Povestea blogului

De cand am creat pagina de facebook a blogului, am tot primit intrebari legate de cand scriu, de ce scriu, daca este un hobby sau daca articolele sunt luate de pe internet.

Daca tot am facut public blogul este cazul sa fac un pic de lumina.

Sa incepem cu inceputul.

Blogul s-a nascut din nevoia mea acuta de a scrie. Cum am mentionat si in descrierea paginii, blogul meu a avut diferite forme si diferite nume. Pentru ca scriam foarte mult si ca conceptul blogului este genul jurnal ce se axeaza mai mult sau mai putin pe experientele personale, am hotarat sa nu mai irosesc hartia si sa daunez mediului incojurator, si sa trec pe mediul online.

Asa am descoperit platforma blogspot. Acum haterii vor spune diferite rautati la adresa platformei ( si da, am citit recenziile de pe internet), nu eram foarte bine documentata in 2012. Da, ati vazut bine, scriu e mai bine de 6 ani si in toti acesti ani mi-am perfectionat stilul.

Dar ca sa intelegi mai bine pasiunea scrisului, trebuie sa dam un pic timpul inapoi, pana in 2004 cand mini me era in clasa a4a, de fapt sfarsitul clasei a4a. De ce este asa de importanta aceasta perioada? Pentru ca mi-am cunoscut mentorul ce mi-a dat de inteles ca lumea literelor este accesibila cu multa creativitate.

Era una din ultimele saptamani de scoala, si aveam inspectii ca viitori profesori sa vada daca o sa ne ia in clasa a5a. Dupa cum stii, era un prag pe care noi copiii, trebuia sa il trecem cu brio ca sa o facem pe invatatoare,mandra de puii pe care ii lasa sa zboare.

Trebuia sa pregatim Domnul Goe de I.L. Caragiale. Noi asteptam cuminti in clasa, caci nu eram obisnuiti cu alta figura feminina si profa care trebuia sa ne inspecteze se zicea ca este al naibii. Asa se zicea, vezi minte de copil. Mare ne-a fost mirarea ca o femeie roscata, mica de statura si foarte cocheta ne-a calcat pragul. Toti eram uluiti. Nu putea sa fie chiar atat de rau, nu? nu?O sa trec peste detaliile din timpul inspectiei, caci am trecut cu brio si am ajuns ca profesoara roscata sa ne indrume in lumea literelor din noul an.

giphy

sursa: Giphy

Ce a urmat ?Ca sa se faca auzita sau mai bine zis citita, ne-a dat vreo 100 de titluri pe care trebuia sa le citim  pe timpul vacantei ca sa ne facem o idee pe ce fel de texte o sa lucram. 100 de titluri in mai putin de 3 luni? Pe bune? Si vacanta unde?

M-am chinuit toata vara aia, pe balcon, cu cartile imprumutate de la biblioteca, sa le fac un fel de rezumat ca sa nu uit esenta povestii, am notat expresii si am lucrat intens la ele ca sa fiu pregatita. Biblioteca mi-a devenit o a doua casa in vara aia si a fost la fel in continuarea anilor. Speram ca eforturile mele sa merite.

Mare mi-a fost mirarea ca atunci cand am inceput in forta cu gramatica. In fiecare zi a saptamanii, multe notiuni de gramatica. Ma plictisisem si incepusem sa ma frustrez ca efortul meu a fost in zadar si ca mi-am pierdut intreaga vara… citind.

Stii momentul ala cand te intrebi ce poate fi mai rau de atat? Profa ne-a dat lucrare de control la tot ce invatasem pana in momentul ala. Se zice ca dupa furtuna apare curcubeul. Ei bine la mine s-a manifestat cu o nota acceptabila si o tema supriza: sa facem o compunere. Nu imi mai aduc aminte cerintele dar stiu ca am fabulat pe niste anime-uri pe care le urmaream cu spor .

*pentru cei interesati de anime-uri, este vorba despre Inuyasha si aveti linkul aici.

FcOV

sursa: Giphy

Ce a urmat? Ani in care imi incercam norocul la olimpiade si concursuri de romana. Nu zic ca am excelat si am fost extraordinara dar mi-a deschis apetitul de cunoastere. Iar profa a fost un OM ce m-a ghidat si mi-a dat sfaturi despre cizelare si cum sa imi canalizez creativitatea.

*profa daca cititi acum, sa stiti ca sunteti cea mai tare.

Cel mai greu a fost cand am ajuns la liceu, si am dat peste minti obtuze si inchise si a trebuit sa ma reorientez. Mi-am canalizat energia spre Jurnalism si mi-a placut si mai mult. Nu stiu daca as fi facut o treaba minunata in domeniu, dar nu m-as fi dat in laturi. Am exersat condeiul pe mai multe platforme si m-am adaptat exact ca un cameleon ( doar in ceea ce tine de scris).

*long story short, am scris la revista scolii/liceului, am participat la concurs de jurnalism si am scris la o revista locala de proza; dar in majoritatea timpului mi-am publicat ideile, aici in spatiul virtual.

Acum nu prea am timp sa ma ocup de blog, pentru ca lucrez full time si ideile vin si pleaca daca nu le astern pe hartie la momentul potrivit.

Nu sunt articole copiate de pe net, sunt creatie proprie ( ca am fost intrebata despre asta, why you should ask this?!), majoritatea sunt pe corazon si celelalte sunt pe diverse. Imi place sa impart din experientele personale cat si sa scriu despre travelling. Pagina mea de instagram este plina de peisaje care mai de care.

Blogul este un hobby ce imi ofera o varietate nelimitata de idei si de spatiu de scris. Pot sa scriu cele mai mari tampenii sau pot sa scriu cele mai misto chestii, haters gonna hate.

Alte curiozitati / intrebari/ critici le puteti lasa in comentarii sau pe pagina de contact a blogului 🙂

Advertisements

Frica lasă ure

De un an de zile frica mea mă ține captivă într-un ritm regulat și stabil. Totul este bine dar înăuntru ceva mocnește înăbușit.

Acum un an..

Am avut un accident, de fapt o mașină s-a împiedicat de mine. Veneam de la muncă pe o vreme urâtă de noiembrie. Obosită, o zi lungă și un nou lidl în apropiere. Am vrut să traversez strada să văd ce este nou . M-am uitat în stânga și în dreapta, nicio mașină.

În secunda următoare am pus pasul să traversez peste o trecere nemarcată și apoi doar o lovitură și… nu am simțit nimic.

Nu știu ce s-a întâmplat apoi… m-am trezit sub o altă mașină pe parte opusă.

Aveam ochelarii rupți de la impact, am avut o mică leziune la frunte și ..un cot umflat.

M-am redresat repede și..nu am știut ce să fac. Creierul meu nu a știu ce să facă și  singura soluție a fost să mă duc acasă. Nu am chemat poliția, soferul a fugit de la locul accidentului și creierul meu nu a funcționat la viteză normală.

Rezultatul? Am ajuns la urgențe, am stat 4 ore în care am primit ibuprofen, am avut un x-ray, nu îmi puteam ține mâna și am avut un ghips mișto.

Doctorii m-au tratat exemplar, chiar și la urgențe. 6 ore de nesomn, greață și mult paracetamol și ibuprofe. Rezultatul? Am ajuns să fiu programată pentru operație în următoarea săptămână ca să îmi reconstruiască cotul.

Ce urmat apoi? O săptămână în care am așteptat ca mielul la tăiere să fiu pe masa de operație. Ce îți poți dori după 3 luni în care ai ajuns într- o țară străina decât să ai parte de o reconstrucție a cotului?

Urăsc spitalele și doctorii, de fapt îmi e frică de ei. Îmi cer scuze dacă am vreun cititor doctor pentru că îi apreciez pentru rolul important pe care îl joacă în societatea noastră.

În ziua operaației, am plâns, mi-a fost frică să mor și să îmi pierd mâna draptă. Mai grea a fost pregătirea decât operația propriu zisă pentru că a trebuie să aștept după chirurg.

În sala de operație am avut un anestezist care mi-a administrat subtanțe puternice. un chirurg principal care mă întreba dacă sunt vampir și o persoană care a supravegheat totul ca să fie sigur că nu se întâmplă nimic. Mi-au pus o mască pe față și m-au îndrumat să număr până la 10.. am reușit doar până la 3…

M-am trezit la auzul asistentei cerându-mi să mă trezesc, prima mea grijă a fost să văd unde este prietenul meu. Totul a fost o încețoșare și o amorțire puternică.

Când efectul anestezicului a început să dispară.. a început să doară, îngrozitor.. A fost cea mai nasoală senzație .. Este prima dată când vorbesc deschis despre asta și încă și acum mă doare.

În zilele noastre..

Cea mai proastă alegere a mea? Să nu raportez la poliție. Șocul a fost atât de mare pentru mine încât tot ce mi-am dorit a fost să îmi recapăt funcționalitatea mâinii mele.

Din cauza asta, nu pot cere despăgubiri statului englez și am rămas cu un hadicap și cu o tijă de titan în mână.

Mă doare la vreme rea, este o mână mai scurtă și îmi aștept cu nerăbdare vizita la medic de luni ca să văd dacă va trebui să îmi scoată metalul din mănă.

Vă rog să nu faceți aceeași prostie ca mine într-o țară străină.

Un tânăr eu

Dând scroll pe pagina de Facebook, am vizionat un videoclip intitulat “Advice to my younger me” iar în centru acțiunii era aceeași persoană ce avea versiunea din trecut, încăpățânată și rebelă și versiunea din viitor, înțeleaptă și deja trecută prin valurile vieții.

Știi ce e amuzant? Că de fapt nu mi-aș da sfaturi?

De fapt, m-aș lăsa să iubesc nebunește, să mă doară 180% din cât am simțit! Nu, nu sunt nebună nici întreagă la minte. Paradoxal, sunt câte un pic din amândouă dar în același timp niciuna pentru că nu situațiile prin care am trecut mă definesc ci sufletul și rațiunea.

M-aș lăsa purtată de va

Imagini pentru teenager gif

sursa: Gif

lurile adolescenței, nu aș învăța istorie decât pentru bac, nu aș suporta-o pe diriga de geografie care mă trata ca pe o ființă căzută de pe Marte și tot l-aș înfrunta pe proful de română pentru nota pusă pe nedrept în clasa a9a.

M-aș angaja la librărie și aș cunoaște altarul cărților  cât și partea comercială, fără substanță ce alterează esența și magia filelor datorită unei Ramone cu caracter ciudat și al unei Alexandre ce dorește să succeadă la conducere prin orice mijloace.

De asemenea, tot m-aș îndrăgosti de un Claudiu cu ochi verzi și zâmbet primejdios care mă va învăța de fapt ce este încrederea în oameni, m-aș aventura într-o călătorie pe o mare zbuciumată alături  de un Bogdan care mă va învăța perspectiva oamenilor cât și de un Gino care îmi va aduna sufletul și îi va croi un cocon să îl protejeze.

Imagine similară

sursa: thumbl

Mi-am dorit prieteni buni și probabil că din dorința asta avidă, persoanele pe care le-am ales întotdeauna s-au dovedit cei mai mari dușmani ai inimii mele. Dar tot aș lega o funie strânsă între mine și cuplul Marisa/ Cătălin doar pentru a mă învăța că de fapt gândurile trebuie păstrate într-un cufăr ascuns. Tot aș arunca o privire în sufletul Laurei să văd ce îi lipsește și să mă învețe de fapt că acceptarea celor din jur necesită aprobare. De asemenea aș privi pe telescop și aș descoperi că sufletul Georgianei și Oanei este sec într-un tărâm pustiu.

Tot aș înfrunta-o pe mama ca să îi arăt că sunt altfel decât mă portretizează ea. Tot încăpățânată ca un catâr și al naibii până în măduva spinării. Momentul iluminării are loc indiferent de circumstanțe.

Am învățat de la Marius și Irina că trebuie să fii un om deștept și să cedezi înainte ca oamenii inadaptați mintal să te rănească cât și de la o Aiană că trebuie să știi cum să îți evaluezi calitățile și să ieși în evidență. Autoapărarea este una din lucrurile pe care le înveți greu și într-o manieră defectuoasă dar Noris întotdeauna a știut cum să îmi demonstreze că totul ține de autocontrol și puterea interioară iar spusele celor din jur nu trebuie să treacă de scutul tău protector.

De fapt, tot aș continua să scriu pe blogul ăsta, care a aluat naștere sub diferite nume și forme. Bineînțeles că oamenii au tendința să judece și întodeauna va exista o Andree sau o Mădălină să raporteze faptul că viața personală este inclusă în pasajele mele.

Imagine similară

sursa: Gif

Ce m-au învățat toate astea? Datorită alegerilor pe care le-am făcut m-am format ca om și am găsit persoana potrivită alături de care să îmi petrec restul vieții. Căile vieții niciodată nu vor fi ușoare.

 

Tableta și nisipul

Girl-playing-on-ipadStă atentă la tabletă. Se încruntă, gesticulează și mai spune câte ceva jocului. Se aud o grămadă de sunete, unele mai ascuțite altele mai joase.

Trece o oră și ea nu s-a mișcat din pat. Aceleași sunete și aceleași gesticulări.

O întreb: “Ce faci tu acolo? Mai nou tableta îți vorbește?”

Ea își ridică căpșorul și spune nonșalant: ” Nu îmi vorbește decât atunci când vreau să caut pe Google, când dau acolo la microfon. Dar acum mă joc.”

Mă opresc în tocul ușii și încep să râd și îi spun că ma gândeam că a prins rădăcini pe pat. Ea se uită mirată ca și cum a văzut un extraterestru și îmi dă replica: “Tu ești mare și nu mai știi cum să te joci. Tu toată ziua citești cărțile alea plicticoase. Tu nu te jucai tot așa ca mine când erai mică cu jucării?” Continue reading

Prinde ritmul distracției

Party-Hard-Woman-GIFE vară, e frumos afară, e chef de petrecere.

Eu mi-am făcut “încălzirea”  când am organizat ziua de naștere a prietenului meu. A fost plănuită cu două săptămâni înainte, în cinci pași esențiali.

Primul pas: Oamenii.

Ca să te simți bine undeva ai nevoie de prieteni. Și nu mulți și plictisitori ci câțiva și nebuni. Adică cu mulți prieteni nu ajungi să fii la balcon și să râzi de vecinul de la 2 că se plimbă jumătate dezbrăcat și că vorbește singur.

Al doilea pas: Mâncarea

La un party ai nevoie de mâncare. Și nu,nu sarmale și cartofi. Ci crănțanele adică chipsuri, peștișori cu susan și un munte de tortitzi și bicuiți Tuc. Trăiască sărbătoritul că și-a umplut bine coșul de la Kaufland.

Al treilea pas: Beutură

Strong Bow, Tequilla, bere fără alcool, Pepsi,Ballantine’s Brasil, bere, Jagermeister, Jack Daniels și lămâi. Și nu, nu am uitat că lămâia este un fruct și nu beutură. Dar e partea integrată din Tequilla. 😀

Al patrulea pas: DISTRACȚIA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

drake.w529.h352Băi, eu scriu și aberez aici dar unde distracția??? Trebe distracție că doar de asta e un partyyyyy! Dacă tu te simți bine și oamenii sunt faini iar muzica urlă în difuzoare, alooo, ce mai așteeeepți????? :))

Și ultimul pas: Sărbătoritul.

Dudes, de ce petrecem? :)) Păi,cum să uităm cel mai important aspect? Dacă omului îi place să petreacă, normal te va influența și pe tine. 😀

Așa că nu vei sta ca o trist(ă) într-un colț  cu paharul de Tequilla și îți vei plânge de milă.

Și dacă distracția îți poate garanta o excursie în Scoția, conform celor de la Ballantines Brasil împreună cu platforma brasilshake.ro, atunci zi sincer, nu ai petrece mai cu foc? 😀

intern 1.gif

*Sfat: A doua zi, după ce ai terminat petrecerea, nu uita să înscrii codul de pe sticlele de Ballantines și să prinzi ritmul!

Rezolvare wow

De când s-a născut soră-mea (acum 8 ani),tot ceea ce a ținut de tehnologie a avut un accident mai mult sau mai puțin major.

După ce s-a terminat perioada mersului de-a bușilea și a început să descopere lucrurile din mediul înconjurător,a început să strice.:)) Și ce este mai interesant de stricat decât lucrurile mari cu piese mici?

Și astfel a început “Apocalipsa Marie”! :))

Telecomanda a avut de suferit,pe lângă faptul că a rămas fără baterii (de cele mai multe ori) ,a ajuns ca în loc de capac să aibă un biet carton pentru că cineva s-a gândit că îi stă mai bine așa.

Apoi telefoanele au fost luate la rând.Ale părinților nu au pățit nimic major pe când ale mele..STRICATE,FĂRĂ BUTOANE,CU BATERIA SUPRAÎNCĂLZITĂ ȘI ZGÂRIATE PE DISPLAY!

Știi momentul ăla când crezi că ești hopeless și nu mai crezi în nicio rezolvare?Well,așa am fost eu când am achizițonat prima tabletă.Toate bune și frumoase până când soră-mea s-a gândit de fapt că i-ar sta mai bine tabletei fără folie. Continue reading

La răscruce de drumuri

“Am obosit de atata drum si tare as mai sta,
Alerg dupa visul meu si strig, nu te indeparta..”

Nu îmi place să fac pe psihologul sau să abordez subiecte delicate dar asta am simțit că vreau să scriu în momentul ăsta.Poate și pentru că am ascultat o melodie care nu mă așteptam să aibă un asemenea răsunet.Aici ai linkul.

Bănuiesc că fiecare a observat în ce vremuri trăim.Copii abandonați în orfelinate,copii din familii dezbinate,divorțuri pe bandă rulantă ș.a.m.d

Eu o să vorbesc despre copiii din familii dezbinate,familii în care copilul este între ciocan și nicovală.

Și ca să exemplific cât mai ușor o să vă zic povestea unui băiețel și o fetiță,care nu se cunosc dar au o poveste comună.

A fost o dată ,acum mult timp,o fetiță și un băiețel.

imagesFetița mică,creolă și cu certuri în familie.Își iubea părinții dar la vârsta de 8 ani deja pierduse numărătoarea certurilor în familie.Își doarea doar ca certurile să înceteze și să fie toata lumea fericită.Soluția a fost divorțul,care era previzibil.Nu a înțeles cum merge asta dar știa că tatăl ei o va vizita la școală sau va putea merge la plimbare cu el.

O vreme a fost ok,dar apoi tatăl a început să rărească vizitele.Nu înțelegea a cui e vina,și s-a gândit că mama îi interzicea să vină.Tatăl a început și el să dea vina pe mamă.Fetița a devenit tristă și neînțeleasă.Singurul lucru care o ghida era faptul că trebuie să învețe să devină cineva.Și-a promis că atunci când va fi mare va fi “cineva important” și că va avea o familie care nu va fi dezbinată.

Au început să treacă anii.Cu bune și rele s-a maturizat și a devenit o femeie în toată regula.Mama și-a refăcut viața,la fel și tatăl.Fetița,acum femeie,nu mai ține legătura cu el,sunt doar doi străini care au să își spună multe dar într-un moment de cotitură.Fetița a acumulat numai furie iar tatăl..ei bine,un necunoscut complet.

giphyBăiețelul mic,alb,creț și puțin rotofei avea de asemenea certuri în familie.Își iubea părinții dar într-o zi i-a spus mamei că vrea să înceteze certurile și ca trebuie să divorțeze,alfel va fugi de acasă.Mama s-a uitat mirată la micuțul din fața ei și a știut ce trebuie să facă.Copilul ei era cel mai neprețuit lucru.

Astfel,într-o dimineață,după ce tatăl a plecat la muncă,au împachetat tot și au plecat.Băiețelul și-a luat rămas bun de la locul care l-a numit o dată “acasă”.

Perioada care a urmat..afost una dificilă.Neînțelegeri,copilul era la mijloc,certuri,promisiuni în zadar.Nu s-a mai putut face nimic.Erau doi oameni care din dragostea lor au zămislit un băiețel care acum era între ei.Băiețelul care a dus pe umerii lui,atât problemele tatălui cât și siguranța mamei.

Timpul a trecut,băiețelul s-a maturizat.Familiile sunt străine dar cunoscute în același timp.Łucrul care nu s-a schimbat ,este dragostea părinților pentru băiețelul care cândva era între ei,care acum și-a găsit liniștea în brațele unei fetițe creole.

Urmează să își construiască o familie împreună.Vor să aibă grijă ca viitorii lor copii să nu aibă parte de traume emoționale prin care au trecut ei.

Nu e o poveste cu final fericit,ci pur și simplu,o realitate.Astăzi,tot mai mulți copii,trec prin calvarul acesta.

Am scris articolul acesta că poate,un copil supărat și furios va da din greșeală peste “blogul căutat” și va căuta explicații.Sper că te-am ajutat,rătăcitorule…

Taxi?

Hai să îți spun o întâmplare.

only-new-yorkers-would-understand-2În decembrie,anul trecut,a fost ziua unui bun prieten.Culmea,că și pe 26 decembrie,a doua zi de Crăciun,în ziua în care oamenii ies din casă ca să își mai “dea burțile jos”după masă voluptoasă de Crăciun.

Eu stau la 12 kilometri de orașul Galați și ca să ajung,trebuie să iau un autobuz care,bineînțeles a întârziat.Sună telefonul:“Mai întârzii?”Răspunsul meu a fost:”În 10 minute ajung și eu!(deși nici nu pecasem de acasă) 😦 “De la 2/3 minute întârziere am ajuns la 20 de minute.Nu era mai binre dacă puteam să prevăd asta?Mi-ar fi fost de folos o aplicație precum GTI TAXI care să mă scoată din necaz.Dacă nu știi despre ce aplicație e vorba,îți dau imediat detaliile.

taxi_003GTI TAXI este o aplicație mobilă lansată recent în România, gratuită, disponibilă atât în Google Play cât și în App Store, care pune în legătură directă șoferii de taxi și clienții care folosesc un smartphone și doresc o călătorie cu taxiul.

Principalul avantaj al aplicației este că permite înregistrarea în sistem a tuturor șoferilor eligibili (care au atestat, licență valabilă etc), indiferent de compania cu care au un contract în derulare.

Astfel, orice client care are aplicația instalată pe telefon nu mai este nevoit să aștepte identificarea unei mașini libere în dispeceratul unei anume companii de taximetrie, ci poate alege orice mașină/șofer din zonă, dispus să-i preia comanda.

Deci,ecuația este simplă:clientul mulțumit,șoferul este de încredere iar la călătoria următoare vei apela cu încredere la aplicația GTI TAXI.

*Mi-am făcut și eu cont,are un meniu simplu ce îți facilitează o navigare ușoară și nu trebuie să aștepți până ți se ia comanda.Nu ai nimic de pierdut,dimpotrivă ai numai de câștigat. 😀

Aplicatia GTI TAXI se poate descărca gratuit din App Store (iOS) sauGoogle Play (Android), în funcție de tipul telefonului pe care îl folosești.

Atunci când vei rămâne cu ochii-n soare din cauza unui taxi comandat,să îți aduci aminte de sugestia mea :))

Pseudo

*acum n milioane de ani

Cand erai mic,te duceai la coltul blocului si ii dadeai un colt de paine,cainelui ponosit care se gudura pe langa tine.Erai mic si spuneai tuturor ca te vei face medic veterinar ca sa salvezi animale.

Adultii za12806245_1411722842265978_8821625023695624600_nmbeau si iti spuneau ca mai ai pana mai cresti.Te apucau de “falcute”,exclamau si un “odododo” si cam asta era credibilitatea acordata.

 

*acum dupa n milioane de ani

Dupa ce ai avut cateva animale,suni si adopti un caine,ca mai apoi sa te descotorosesti de el,pentru ca ti se parea ca avea partea din spate paralizata.Tu,ca iubitor de animale declarat,cum poti sa abandonezi un caine sau mai rau sa il eutanasiezi????!!!Meriti sa arzi in chinuri ca sa il ai pe bietul animal pe constiinta!

Acum le dau dreptate,celor care spuneau ca,noi oamenii suntem adevaratele animale.Noi le abandonam si le torturam pe cand ele,ne sunt credincioase pana cand timpul li se termina.

Aici este un om care face minuni cu salvarea animalelor.El este adevaratul OM pe cand noi,suntem pleava de pe fundul ciurului.

What now?

Atunci cand calatoresti,exista doua optiuni:ori ajungi sa fii dependenta de plecari,nevoia de cunoastere fiind din ce in ce mai imperativa ori ajungi sa pretuiesti ce ai acasa.Daca nu…exista o varianta de mijloc:pretuiesti ce ai acasa dar esti avida de cunoastere.Asa sunt eu..dupa ce am plecat de acasa, vara asta,mi-am dat seama ca..vreau sa vad mai multe dar si sa explorez mai mult.Persoanele dragi mie raman in oraselul meu,pe care il voi purta intotdeauna in inima,oriunde.Dar..nu mai apartin doar orasului meu ci casa mea e in diferite parti ale tarii.

Oamenii sunt ca si frunzele copacilor.Sunt diversi si au o durata diferita de viata,in anturajul unei persoane.Nu e mare surpriza,ca frunzele cele mai sanatoase sa nu mai existe in momentul in care iti extinzi orizontul.Iti lasa un gust amar,dar ele cad si apar altele noi.

Inveti sa te adaptezi din mers.Indiferent de anotimp,durata de viata sau tipologie umana.

Se intampla ca atunci cand nu te astepti,sa intalnesti oameni surprinzator de interesanti.
Un colt de Rai situat langa o padure deasa,pe plaiuri mioritice,in care tehnologia inca nu a intervenit.Si unde oamenii sunt foarte calzi si marinimosi.Un zambet cald,un gest simplu dar si o vorba duioasa m-au facut sa imi doresc sa revin in locul ala.Curand…

Diferitele tipologii coreleaza frumusetea unei persoane.Dar asemanarile sunt si mai interesante pentru ca sunt nuantate.Nu vor fi la fel chiar daca se numesc “asemanari”.Stiu ca suna ciudat dar asta e adevarul in viziunea mea.

Imi place sa vad ca oamenii stiu sa poarte argumente,pentru ca suntem diferiti,indiferent de asemanarile pe care le purtam din nastere.Nici gemenii nu sunt la fel,cu timpul se maturizeaza si isi creioneaza propria lor personalitate si propriul caracter.

De exemplu,noi si italienii,ne asemanam prin faptul ca limba noastra seamana si ca sunt foarte sociabili si comunicativi ba chiar foarte petrecareti..(poate mai mult ca noi :)).Sunt niste oameni frumosi cu dorinta de emancipare cat si de evadarea din comfortul propriu.Unii oameni doar se plafoneaza….ei nu.

Si ajungi sa iti doresti mai mult.Si incepi sa simti ca nu mai apartii locului natal.

Timpul realizeaza cel mai frumos puzzle.Si este un ingredient pretios in relizarea unei “potiuni” efemere.Contrastant este faptul ca si noi,reusim de multe ori sa sfidam timpul prin momente frumoase,ce mai incetinesc trecerea vertiginoasa a acestuia.

Asta am experimentat eu.