Friend zone

Ne-am mutat de curând în cartier. Un cartier aproape de piața centrală, un amalgam de tipologii umane de clădiri comuniste și postcomuniste. Vecinii de la parter încă își cer aprobarea de la asociație ca să își poată extinde balconul ca să mai facă o cameră.

Apartamentul era la etajul 1, umbrit de un corcoduș tânăr s-a dovedit a fi o sursă incontrolabilă de material de compot. Și ce compot mon cher.. nu am mai băut nimic asemănător de atunci.

Apartamentul era cât de cât renovat și în stare bună. Două camere, o baie, bucătărie și un balcon încăpător care a devenit neîncăpător după ce s-a pus ceapa, cartofii, murăturile și multe altele păstrate pentru o iarnă fără provizii..

Camera mea a prins atât zile bune, bătăi,certuri și momente depresive. Dar pentru câțiva ani am putut numi apartamentul acasă.

Cartierul era plin de copii, și când zic copii, mă refer la picii ăia gălăgioși și mai mici cu vreo 5 ani minim. Singurele persoane mai în etate erau tipele înțepate sau emo care nu aveau nicio treabă cu mine. Pe atunci încercam să mă fac cunoscută prin porecla DEV ( era tipa aia din Far East Movement) căci un alter ego îmi ajuta uni sprânceana să se simtă ca un villain.

Cartierul în care stăteam era la extreme, prea mulți pici și prea puțini oameni mișto. Dar și când ploaia se termina, apăreau broscuțele după ploaie. Ca fiecare cartier care se respectă, exista un magazin alimentar la care se aproviziona toată lumea. Magazinul ăla nu avea o grămadă de lucruri dar avea cea mai bună pâine și cel mai bun radio șanț în postura vânzătoarelor. Femeile alea știau și dacă te-ai fâsâit în somn.Întotdeauna te știau după nume și ce preferințe ai:’nu mai avem pâine cu semințe, vino după 5, că primim marfă sau dacă vrei bere la 2 litri la rece vino tot la 5.’

În cartier era E., un tip înalt ce își plimba câinele pe nume Sara. Asta se întâmpla pe când aveam vreo 16 ani și încă aveam monosprânceană. Timiditatea mea putea fi clasificată ca un nou record mondial pentru că îmi pierdeam cuvintele pentru un simplu salut. Pe atunci nu știam ce este un stalker dar cred că nu se referea la a culege corcodușe de pe acoperișul vecinului de la parter și să îl vezi pe tipul cu cățelul.

sursa: Giphy

L-am văzut o dată, de două ori,de 5 ori ,începusem să pierd numărătoarea până când am întrebat-o pe vânzătoarea de la magazin cum îl cheamă. Of of Norina, desperate much? Ei bine, măcar am dizolvat stereotipul conform căruia femeile trebuie să fie niște prințese și să aștepte ca Făt Frumos să facă primul pas. Măcar îi aflasem numele. Asta era deja o mare victorie pentru mine.

A trecut o perioadă în care nu îl mai văzusem, iar într-o zi în care planetele se aliniaseră, am dat în tronson peste el. În capul meu se petrecea totul cu slow motion ca în filmele americane siropoase, iar eu încercam să îmi aranjez frizura ca să nu par Betty cea urâtă. Ce nu mă așteptam era momentul în care el s-a oprit și a făcut cunoștință cu mine.

E:Salut, am auzit că ai întrebat de mine, E. încântat, care este numele tău?

Eu:…cri, cri..

Tot eu în capul meu: Ce c*cat zic acum? Hei salut, tatăl tău lucrează în construcții căci tu ești beton..? Oau ce coincidență și tu stai în cartierul ăsta? Ne-am mai văzut căci îmi pari cunoscut.. ?

Tot ceea ce am reușit să scot a fost..

Eu: Oau ce cățel mișto! Cum o cheamă?

E:L-a bufnit râsul.

Tot el a dezmorțit conversația căci mă rușinasem mai tare ca o roșie și așa am ajuns să schimbăm numerele de telefon și conturile de social media.

Am continuat să vorbim și am descoperit că avem multe în comun și probabil că eram în friend-zone de ceva timp dar numai eu nu eram conștientă de asta până am ieșit la ‘prima întâlnire‘.Zic asta, pentru că nu se întâmplase nimic romantic între noi ci pur și simplu ne vedeam când ieșea cu Sara afară. Pe vremea aia încă era moda de bros&sis, adică friend-zone-ul din perioada asta. Rezultatul: mi-a zis că se cuplase cu o gagică cu o zi înainte și că voia să îmi zică asta în față nu prin mesaje. Dar putem să rămânem prieteni. M-am simțit extrem de prost și i-am zis că vreau să plec acasă. M-a condus până la stația de autobuz și i-am cerut să mă lase să mă întorc singură acasă.

În perioada în care a urmat, am încetat să mai vorbim și l-am mai văzut cu cățelul afară. Perioada de liniște și-a pus amprenta, el încercând să ia legătura cu mine și chiar a abordat-o pe mama ca să o roage să îi răspund la mesaje.

Anii au trecut și ne-am mai intersectat, dar majoritatea timpului se umplea cu un salut și ce mai faci până când se despărțise de tipa aia.. dar deja era prea târziu, eram la facultate și cu alte priorități în minte.

Acum, E. este căsătorit cu o tipă foarte mișto și are un copil superb. E. este clar unul din oamenii pe care i-aș saluta și întreba de sănătate dacă ne-am intersecta.

sursa: Giphy

Este ok să ai un crush pe cineva dar este bine să știi când să nu mai insiști. Oamenii încep să te considere clingy sau prea affectionate dacă continui. Eu am avut noroc ca E. să fie un tip foarte de treabă căci dacă era un meltean putea să o ardă cu 2 în același timp (asta este o altă poveste despre altcineva). Dar nimeni nu îți spune cum trebuie să abordezi lucrurile astea și le înveți pe parcurs, pe cont propriu în care te dai cu capul de pereți sau de la oameni trecuți prin experiențe de genul. Este bine să accepți și a2a păreere, a4a, a10a..

Ce este Crăciunul?

2 săptămâni până la Crăciun. Unii sărbătoresc cu voie bună și good spirit iar alții văd asta ca o perioadă foarte stresantă.

Crăciunul este perioada în care orice individ își prpune să fie mai bun, mai tolerant și mai darnic cu cei din jur. Acea perioadă când în care orice persoană vrea să dea dovadă de umanitate deși în ultimele 11 luni blamau cauzele umanitare.

sursă: Giphy

Crăciunul este perioada în care colega ta super enervantă cu aere de buricul Pământului va fi obsecen de drăguță. Să nu te miri dacă ți se va oferi o prăjitură sau ceva home made. Nu îți face scenari ide film în cap căci nu vei fi otrăvit cu cianură.

Crăciunul este perioada în care există contradicția: brad natural sau artificial? Întotdeauna se trezesc ecologiștii deghizați în oameni fără ocupație și studiile de caz ce arată că plasticul sufocă planeta. Oh boy, that’s another battle left for another day..

Crăciunul este perioada în care te duci țanțoș să îți alegi brăduțul din jungla umană ca un alfa feroce. Dar în restul timpului, te bați cu pumnul în piept că ești ecologist și nu înțelegi cum jumătate din pădure a fost tăiată?

Crăciunul este perioada în care stai în trafic mai mult decât de obicei. Cine a zis că Sfinții și Împărații nu trebuie să se pogoare mai des pe Pământ?

Crăciunul este perioada în care în care devii un alcoolic anonim. Vișină, Strugure și Jack te vor acompania de sărbători și când îți va fi greu. Cine zice că Schimbarea la față nu se poate întâmpla de două ori pe an.

Crăciunul este perioada în care te ghiftuiești. Salată de boeuf, sarmale,cozonaci, caltaboși etc etc. Ficatul tău oftează zgomotos după reclamele la Colebil & Co.

Crăciunul este perioada în care  te duci la târguri de Crăciun și stai la cozi interminabile. Cine credea vreodată că benevol vei cumpăra un hotdog și un pahar de vin aromat la supra preț?

Crăciunul este perioada în care alergi ca o găină fără cap să găsești cadourile ideale. Recunoaște că oricât ai încerca, niciodată nu o să poți mulțumi pe toată lumea pentru că aveau așteptări mai înalte decât Burj Khalifa.

Crăciunul este perioada în care toată lumea sărbătorește Crăciunul pe social media. Așa o să vezi că fosta ta gagică a fost cerută în căsătorie, o să vezi că tipul pe care ai avut un mega crush a primit niște gantere ca să mai dea jos burta  sau că tipa aia de bani gata a mai primit un nou Porsche și o vacanță în New York. Cui nu îi place să bălească la grădina altuia?

sursa: Giphy

Dacă faci parte din categoria curajoșilor și participi la întrunirea anuală în familie, Crăciunul este perioada în care adunările generale se soldează cu rude cu grad necunoscut și cu întrebări jenante. Dacă zicala ține-ți prietenii aproape și dușmanii și mai aproape avea un sens universal, în cultura românească ia o altă turnură.

Vreau să stau în centru

După 6 luni în UK, ne-am hotărât să ne mutăm la un apartament. Ne săturasem să împărțim casa cu încă 10 persoane, da ai văzut bine.

Un cuplu de englezi cu probleme de maturizare și cu drogăreala la zi, un negru dubios care fuma marijuana zi de zi , un cuplu de români care se credea mai presus de orice și oricine, o englezoaică foarte retrasă dar foarte amabilă și un alt cuplu de români care erau mai ok.

Nu tu mâncare, nu tu spălat când vrei, nu tu așezat la masă nu tu nimic. Așa că ne-am decis să ne mutăm, cât mai repedeeeeee. Am căutat în fiecare zi și parcă apartamentele intrau în pământ. Se adăugau pe site-urile de închiriere și când sunam erau deja luate.

Frustrarea a început să apară și lunile treceau cu repeziciune. Nu am vrut penthouse cu garaj pentru 4 mașini ci un loc cât să ne ajungă.

sursa: giphy

Apartamentul era exact în inima orașului, adică exact pe strada pe care treceau toate MAȘINILE, MOTORETELE ȘI AMBULANȚELE. Dar cine s-a interesat de asta? Noi eram fascinați de faptul că ne-am putut găsi un loc al nostru.

Curat, pereți albi, parchet laminat, lambriuri și bârne negre.

După o săptămână de verificări, am fost accepați și gata de mutat.

Când a venit vara ne-am dat seama că lipsa geamurilor de la baie și bucătărie îngreunează buna circulație a aerului și se face foarte multă căldură în casă. Iar faptul că apartamentul este orientat spre soare, generează efectul de seră și este mai cald înăuntru decât afară.

În prima noapte de vară propriu zisă am deschis toate geamurile ca să ne mai răcorim dar surpriză…sub geamul nostru era o stație de autobuz și un kebab shop la care veneau toți să stingă arsura de alcool din stomac.

Am zis ca poate este o coincidență nefericită dar.. nu a fost așa… Ghinionul a durat toată vara. Momentul ăla când apartamentul devenea o seră și trebuia să plecăm din casă indiferent dacă aveam în plan sasu nu.

Am curățat geamurile pe dinafară și totul era frumos și strălucitor și ce să vezi? Un pescăruș ne-a apreciat munca și s-a gandit că ar fi bine să își lase amprenta colorată, culoarea vomei sau pur și simplu pescărușul a avut diaree.

sursa: giphy

La scurt timp s-a mutat un cuplu de indieni proaspăt căsătoriți și au început să aibă ritualuri de rugăciune.Dimineața mirosea intens a bețișoare parfumate și cântece indiene date la maxim. Noi doar ne-am ” revanșat” cu muzica dată la maxim în alte momente ale zilei. Cred că a fost un pact mutual în decurs de 2 ani.

Înainte să ne hotărăm să ne mutăm căci începeam să suferim de claustrofobie și ne împiedicam unul de altul, s-a mutat un nou vecin. Un puștan de 20 de ani cu prieteni dubioși și foarte rebel.

Știi vecinii ăia bătrâni și acri care îți bat în țeava de la calorifer? Well, noi așa am părut în ochii vecinului când am chemat poliția căci unul din prietenii lui a fost lăsat drogat la intrarea în bloc.

Puștiul arunca cu pietre în geamuri, răgea la Tom vecinul nostru și suna la interfon. Când într-un final poliția a ajuns la fața locului, l-a confundat pe unul din ofițeri cu un taximetrist și a căzut în fund încercând să ajungă în mașina de poliție.

Disclaimer: Nimeni nu a fost rănit sau schingiuit în realizarea acestui articol 🙂

Oh (GOD!) Ramona

  • dă play la:

Am așteptat cu nerăbdare ecranizarea cărții.

De fapt ce zic, niciodată nu m-am gândit la abordarea englezească a unei cărți românești.

Nu mi-a plăcut niciodată stand up comedy pentru că întotdeauna mi s-a părut că se ia una bucată persoană căreia sado-masochismul s-a transformat în ironie pură și penibilism.

Disclaimer: vorbește ciob de oală spartă.

Îmi aduc aminte când am fost la primul show de stand up al lui Andrei Ciobanu și că am râs incredibil de mult dar cel mai mult m-a frapat ușurimea cu care a luat situații din viața de zi cu zi și le-a compimat în show-urile lui.

Am fost după spectacol să îmi scrie o dedicație pe carte pentru prietenul meu și totul a decurs natural, ca și cum eram doi vechi prieteni vorbind și glumind la o șuetă.

*vezi aici părerea despre ”Suge-o Ramona!’‘*https://blogulcautat.wordpress.com/2016/06/19/omul-si-ramona/?fbclid=IwAR191q8EOBCx3TA61jfxdWXbv_coEyNC7ikE5tNRKhgxyUxLDbQQein5asA

Am zis să văd dacă ecranizarea dupa ”Suge-o Ramona!” a atins culmile extazului precum cartea.

Îți zic de pe acum, dacă ești pudibond, filmul nu este pentru tine. Sunt multe aluzii și subtilități în legătură cu viața amoroasă și fanteziile fiecăruia.

sursa: giphy

De câte ori nu ai sperat în secret ca X să îți zică că te place?

Sau ca tipa de la ghișeul de bilete care arată ruptă din reviste să îți facă avansuri?

Sau secretara aia cu fusta scurtă să îți facă mai mult decât cu ochiul?

Sau salvamarul ăla drăguț cu six abs sau poate mai multe să îți facă respirație mouth to mouth?

Sau blonda aia de la facultate care îți scurmă în curiozitate și nu numai?

*YO, NU MAI SALIVA ȘI HAI ÎNAPOI PE ARTICOL*

Filmul, da despre film vorbeam. Este o comedie veritabilă care ecranizează penibilismul primei iubiri la adolescenți și nu numai. TOȚI ne regăsim acolo mai mult sau mai puțin căci dragostea ne formează cât și ne ajută să facem cele mai nebunești gesturi.

La un moment dat au fost niște situații pe care nu le puteam ilustra mai bine decât sunt în film ( no spoilers). Deși personajul principal are extrem de mult la gagici, comparativ de cum se portretizează el.

Atmosfera din cinema pe parcursul filmului a fost una amuzată și multe exclamații, chiar si la tipul din rândul 4.

Overall, echipa de marketing a făcut o treabă bună căci filmul a ajuns în box office-ul românesc, un record înregistrat acum 30 de ani.

Deci ce mai aștepți? Hai, ia-ți bilete la cinema și porția de râs.

Povestea blogului

De cand am creat pagina de facebook a blogului, am tot primit intrebari legate de cand scriu, de ce scriu, daca este un hobby sau daca articolele sunt luate de pe internet.

Daca tot am facut public blogul este cazul sa fac un pic de lumina.

Sa incepem cu inceputul.

Blogul s-a nascut din nevoia mea acuta de a scrie. Cum am mentionat si in descrierea paginii, blogul meu a avut diferite forme si diferite nume. Pentru ca scriam foarte mult si ca conceptul blogului este genul jurnal ce se axeaza mai mult sau mai putin pe experientele personale, am hotarat sa nu mai irosesc hartia si sa daunez mediului incojurator, si sa trec pe mediul online.

Asa am descoperit platforma blogspot. Acum haterii vor spune diferite rautati la adresa platformei ( si da, am citit recenziile de pe internet), nu eram foarte bine documentata in 2012. Da, ati vazut bine, scriu e mai bine de 6 ani si in toti acesti ani mi-am perfectionat stilul.

Dar ca sa intelegi mai bine pasiunea scrisului, trebuie sa dam un pic timpul inapoi, pana in 2004 cand mini me era in clasa a4a, de fapt sfarsitul clasei a4a. De ce este asa de importanta aceasta perioada? Pentru ca mi-am cunoscut mentorul ce mi-a dat de inteles ca lumea literelor este accesibila cu multa creativitate.

Era una din ultimele saptamani de scoala, si aveam inspectii ca viitori profesori sa vada daca o sa ne ia in clasa a5a. Dupa cum stii, era un prag pe care noi copiii, trebuia sa il trecem cu brio ca sa o facem pe invatatoare,mandra de puii pe care ii lasa sa zboare.

Trebuia sa pregatim Domnul Goe de I.L. Caragiale. Noi asteptam cuminti in clasa, caci nu eram obisnuiti cu alta figura feminina si profa care trebuia sa ne inspecteze se zicea ca este al naibii. Asa se zicea, vezi minte de copil. Mare ne-a fost mirarea ca o femeie roscata, mica de statura si foarte cocheta ne-a calcat pragul. Toti eram uluiti. Nu putea sa fie chiar atat de rau, nu? nu?O sa trec peste detaliile din timpul inspectiei, caci am trecut cu brio si am ajuns ca profesoara roscata sa ne indrume in lumea literelor din noul an.

giphy
sursa: Giphy

Ce a urmat ?Ca sa se faca auzita sau mai bine zis citita, ne-a dat vreo 100 de titluri pe care trebuia sa le citim  pe timpul vacantei ca sa ne facem o idee pe ce fel de texte o sa lucram. 100 de titluri in mai putin de 3 luni? Pe bune? Si vacanta unde?

M-am chinuit toata vara aia, pe balcon, cu cartile imprumutate de la biblioteca, sa le fac un fel de rezumat ca sa nu uit esenta povestii, am notat expresii si am lucrat intens la ele ca sa fiu pregatita. Biblioteca mi-a devenit o a doua casa in vara aia si a fost la fel in continuarea anilor. Speram ca eforturile mele sa merite.

Mare mi-a fost mirarea ca atunci cand am inceput in forta cu gramatica. In fiecare zi a saptamanii, multe notiuni de gramatica. Ma plictisisem si incepusem sa ma frustrez ca efortul meu a fost in zadar si ca mi-am pierdut intreaga vara… citind.

Stii momentul ala cand te intrebi ce poate fi mai rau de atat? Profa ne-a dat lucrare de control la tot ce invatasem pana in momentul ala. Se zice ca dupa furtuna apare curcubeul. Ei bine la mine s-a manifestat cu o nota acceptabila si o tema supriza: sa facem o compunere. Nu imi mai aduc aminte cerintele dar stiu ca am fabulat pe niste anime-uri pe care le urmaream cu spor .

*pentru cei interesati de anime-uri, este vorba despre Inuyasha si aveti linkul aici.

FcOV
sursa: Giphy

Ce a urmat? Ani in care imi incercam norocul la olimpiade si concursuri de romana. Nu zic ca am excelat si am fost extraordinara dar mi-a deschis apetitul de cunoastere. Iar profa a fost un OM ce m-a ghidat si mi-a dat sfaturi despre cizelare si cum sa imi canalizez creativitatea.

*profa daca cititi acum, sa stiti ca sunteti cea mai tare.

Cel mai greu a fost cand am ajuns la liceu, si am dat peste minti obtuze si inchise si a trebuit sa ma reorientez. Mi-am canalizat energia spre Jurnalism si mi-a placut si mai mult. Nu stiu daca as fi facut o treaba minunata in domeniu, dar nu m-as fi dat in laturi. Am exersat condeiul pe mai multe platforme si m-am adaptat exact ca un cameleon ( doar in ceea ce tine de scris).

*long story short, am scris la revista scolii/liceului, am participat la concurs de jurnalism si am scris la o revista locala de proza; dar in majoritatea timpului mi-am publicat ideile, aici in spatiul virtual.

Acum nu prea am timp sa ma ocup de blog, pentru ca lucrez full time si ideile vin si pleaca daca nu le astern pe hartie la momentul potrivit.

Nu sunt articole copiate de pe net, sunt creatie proprie ( ca am fost intrebata despre asta, why you should ask this?!), majoritatea sunt pe corazon si celelalte sunt pe diverse. Imi place sa impart din experientele personale cat si sa scriu despre travelling. Pagina mea de instagram este plina de peisaje care mai de care.

Blogul este un hobby ce imi ofera o varietate nelimitata de idei si de spatiu de scris. Pot sa scriu cele mai mari tampenii sau pot sa scriu cele mai misto chestii, haters gonna hate.

Alte curiozitati / intrebari/ critici le puteti lasa in comentarii sau pe pagina de contact a blogului 🙂

Cu accentul pe M, de la moldoveni

13509340_1086545258087218_1048636242_o
Momentul ăla când Andrei Ciobanu îți răspunde după aproximativ o oră.

*Îi mulțumesc lui Andrei Ciobanu pentru feedback și datorită lui,mi-a venit ideea măreața (tobele,vă rog!) să scriu despre moldoveni. 😀*

Noi ăștia din Moldova suntem o sumă de contradicții.Spune-mi,când ai avut curajul să te pui cu un moldovean la o băută?Dar stai,ultima oară când ai făcut asta,te- ai făcut turtă,ai început să cânți “bun e vinul ghiurghiuliu” și ai căzut lat.Sau te-ai luat vreodată de accentul unui moldovean?Dar stai,nu ai reușit să faci pentru că ai primit un” pleacâ uăi, câ îț’ rup chișioarili, mai du-ti-n chizda mă-tii.”

Nu fac discriminare nici vreo clasificare ci doar mă amuz copios.Nu mă înțelege greșit,nu râd de tine ci râd cu tine,pentru că despre noi(moldovenii),circulă o grămadă de povești,unele plăcute și altele mai puțin plăcute.Doar deviza moldoveanului,indiferent de circumstanțe,sună cam așa:” Viața-i scurtă. Dacă tot n-o putem lungi, hai sa o facem lată!”

Este foarte amuzant când un bucureștean te întreabă,cu un accent din ăla de om civilizat,(nu ca noi ăștia din provincie! :)),dacă în orașul X,avem mall.”Dude,avem McDonalds,avem aeroport,avem mall,avem hoteluri,avem de toate,go fuck yourself!”.Sau când,te întreabă mirat dacă există busuri,and you are like “Wtf,bro?”

Continue reading “Cu accentul pe M, de la moldoveni”

Omul și Ramona

tumblr_m6utc08bNl1rqxkpso1_r1_500.gifAm fost librar și am întâlnit diferiți oameni ce veneau în librărie pentru că voiau să își cumpere cărți sau veneau de dragul de a sta la taclale în liniște pe Facebook sau pe WhatsApp.

Fetișoarele date cu glos nude,îmbrăcate după ultima moodă și cu un litru de parfum date iar băieții cu freze ce își iau zborul (pe bune!),cu Iphone-ul la vedere și cu cele mai skinny  haine posibile.Dar e ok,gusturile nu se discută! 😀

Articolul nu e despre haine ci despre cultură generală,despre lene și despre tendința ta/a mea/a tuturor de a judeca.Ei cum, așa bine..

Și tu ai judecat-o ultima oara pe tanti Mița de la 3 că își scutură covorul plin de păr de pisică și noroi exact la tine în balcon.

Sau l-ai judecat pe vecinul de la parter,că are un scuter care sună exact ca un tractor când îl pornește și..te trezește când îți e somnul mai dulce.Știu cât de bun e somnul! 🙂

Când oamenii pășeau în librărie,îmi imaginam ce povești au cei care erau nostalgici,triști,melancolici,obosiți sau cei care mai arătau puțin respect după o zi plină și frustrantă la muncă. Continue reading “Omul și Ramona”

Putina culoare

Articolul acesta este dedicat surorii mele.O sa va descriu o zi din viaţa ei.

*Nota:Gandurile ei sunt exprimate de mine,datorita felului cum reacţionează si cum se comporta acasă.

“Mă foiesc puţin.Nu mai am mult.Ia sa deschid ochii.Parcă este dimineaţă.Sora mea doarme…si doarme..si doarme.

Pe bune,eu nu o înţeleg de ce ii place sa doarmă atât de mult.

Eu de-abia aştept sa mă trezesc ca sa mă joc si sa mă uit la desene bineînţeles..si ea…

Adulţii astia..Ia sa mă uit mai aproape…parul ciufulit,sub perna pe jumătate afara din pat,acoperita cu plapuma…

-Noriiiii,trezeşte-te!Noriiiiiiiiiiiiiii,mai dormi?

Mda.Nu mă aude.Si acum ce sa fac?Cam multă linişte.Sa deschid televizorul sau sa mă duc la mami si tati sa îi trezesc?Of,ce confuză sunt!!Bine,bine,hai ca mă duc la mai si tati si după,o sa mă uit la televizor..si cine ştie poate o trezesc si pe Noriii:)

Asa,uşor,sa mă dau din pat,ca sa nu alunec ca tura trecuta(încă mă mai doare manuta).Aoleu,sunt cu picioarele goale.Nu-i nimic,poate nu ma vede tata.Ma duc fuga,clapaind ca ratusca…Deschid usa la mami si tati…oau..si ei dorm buştean ca Norii..Nu înţeleg..de ce adultii astia dorm asa de mult?Tata sforaie si mami se pare ca m-a auzit.Ma duc la ea în braţe,îi spun “buna,dimi!” si mă duc înapoi in pat.Acum,Familia Flinstone,here I come:)

Nori,nici ca nu se trezeşte.Vine mami.

-Mamiii,pot sa o trezesc pe Nori?TE rooooooooooog!-Nu,mama,las-o sa doarmă ca este în vacanţa.

-Bine,bine…(cam dezamăgita,dar asta e …dacă asa a zis mami)

După ce m-am uitat la multe desene,s-a trezit si Nori in sfârşit.

Acum pot sa mă duc la baie sa ma spăl pe dinti.Este tare interesanta pasta de dinti.Are o aromă de mentă si face multă,multă spumă,dacă dai pe dinţi.Spre exasperarea surorii mele,îmi place sa mă spăl de multe ori si sa vorbesc ciudat,cu pasta de dinţi in gura.V-am spus cat de mult îmi place sa o terorizez pe Nori?

Acum,ca ne-am schimbat de pijamale(chiar dacă a trebuit sa mă lupt cu Nori,pentru ca nu îmi place sa mă îmbrace ea…eei ca nu-mi place..dar simt nevoia sa mă lupt cu ea…si sa tip după mami..cand nu mai am cale de scăpare:D).Cred ca stilul ninja mă defineste.

Cum spune Nori?A,da:Sunt in faza de baietel..:)))pentru ca imi place sa ma bat..si sa o impung pe Nori ca un berbecut:D

Mancarea..hmmm…nu-mi prea place..pentru ca dulcele este mult mai buun??Îmi place ciocolata si orice tip de dulce.Cine le-a inventat,este un geniu;)

Calculatorul,pentru mine este cel mai bun prieten.Acolo găsesc,de toate:filme,muzica,jocuri cu personajele de la Disney,imagini…super…Si acum bătaie pe calculator.Bubu(Nori) iar intra pe F.b. si pe Mess.Eu nu înţeleg.Sunt doar niste poze vorbitoare.Si sa nu mai spun ca asculta si muzica.

-Bubu,vreau si eu la jocuri!!!

-Acuma,Bubu,numaai sa vorbesc si iti dau imediat!

-Haide,Bubu,mai tarziu.Vreau si euuuu!!

-Asteapta,putin!

-Nu!Mamiiii,Nori nu-mi da la jocuri!Ce ma enervezi!

-Miau!Nu mai spune;)

-Da!Reao care esti!

-Haide,ia si te joaca!

-Dar nu stai cu mine?La jocul cu monstruleti?:(

-Nu!

-Mamiii!Nori nu sta cu mine la jocul cu monstruleti!!!

Trecem peste faptul ca m-am rugat de Bubu sa stea cu mine la calculator,sa ne jucam.Intr-un final nu a putut rezista figurii mele de catel milog(am invatat si eu ceva folositor de la ea..numai ca mie imi iese mai bine).

-Maria,hai la masa si dupa,sa facem naniii!!!

-Mai stam putin!!!

Nu vreau sa fac nanii pentru ca..pentru ca…nu stiu de ce…dar gasesc eu motivul…nu mi-l amintesc acum..

Am revenit!

Pana la urma am facut nani.Ia sa ma joc cu jucariile.Sa vad ce mai fac copii mei.Se aude melodia mea preferata..<…Fericirea mea la naibaaaaaa..>Am uitat.Tati mi-a zis sa nu mai spun dar domnii de acolo de ce il spun?Nu este frumos nici din partea lor.

Iar s-a facut noapte.Parca azi trebuie sa inceapa Bucatarasul dragut(Master Chef).Mie imi place ala gras pentru ca seamana cu tati dar lui Bubu ii place ala cu parul ondulat..de ce?..nu stiu!nu ne potrivim:))

Si iar nani…de data asta vreau sa dorm,pentru ca ochisorii mei vor sa se inchida…Noapte buna,Bubu!Somn uşor,7 purici pe-un picior”