Povestea blogului

De cand am creat pagina de facebook a blogului, am tot primit intrebari legate de cand scriu, de ce scriu, daca este un hobby sau daca articolele sunt luate de pe internet.

Daca tot am facut public blogul este cazul sa fac un pic de lumina.

Sa incepem cu inceputul.

Blogul s-a nascut din nevoia mea acuta de a scrie. Cum am mentionat si in descrierea paginii, blogul meu a avut diferite forme si diferite nume. Pentru ca scriam foarte mult si ca conceptul blogului este genul jurnal ce se axeaza mai mult sau mai putin pe experientele personale, am hotarat sa nu mai irosesc hartia si sa daunez mediului incojurator, si sa trec pe mediul online.

Asa am descoperit platforma blogspot. Acum haterii vor spune diferite rautati la adresa platformei ( si da, am citit recenziile de pe internet), nu eram foarte bine documentata in 2012. Da, ati vazut bine, scriu e mai bine de 6 ani si in toti acesti ani mi-am perfectionat stilul.

Dar ca sa intelegi mai bine pasiunea scrisului, trebuie sa dam un pic timpul inapoi, pana in 2004 cand mini me era in clasa a4a, de fapt sfarsitul clasei a4a. De ce este asa de importanta aceasta perioada? Pentru ca mi-am cunoscut mentorul ce mi-a dat de inteles ca lumea literelor este accesibila cu multa creativitate.

Era una din ultimele saptamani de scoala, si aveam inspectii ca viitori profesori sa vada daca o sa ne ia in clasa a5a. Dupa cum stii, era un prag pe care noi copiii, trebuia sa il trecem cu brio ca sa o facem pe invatatoare,mandra de puii pe care ii lasa sa zboare.

Trebuia sa pregatim Domnul Goe de I.L. Caragiale. Noi asteptam cuminti in clasa, caci nu eram obisnuiti cu alta figura feminina si profa care trebuia sa ne inspecteze se zicea ca este al naibii. Asa se zicea, vezi minte de copil. Mare ne-a fost mirarea ca o femeie roscata, mica de statura si foarte cocheta ne-a calcat pragul. Toti eram uluiti. Nu putea sa fie chiar atat de rau, nu? nu?O sa trec peste detaliile din timpul inspectiei, caci am trecut cu brio si am ajuns ca profesoara roscata sa ne indrume in lumea literelor din noul an.

giphy

sursa: Giphy

Ce a urmat ?Ca sa se faca auzita sau mai bine zis citita, ne-a dat vreo 100 de titluri pe care trebuia sa le citim  pe timpul vacantei ca sa ne facem o idee pe ce fel de texte o sa lucram. 100 de titluri in mai putin de 3 luni? Pe bune? Si vacanta unde?

M-am chinuit toata vara aia, pe balcon, cu cartile imprumutate de la biblioteca, sa le fac un fel de rezumat ca sa nu uit esenta povestii, am notat expresii si am lucrat intens la ele ca sa fiu pregatita. Biblioteca mi-a devenit o a doua casa in vara aia si a fost la fel in continuarea anilor. Speram ca eforturile mele sa merite.

Mare mi-a fost mirarea ca atunci cand am inceput in forta cu gramatica. In fiecare zi a saptamanii, multe notiuni de gramatica. Ma plictisisem si incepusem sa ma frustrez ca efortul meu a fost in zadar si ca mi-am pierdut intreaga vara… citind.

Stii momentul ala cand te intrebi ce poate fi mai rau de atat? Profa ne-a dat lucrare de control la tot ce invatasem pana in momentul ala. Se zice ca dupa furtuna apare curcubeul. Ei bine la mine s-a manifestat cu o nota acceptabila si o tema supriza: sa facem o compunere. Nu imi mai aduc aminte cerintele dar stiu ca am fabulat pe niste anime-uri pe care le urmaream cu spor .

*pentru cei interesati de anime-uri, este vorba despre Inuyasha si aveti linkul aici.

FcOV

sursa: Giphy

Ce a urmat? Ani in care imi incercam norocul la olimpiade si concursuri de romana. Nu zic ca am excelat si am fost extraordinara dar mi-a deschis apetitul de cunoastere. Iar profa a fost un OM ce m-a ghidat si mi-a dat sfaturi despre cizelare si cum sa imi canalizez creativitatea.

*profa daca cititi acum, sa stiti ca sunteti cea mai tare.

Cel mai greu a fost cand am ajuns la liceu, si am dat peste minti obtuze si inchise si a trebuit sa ma reorientez. Mi-am canalizat energia spre Jurnalism si mi-a placut si mai mult. Nu stiu daca as fi facut o treaba minunata in domeniu, dar nu m-as fi dat in laturi. Am exersat condeiul pe mai multe platforme si m-am adaptat exact ca un cameleon ( doar in ceea ce tine de scris).

*long story short, am scris la revista scolii/liceului, am participat la concurs de jurnalism si am scris la o revista locala de proza; dar in majoritatea timpului mi-am publicat ideile, aici in spatiul virtual.

Acum nu prea am timp sa ma ocup de blog, pentru ca lucrez full time si ideile vin si pleaca daca nu le astern pe hartie la momentul potrivit.

Nu sunt articole copiate de pe net, sunt creatie proprie ( ca am fost intrebata despre asta, why you should ask this?!), majoritatea sunt pe corazon si celelalte sunt pe diverse. Imi place sa impart din experientele personale cat si sa scriu despre travelling. Pagina mea de instagram este plina de peisaje care mai de care.

Blogul este un hobby ce imi ofera o varietate nelimitata de idei si de spatiu de scris. Pot sa scriu cele mai mari tampenii sau pot sa scriu cele mai misto chestii, haters gonna hate.

Alte curiozitati / intrebari/ critici le puteti lasa in comentarii sau pe pagina de contact a blogului 🙂

Advertisements

Cu accentul pe M, de la moldoveni

 

13509340_1086545258087218_1048636242_o

Momentul ăla când Andrei Ciobanu îți răspunde după aproximativ o oră.

*Îi mulțumesc lui Andrei Ciobanu pentru feedback și datorită lui,mi-a venit ideea măreața (tobele,vă rog!) să scriu despre moldoveni. 😀*

Noi ăștia din Moldova suntem o sumă de contradicții.Spune-mi,când ai avut curajul să te pui cu un moldovean la o băută?Dar stai,ultima oară când ai făcut asta,te- ai făcut turtă,ai început să cânți “bun e vinul ghiurghiuliu” și ai căzut lat.Sau te-ai luat vreodată de accentul unui moldovean?Dar stai,nu ai reușit să faci pentru că ai primit un” pleacâ uăi, câ îț’ rup chișioarili, mai du-ti-n chizda mă-tii.”

Nu fac discriminare nici vreo clasificare ci doar mă amuz copios.Nu mă înțelege greșit,nu râd de tine ci râd cu tine,pentru că despre noi(moldovenii),circulă o grămadă de povești,unele plăcute și altele mai puțin plăcute.Doar deviza moldoveanului,indiferent de circumstanțe,sună cam așa:” Viața-i scurtă. Dacă tot n-o putem lungi, hai sa o facem lată!”

Este foarte amuzant când un bucureștean te întreabă,cu un accent din ăla de om civilizat,(nu ca noi ăștia din provincie! :)),dacă în orașul X,avem mall.”Dude,avem McDonalds,avem aeroport,avem mall,avem hoteluri,avem de toate,go fuck yourself!”.Sau când,te întreabă mirat dacă există busuri,and you are like “Wtf,bro?”

Continue reading

Omul și Ramona

tumblr_m6utc08bNl1rqxkpso1_r1_500.gifAm fost librar și am întâlnit diferiți oameni ce veneau în librărie pentru că voiau să își cumpere cărți sau veneau de dragul de a sta la taclale în liniște pe Facebook sau pe WhatsApp.

Fetișoarele date cu glos nude,îmbrăcate după ultima moodă și cu un litru de parfum date iar băieții cu freze ce își iau zborul (pe bune!),cu Iphone-ul la vedere și cu cele mai skinny  haine posibile.Dar e ok,gusturile nu se discută! 😀

Articolul nu e despre haine ci despre cultură generală,despre lene și despre tendința ta/a mea/a tuturor de a judeca.Ei cum, așa bine..

Și tu ai judecat-o ultima oara pe tanti Mița de la 3 că își scutură covorul plin de păr de pisică și noroi exact la tine în balcon.

Sau l-ai judecat pe vecinul de la parter,că are un scuter care sună exact ca un tractor când îl pornește și..te trezește când îți e somnul mai dulce.Știu cât de bun e somnul! 🙂

Când oamenii pășeau în librărie,îmi imaginam ce povești au cei care erau nostalgici,triști,melancolici,obosiți sau cei care mai arătau puțin respect după o zi plină și frustrantă la muncă. Continue reading

O valiză,o pălărie și zile multe

670px-Save-Money-When-Travelling-Step-1Mi-a plăcut întotdeauna să călătoresc.Când eram mică,indiferent dacă plecam la pădure cu părinții sau îi vizitam pe bunici,nu conta.Important era să explorez,ținutul din afara “cutiei cu patru pereți.Iar livada bunicilor,era cel mai alambicat labirint,mai ales când pomii erau înfloriți.

Apoi când am mai crescut,am experimentat faza “când voiam să mă fac astronaut”,pentru că deja eram plictisită de planeta asta.Îți dai seama că îmi plăcea costumul alb și lucios și casca aceea mare.Voiam să cunosc alte planete și poate niște pui de extratereștri.:))

tumblr_ln090prBvD1qzl6lho1_500Nu a ținut mult această curiozitate și apoi am ajuns să mă interesez “cum devii stewardesa”.:)) Nu râde pentru că sunt sigură că ai dat măcar o dată un search pe Google,ca să afli cum se “mănâncă” această meserie.Bine,m-ai prins: și melodia “Toxic“a cântăreței Britney Spears a avut o mică pondere :)) Sunt sigură că și tu fredonai:”With a taste of your lips/I’m on a ride/You’re toxic I’m slipping under..” Ce vremuri!

Bineînțeles că mama m-a adus cu picioarele pe Pământ sau a încercat,până în momentul în care am început să plec la concursuri și proiecte.Astfel,de la orașe precum Lepșa și Tecuci am ajuns la Alba-Iulia și Cluj-Napoca.Prețul plătit a fost timpul petrecut în tren până la destinație.Și timpul a fost cuprins între 12 și 19 ore în tren :)) Dar timpul ăsta mi-a oferit și cele mai faine amintiri!

oaap1Pentru că sunt obișnuită să călătoresc indiferent dacă stau câteva zile sau o perioadă mai îndelungată,am învățat ce trebuie să iau cu mine.Mai puține haine,pentru că o să te doară spatele.Crede-mă,mi s-a întâmplat asta.Am coborât după 19 ore de stat în tren,am ajuns în Cluj,seara pe la 8 jumătate și am căutat înnebunită un taxi,cu”toată casa în spinarea ta”.

Câteva produse de make-up,căci nu o să ai timp de așa ceva ,dacă distracția e mare și oamenii sunt pe măsură.

Este neapărată nevoie de o agendă,ca să notezi lucruri importante.De la numere de telefon până la gânduri,citate,jocuri etc.Și un pix,să nu uiți :))Atunci când cei din Alba-Iulia încep să rostească regionalisme,nu trebuie să ratezi ocazia să le scrii.

O ie.Ca atunci când îi întâlnești pe studenții din alte țări să le poți explica cum stă treaba cu portul național din mica Românie.

Căștile să nu le uiți!!Muzica unește suflete!

Un aparat de fotografiat ca să imortalizezi momentele frumoase cât și peisajele.Nu vei da niciodată greș.Indiferent dacă îți place să faci poze sau nu,este o alegere inspirată.

tumblr_mhobxe02pu1rcufq7o1_500Si la final,gânduri frumoase și deschiderea spre nou.Nu se știe peste cine dai sau de ce aventuri o să ai parte,indiferent dacă te muți într-o țară străină sau doar ești un împătimit al călătoriilor.Nu se știe ce îți rezervă timpul dacă nu îi accepți provocările! 🙂

Dacă tot vorbim de timp,în perioada 21 – 27 martie are loc a 9-a ediție a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului, One World Romania.Mai multe detalii,găsești pe  http://oneworld.ro/2016/l/ro/.Nu rata această ocazie în care festivalul One World Romania se întoarce anul acesta mai puternic ca oricând și pregătește mult mai multe decât aș putea să îți dezvălui acum. 60 de documentare îț ivor asigura o experiență cinematografică cu totul specială, timp de o săptămână, în cele doar câteva săli de cinema rămase deschise în centrul Bucureștiului.

 

P.S : Ți-am mai spus că ai avea nevoie și de o pălărie? :))

 

 

# trip tip:Inconjurul pub-urilor in 20 de minute

tumblr_m0js96igG31qkp65ho1_500Şi plouă.
Şi plouă.
Să-mi bag picioarele!
Plouă de aproape o săptămână.

Merg cu busul spre facultate.

Vreme”nemaipomenită”…de dormit şi de citit cărţi.Dar,nuu,bineînţeles că nu fac asta.Ci mă duc la facultate.Deh..De la 10 am curs practic(adică un fel de seminar dar la noi se numeşte şi aşa.).Iar facultatea mea e în partea opusă a oraşului aşa că ocolesc tot oraşul.
Mă aşez frumuşel pe un loc liber.Azi nu e aşa mare aglomeraţie.Am timp să analizez oamenii,locurile..

La noi,populația este îmbătrânită..Zic la noi ca și cum sunt în partea cealaltă a mapamondului.Nu..doar suntem in Galați unde busurile sunt pline ochi la ora 7 dimineața,mai ales traseele 102 și 105.

Mno..să îmi continui aventura.

Plec de la capătul troleului unde lumea se înghesuie la tonomatul de cafea de lângă Full House să își ia o cafea la 2 lei și să fumeze o țigară la “bucată”.Un om normal,care nu e de pe aici ar spune că lumea se înghesuie să își ia mâncare de la Full House dar ..nu.. se așteaptă pentru cafeaua minune și covrigul fierbinte de la simigeria de lângă.Priveliștea e dezolantă pentru că este..o adunătură de oameni de peste tot-oamenii ce vin din zonele limitrofe,oamenii ce se duc la piața din 19 sau elevii ce se duc la liceul si școlile din zonă.

Ajung la stația Spitalul Județean.Aici,autobuzul este sub stăpânire homo sapiens.La propriu.Autobuzul devine neîncăpător și busul devine o cutie de sardină.

Și încep ..”Dom’le da’ mai înaintați pe culoar!”Nu,serios acum.Unde puii mei este acel culoar??Oamenii nu au posibilitatea nici să se întoarcă d’apăi să se mai înainteze??

tumblr_nmpeie0MEn1rxhp7xo1_500Of..

În Țiglina,oamenii mai coboară dar din nefericire urcă dublu.Mirosuri interesante se perindă prin bus.Îmi pun eșarfa la nas.Am avut o idee bună când mi-am combinat parfumurile.:))

Pe la Potcoava,se golește busul cât de cât.Dar..se urcă minorități..Nu am nimic cu ei dar,felul cum se comportă..lasă mult de dorit,Mai “o păpușa ce tunsoare frumosă ai ” sau “cu cât se termină numărul tău?”Cu cât îi  eviți cu atât se bagă în seamă..

Până în stația mai sus menționată,se profilează doar fast-fooduri(Țiglina e inima fast-food-urilor.De la Golden Chicken,Passage și simigera Luca etc),magazine vestimentare și ici colo un restaurant.Si mai nou,cei de la Glaze Haze au cele mai faine gogosi americane exact Antic și Corso.Bună mâncarea la ei din câte am auzit și de asemenea am auzit și că se scuipă în mâncare deci aveți grijă unde mâncați.

Mai este Cafe no.9 până în Potcoava.Este o casă naționalizată și transformată în cafenea.Mică și înghesuită.Și cu prețuri mari :)) Măcar de și-ar merita banii..dar nu..

Apoi vizavi se întrec reprezentantele băncilor..Raiffeisen,BRD sau NN..De fiecare dată când am fost pe acolo toată lumea era tare serioasă și la costum.Vă dați seama când mai zâmbea careva,rămâneam extra șocată…

La Potcoava,este Place Pub.Cândva,era un pub fain cu muzică bună și foarte lejer.Am fost la un majorat acolo și m-am distrat foarte bine acolo..Acum a decăzut.Puștii sunt cei care bagă muzică și..puștii sunt populația preponderentă..

Vizavi ,este The Loft.Locul meu de suflet.Înainte se numea Geenie..like a geenie in a bottle.Dar vara aceasta și-au schimbat numele și au renovat interiorul.Are același aer de Geenie deși unii spun exact contrariul și are încă cea mai bună ciocolată caldă din Galați.Ca budinca.Yum!

La Modern,următoarea stație,este un conglomerat de cafenele și pub-uri.Daily,Olympos,365,Coffee House,The Folly.Ai de unde alege.

Penultima statie,Parfumul Teilor adaposteste un restaurant cu specific arabesc.Nu  am incredere..oamenii sunt cam dubiosi acolo..

Si..tobele va rooog!!

Ultima statie,facultatea mea.Gata,de aici va descurcati.Va las singuri sa descoperiti singuri.Fug sa prind semaforul verde pe trecere! Cius!Duh_duh_duh

In mai ai vinul cel mai fain

     Nu stiu ce spuneti voi dar..mi-a ajuns cea zapada.Am incercat sa ma avant din casa dar,hop,am ajuns doar pana la poarta.Nu e bai,m-am intors ca o invingatoare dar acoperita de zapada din cap pana in picioare.Strumfii sunt o nimica toata pe langa mine :))


Stiu ca pe vremea asta,merge un vin bun cu mirodenii si scortisoara.Nu? Te-am nimerit.Mirosul imbatator si savoarea vinului iti face fata rumena si ochii sa iti sclipeasca.Uh,fugi repede la bucatarie si apoi savureaza articolul. :)) 


Eu nu sunt mare cunoscatoare a vinurilor.Adica eu le impart in:vin rosu si vin alb :))E ca si cum as spune ca eu vad doar in culori sau doar in alb si negru. Cunoscatorii soiurilor de vin o sa ma blameze acum.Scuze oameni buni,va apreciez munca.Fara voi nu am savura un vin alb spumos la desert sau un vin rosu bun la o friptura delicioasa.

Atunci cand te hotarasti sa bei un vin bun,cei de la Vinarte au o gama larga de vinuri ce poate fi găsită doar în listele restaurantelor şi magazinelor specializate.Cuprinde o varietate multiplă de vinuri produse din soiuri de struguri locale şi internaţionale cultivate în Podgoriile Mehedinţi şi Dealu Mare.


Nu stiu cum sunteti voi,dar eu am avut intotdeauna o slabiciune pentru vinul alb.De ce? Nu stiu.Poate din cauza ca de mici,ni se da sa “gustam putin” din paharul de sampanie(vin spumant).Si am ramas “marcata” de gustul vinului alb.

De aceea,Tamaioasa romaneasca este exemplul cel mai potrivit in ceea ce priveste un vin alb spumos delicios.Din Tamaioasa romaneasca se prepara cele mai bune vinuri albe aromate deosebite.Aroma specifică a vinului, ce amintește de florile de câmp, se păstrează la învechirea în sticlă până la 7-8 ani, după această perioadă, intensitatea aromei începând să scadă.

Este un buchet delicat de arome fine si primavaratice,un vin ce este desavarsit de sfarsitul primaverii.Un vin de mai,suav dar foarte aromat si plin de tente imbietoare.O comoara ce asteapta sa fie descoperita.Vinul pe care l-as incadra in primele saptamani de mai, pe 13 mai exact,(nici pe la inceput nici pe la sfarsitul lunii),pus la rece si savurat intr-un hamac la umbra unui copac batran.

Datorita originii sale,vinul obținut din Tămâioasă era foarte apreciat, vechii greci transportându-l, în amfore, în porturile Mării Mediterane.Tamaioasa romaneasca este pur si simplu Fata Morgana a Mediteranei.

Deci,daca aveti in plan sa savurati un tort delicios trebuie sa aveti alaturi si un pahar de Tamaioasa romaneasca alaturi.Cu ganduri de primavara in aceasta iarna geroasa 🙂

Alternative in pene de chitara


Rockul a inceput sa faca parte din viata mea,din momentul in care,am dat de Linkin Park cu melodia “What I’ve done” si Evanescence cu “Bring me to life” si “My immortal”.Aveam o perioada mai agitata si mi-am gasit refugiul adolescentei acolo..in melodiile alea.Recomand melodiile cu incredere oricui!

https://www.youtube.com/embed/3YxaaGgTQYM?feature=player_embedded

https://www.youtube.com/embed/5anLPw0Efmo?feature=player_embedded

https://www.youtube.com/embed/8sgycukafqQ?feature=player_embedded

Feelingul pe care ti-l confera mesajul versurilor te face sa te “zbengui” in casa ca si cum melodia e singura ce iti mai da energia necesara sa mai continui.A fost o perioada a vietii mele ,atunci cand purtam tricouri negre (dar pantaloni roz de sport..mama s-a gandit ca am nevoie de putina culoare :)) WRONG!).Apoi “valurile tineretii” s-au mai linistit si bineinteles ca mai ascultam ocazional rock sau orice melodie legata.

Pana…la banchet.
Am facut banchetul in Sinaia(acum 3 ani) si a fost demential.Pe langa o gasca nebuna,o amplasare superba a vilei in care am stat,in care panorama de la balcon iti taia respiratia,am asistat si la un concert al trupei TROOPER in Sinaia.

Am ajuns intamplator nu de alta.Eram 15 persoane din tot colectivul,si haladuiam de nebunii prin Sinaia “in cautarea unui club sau al unui pub”.Oamenii faini de pe acolo,au vazut ca suntem o gasca dementa si ne-au indrumat spre un pub din centrul Sinaiei.

Acolo,am descoperit un pub vintage,in care lumea vine sa se simta bine..bere buna si mai canta din cand in cand la chitara…Mi-a placut mult atmosfera.Surpriza a fost mai mare atunci cand ne-am dat seama de ce era asa mare nebunie.Cei de la TROOPER sustineau un concert.Si noi eram in extaz.Ne-am luat cate un pahar de bere si am inceput sa ne integram in atmosfera creata acolo.Am recunoscut melodia pe care o cantau.Melodia EVER,una dintre preferatele mele.Cei de la TROOPER cantau un vers apoi se opreau si ne lasau pe noi sa continuam..mi s-a facut pielea de gaina si acum..dupa atata timp.Sunt extrem de buni live si nu se compara cu melodiile downloadate de pe internet.Melodia “Tari ca muntii” a insufletit tot pub-ul.Fiecare canta ori un vers,ori un cuvant sau chiar toata melodia.Nu exista persoana care sa nu stie ..ceva de la ei..Apoi au urmat melodii indragite precum “Amintiri” si “Strigat”..Asa atmosfera si atata unitate..nu am mai intalnit nici dupa 3 ani ..Mi-a placut apoi ca au ramas si dupa concert.Si-au luat cate o bere si si-au tras suflul..Oameni ca astia,rari gasesti.Au oferit autografe cat si le-au permis ,celor mai curajosi dintre noi,sa poarte discutii pe tema melodiilor sau de ce nu,a rockului romanesc.

Sunt niste oameni faini cat si niste artisti foarte buni.Iar asta se vede prin faptul ca isteria ia amploare.
Nou lansata melodie “In ziua a opta” deja face furori”.:D

https://www.youtube.com/embed/78LdzvWDxek?feature=player_embedded

Si ca sa stii,ei vor concerta pe pe 6 noiembrie, pe scena Arenelor Romane,unde va vea loc un concert organizat pentru sprijinirea Asociației Stop Autismului.NU AI CUM SA LIPSESTI!

Concertul Legal Rock este organizat pentru sprijinirea Asociaţiei Stop 
Autismului. Grimus, ZOB, Trooper şi AURA vor urca vineri, 6 noiembrie 2015, pe scena Arenelor Romane, în cadrul concertului Legal Rock, care va îmbina genurile hard-rock şi rock alternativ. Gazda evenimentului va fi cunoscutul prezentator Cristi Hrubaru.
Este un eveniment inedit dar si in acelasi timp caritabil ce nu merita ratat.
Mai multe detalii gasesti la http://legalmagazin.ro/legal-magazin-va-invita-la-legal-rock/

Let’s be there!!:D

Cauta,cauta,cauta! siii..a cazut!

Seara e un moment crucial in viata noastra de familie.


Atat in camera parintilor cat si in camera noastra,a mea si a surorii mele,sunt televizoare.Pana aici,totul bine si frumos.Batalia incepe atunci cand,ne imbracam frumos in pijamale si..ne ghemuim in pat.Schimbam de cateva ori programele,individual.Parintii la ei in camera,copiii la ei.Si de aici..the game is on…

“Nori!!!Nu imi place,vreau la Bafta Charlie!
“Maria,eu nu vreau acolo!”
“Ba da,eu sunt mai mica,si trebuie sa cedezi!”

*in timpul asta,telecomanda se plimba ca o minge de ping-pong intre noi…pana ajunge dupa pat.Se aude un “poc!” binecunoscut si…bineinteles ca canalul pe care a ramas televizorul..nu ne place niciuneia..Si bineinteles ca niciuna nu se va chinui sa scoata telecomanda.:))

Asa ca,ne ducem tiptil tiptil la ai nostri in camera.Se aude un binecunoscut show culinar.

“Nori,hai sa ne ducem la ei..stii ca si noua ne place.Cu bucatarul rau si bucatarul bun..”
“Dar cum negociem?Doar stii ca am mai facut asta,si au zis ca sa rezolvam problema..adica sa scoatem telecomanda..”
“Daaaaar imi e leneee si e noapteeee..putem face asta maine..”
“Stiu..”
“Am o idee!Ce ai zice daca….”

*dupa 10 minute in bucatarie

“Maria,tine bine bolul cu popcorn!”
“Stiu asta,nu imi mai spune!Am 7 ani!Tu mai bine ai grija de pahare si sucurile noastre!”
“Really?Am 21 de ani,enervanto.Puteam sa am grija si fara sa imi spui.”
“Shhhhhh!Ai nostri nu banuiesc nimic.”
“Si care e planul”
“Hai sa facem fata de catel dragut si apoi o sa vada si bunatatile”
“La 3! 1,2,3….siii!!”
“NE PRIMITI SI PE NOOOOOI?VA RUGAAAAM??”

Ai nostri bineinteles ca au inceput sa rada,stiind ca am pus la cale dupa mirosul imbietor de popcorn din bucatarie si rasetele noastre.

“Leneselor,haideti in pat!”

Si veselia continua la televizorul din camera lor.

Eu v-am istorisit un episod din “modul in care ne uitam la televizor” sau modul in care il negociem insa cei de la UPC v-au pregatit o sumedenie de surprize ca sa personalizati negociatul..inclusiv un spot sugestiv.

Lasati-va imaginatia sa creeze! :))

Seriously,altul????

    Cei de la https://www.computerblog.ro/ au lansat provocarea de a povesti despre primul telefon pe care l-am avut…aveti de unde sa alegeti si sa va amuzati! :))


    Cu lipsa de modestie,am fost un copil privilegiat in ceea ce priveste telefoanele:))Eu stateam la o distanta considerabila de scoala si parintii mei trebuiau sa tina intr-un fel legatura cu mine.Si astfel,a trebuit sa am telefon.Am avut primul abonament cu “20 de minute nationale incluse”,iti dai seama?? :))

   Astfel,tatal meu,fiind un perfectionist din fire,schimba telefoanele ca pe sosete…si telefoanele pe care le schimba,well ajungeau la mine! Asa ca am avut de la “vestita caramida” Nokia,Sagem cu tonul “Copacabana”,Siemens cu infrarosu,Motorola roz cu clapita :)) pana la mult iubitul Sony Ericson cu “saniuta” mov.Am iubit telefonul ala..Serios,nu mai stiu modelul daaar telefonul ala l-am avut vreo patru ani!
Sfarsitul si l-a gasit intr-o zi friguroasa de sfarsit de noiembrie,cand imi luam paltonul pe mine.”Din greseala”,l-am facut sa zboare de pe banca cu maneca paltonului.Si astfel a ajuns bucati bucatele…In ziua aia plecasera colegii mei,eu am ramas in urma si nu am avut la cine sa apelez.Noroc de oamenii draguti de la chioscurile de ziare ca m-au ajutat….sa ii sun pe ai mei.Am incercat sa il lipesc cu scotch….sa il pun in “Recovery mode”.Nicio sansa.Si astfel am ajuns la un Alcatel cu clapita careeeee…avea MP3!!!Eram atat de mandra de el atunci ca puteam asculta …4 melodii la el! Dar erau melodii ,ce naiba??? M-am bucurat de el….pana am descoperit ca la optiunea de “equalizer”…poti sa reglezi in asa fel incat,sa se auda si mai tare…cu riscul sa spargi difuzorul telefonului….asta am aflat dupa…ce am spart difuzorul telefonului:))
  Am umblat cu telefonul pe modul “silent”,luni bune,pana sa ajung la un Alcatel One Touch Hello Kitty.L-am primit de Craciun..THE BEST PRESENT EVER!!…pana cand sora mea mai mica,l-a pus deasupra veiozei si a aprins-o ..si bateria a inceput sa se prajeasca…si in cautarea mea avida de muzica… am bagat virusi in el.Se intepa la fiecare minut al vietii mele..Asta timp de doi ani…Si oamenii inca ma intrebau daca “e telefonul surorii tale mai mici?”:)) Shoot me please!
    Si in ultima instanta,din primul meu salariu(acum 2 ani si jumatate),mi-am luat un Samsung Galaxy S2 plus.Eram overprotective in primele luni.Surorii mele mai mici nu ii permiteam sa umble cu el decat in preajma mea…prima data cand l-am scapat pe jos..ma durea pe mine stomacul.Acum ca Gily,cainele meu l-a ros in partea dreapta si nu mai merge touchscreenul,ma simt paralizata.:))