vină de la sine și vor avea o părere bună despre tine sau totul va merge  bine iar apoi când ieși pe ușă o să îți scuipe în mâncare. Important este să nu ajungă la al doilea gest căci următoarea dată o să își scuipe în mâncare când le vei călca pragul.

Dacă ai parte de primul scenariu. felicitări, ai tras lozul câștigător. Oficial ai parte de comunicare și de o soacră mișto cu care poți împărți și bune și rele.

Dar dacă începi să joci în primul scenariu, ei bine, încearcă să nu pui la suflet. Nu zic că nu există nicio rezolvare, dar se aplică persoanelor care sunt pupincuriste și nu pun la suflet. Dacă ai atributul nefast să îți mai și pese, well that’s shit.

Ce te împiedică să ai o comunicare frumoasă? Sunt nenumărate motive precum bariere emoționale, traume din căsnicie sau posesivitate excesivă. Poți claca sau poți lupta dacă consideri că se merită. Trebuie să analizezi bine dacă trebuie să investești într-o bătălie crâncenă ca asta.

Dacă nu ești genul de persoană care să îți pese, bravo ție, oficial te poți detașa de telenovelă și îți poți găsi un început în alt film.

Dacă ești genul care să îți pese, atunci filmul tău va avea multe episoade precum “Tânăr și neliniștit”.

Știu că te așteptai să zic că toți vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți dar nu este așa. Întotdeauna va fi cazul în care vei petici un gol și vor apărea alte două care vor cere și mai multă trudă.

Principiul de bază este dacă se merită sacrificiile pentru omul de lângă tine atunci și lupta pe care o vei duce cu soacra va conta pentru că vei avea suportul moral din partea persoanei iubite.

Nu trebuie să generalizezi ci trebuie să știi cum să descurci situația. Să fii demn să dai un exemplu următoarei generații.

De fapt, am citit o grămadă de articole care mai de care mai amuzante, de fapt tragico- amuzante dar merită să fie citite. Așa că atunci când crezi că ai o zi oribilă, gândește-te că sunt situații și mai nasole.