Povestea blogului

De cand am creat pagina de facebook a blogului, am tot primit intrebari legate de cand scriu, de ce scriu, daca este un hobby sau daca articolele sunt luate de pe internet.

Daca tot am facut public blogul este cazul sa fac un pic de lumina.

Sa incepem cu inceputul.

Blogul s-a nascut din nevoia mea acuta de a scrie. Cum am mentionat si in descrierea paginii, blogul meu a avut diferite forme si diferite nume. Pentru ca scriam foarte mult si ca conceptul blogului este genul jurnal ce se axeaza mai mult sau mai putin pe experientele personale, am hotarat sa nu mai irosesc hartia si sa daunez mediului incojurator, si sa trec pe mediul online.

Asa am descoperit platforma blogspot. Acum haterii vor spune diferite rautati la adresa platformei ( si da, am citit recenziile de pe internet), nu eram foarte bine documentata in 2012. Da, ati vazut bine, scriu e mai bine de 6 ani si in toti acesti ani mi-am perfectionat stilul.

Dar ca sa intelegi mai bine pasiunea scrisului, trebuie sa dam un pic timpul inapoi, pana in 2004 cand mini me era in clasa a4a, de fapt sfarsitul clasei a4a. De ce este asa de importanta aceasta perioada? Pentru ca mi-am cunoscut mentorul ce mi-a dat de inteles ca lumea literelor este accesibila cu multa creativitate.

Era una din ultimele saptamani de scoala, si aveam inspectii ca viitori profesori sa vada daca o sa ne ia in clasa a5a. Dupa cum stii, era un prag pe care noi copiii, trebuia sa il trecem cu brio ca sa o facem pe invatatoare,mandra de puii pe care ii lasa sa zboare.

Trebuia sa pregatim Domnul Goe de I.L. Caragiale. Noi asteptam cuminti in clasa, caci nu eram obisnuiti cu alta figura feminina si profa care trebuia sa ne inspecteze se zicea ca este al naibii. Asa se zicea, vezi minte de copil. Mare ne-a fost mirarea ca o femeie roscata, mica de statura si foarte cocheta ne-a calcat pragul. Toti eram uluiti. Nu putea sa fie chiar atat de rau, nu? nu?O sa trec peste detaliile din timpul inspectiei, caci am trecut cu brio si am ajuns ca profesoara roscata sa ne indrume in lumea literelor din noul an.

giphy

sursa: Giphy

Ce a urmat ?Ca sa se faca auzita sau mai bine zis citita, ne-a dat vreo 100 de titluri pe care trebuia sa le citim  pe timpul vacantei ca sa ne facem o idee pe ce fel de texte o sa lucram. 100 de titluri in mai putin de 3 luni? Pe bune? Si vacanta unde?

M-am chinuit toata vara aia, pe balcon, cu cartile imprumutate de la biblioteca, sa le fac un fel de rezumat ca sa nu uit esenta povestii, am notat expresii si am lucrat intens la ele ca sa fiu pregatita. Biblioteca mi-a devenit o a doua casa in vara aia si a fost la fel in continuarea anilor. Speram ca eforturile mele sa merite.

Mare mi-a fost mirarea ca atunci cand am inceput in forta cu gramatica. In fiecare zi a saptamanii, multe notiuni de gramatica. Ma plictisisem si incepusem sa ma frustrez ca efortul meu a fost in zadar si ca mi-am pierdut intreaga vara… citind.

Stii momentul ala cand te intrebi ce poate fi mai rau de atat? Profa ne-a dat lucrare de control la tot ce invatasem pana in momentul ala. Se zice ca dupa furtuna apare curcubeul. Ei bine la mine s-a manifestat cu o nota acceptabila si o tema supriza: sa facem o compunere. Nu imi mai aduc aminte cerintele dar stiu ca am fabulat pe niste anime-uri pe care le urmaream cu spor .

*pentru cei interesati de anime-uri, este vorba despre Inuyasha si aveti linkul aici.

FcOV

sursa: Giphy

Ce a urmat? Ani in care imi incercam norocul la olimpiade si concursuri de romana. Nu zic ca am excelat si am fost extraordinara dar mi-a deschis apetitul de cunoastere. Iar profa a fost un OM ce m-a ghidat si mi-a dat sfaturi despre cizelare si cum sa imi canalizez creativitatea.

*profa daca cititi acum, sa stiti ca sunteti cea mai tare.

Cel mai greu a fost cand am ajuns la liceu, si am dat peste minti obtuze si inchise si a trebuit sa ma reorientez. Mi-am canalizat energia spre Jurnalism si mi-a placut si mai mult. Nu stiu daca as fi facut o treaba minunata in domeniu, dar nu m-as fi dat in laturi. Am exersat condeiul pe mai multe platforme si m-am adaptat exact ca un cameleon ( doar in ceea ce tine de scris).

*long story short, am scris la revista scolii/liceului, am participat la concurs de jurnalism si am scris la o revista locala de proza; dar in majoritatea timpului mi-am publicat ideile, aici in spatiul virtual.

Acum nu prea am timp sa ma ocup de blog, pentru ca lucrez full time si ideile vin si pleaca daca nu le astern pe hartie la momentul potrivit.

Nu sunt articole copiate de pe net, sunt creatie proprie ( ca am fost intrebata despre asta, why you should ask this?!), majoritatea sunt pe corazon si celelalte sunt pe diverse. Imi place sa impart din experientele personale cat si sa scriu despre travelling. Pagina mea de instagram este plina de peisaje care mai de care.

Blogul este un hobby ce imi ofera o varietate nelimitata de idei si de spatiu de scris. Pot sa scriu cele mai mari tampenii sau pot sa scriu cele mai misto chestii, haters gonna hate.

Alte curiozitati / intrebari/ critici le puteti lasa in comentarii sau pe pagina de contact a blogului 🙂

Advertisements

Alice in … phone world

Mai demult am văzut un film franțuzesc – foarte interesant – ce aborda însemnătatea telefoanelor. Filmul prezenta o seară de vineri, cu prieteni invitați la cină, prieteni din copilărie ce și-au continuat viețile împreună.

 

mrw-when-a-girl-justified-her-cheating-on-her-deployed-so-with-you-have-no-idea-what-its-lik-someone-140517

sursa: Google

Totul bine și frumos până când cineva abordează cât de mult valoarează onestitatea unul față de celălalt și ca exemplu dă un joc ce necesită lăsarea telefonului pe masă iar vecinul de lângă trebuia să răspundă la orice mesaj/ apel. Bineînțeles că toată lumea a aprobat jocul, ca dovadă a veridicității.

tumblr_mqbc9zrXbL1rv20pco1_500

sursa: Google

În urma experimentului ăstuia social, un cuplu și-a dat seama că totul scârțâie între ei de mult timp și erau legați unul de celălalt datorită copiilor, tocilarul grupului s-a dovedit că este gay și în celălalt cuplu, soțul ducea o viață dublă cu secretara lui.

 

Depindem atât de mult de telefoanele noastre încât toată viața noastră este stocată acolo: fotografii, notițe, secrete și documente.

De ce crezi că atunci când o persoană își pierde telefonul este atât de multă isterie? De ce crezi că sunt atât de multe modalități de securitate a telefonului? Răspunsul: accesul la lumea ta.

Orice persoană de pe Pământ trăiește mai mult sau mai puțin o viață dublă iar telefonul îți facilitează această dorință, să fii departe de realitate dar în același timp conectat.

Cât de mult ai putea sta departe de telefonul tău? Cât ai rezista fără să verifici notificările de pe Instagram sau de pe Facebook? Sau dacă ai fi într-o zonă fără semnal, ai da în sevraj?

Am făcut experimentul ăsta de fiecare dată când am fost în Vrancea unde semnalul nu este extraordinar și m-am simțit… bine.

Suntem atât de ocupați să muncim și să ne realizăm încât uităm să.. trăim și ne refugiem în accesarea telefonului pentru orice informație inclusiv ca să citești o carte în format digital. Unde mai este exaltarea când la librărie apărea o nouă carte și voiai să simți mirosul de carte nouă?

Cred că îmi lipsește perioada romantică când puteai să faci romane prin scrisori, unde povești de dragoste și război se nășteau…tenor

Omul și Ramona

tumblr_m6utc08bNl1rqxkpso1_r1_500.gifAm fost librar și am întâlnit diferiți oameni ce veneau în librărie pentru că voiau să își cumpere cărți sau veneau de dragul de a sta la taclale în liniște pe Facebook sau pe WhatsApp.

Fetișoarele date cu glos nude,îmbrăcate după ultima moodă și cu un litru de parfum date iar băieții cu freze ce își iau zborul (pe bune!),cu Iphone-ul la vedere și cu cele mai skinny  haine posibile.Dar e ok,gusturile nu se discută! 😀

Articolul nu e despre haine ci despre cultură generală,despre lene și despre tendința ta/a mea/a tuturor de a judeca.Ei cum, așa bine..

Și tu ai judecat-o ultima oara pe tanti Mița de la 3 că își scutură covorul plin de păr de pisică și noroi exact la tine în balcon.

Sau l-ai judecat pe vecinul de la parter,că are un scuter care sună exact ca un tractor când îl pornește și..te trezește când îți e somnul mai dulce.Știu cât de bun e somnul! 🙂

Când oamenii pășeau în librărie,îmi imaginam ce povești au cei care erau nostalgici,triști,melancolici,obosiți sau cei care mai arătau puțin respect după o zi plină și frustrantă la muncă. Continue reading